ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 724/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 ianuarie 2008,

reclamanta SC. V. SA Giurgiu a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 14 și art.

15 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 533

din 5 decembrie 2007 emisă de pârâtul Ministerului Economiei și Finanțelor –

Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate,

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de anulare a acestei

decizii.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin decizia contestată s-a dispus în mod nelegal

revocarea autorizației sale de antrepozit fiscal eliberată la data de 30

noiembrie 2004 și prin executarea acestei decizii, până la soluționarea

irevocabilă a acțiunii în anulare, se află în imposibilitate să-și îndeplinească

obligațiile contractuale asumate față de clienți, suportând pagube materiale și

morale importante.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea ca nefondată

prin încheierea din ședința publică de la 2 aprilie 2008, cu motivarea că

reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condițiilor legale privind existența

cazului bine justificat și a prejudiciului iminent prin executarea actului

administrativ atacat, care se bucură de prezumția de legalitate.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii, în sensul

admiterii cererii de suspendare a executării.

Recurenta a susținut că

instanța de fond a apreciat eronat ca nefiind dovedite în cauză condițiile prevăzute

de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deși existența cazului bine justificat și a

prejudiciului iminent rezultă din obiectul de activitate al societății, care nu

mai poate fi realizat ca urmare a revocării autorizației de antrepozit fiscal

prin Decizia nr. 533 din 5 decembrie 2007 emisă de autoritatea intimată.

Recurenta a precizat că,

prin nefuncționarea procesului de producție a suferit deja un prejudiciu

material în valoare de 1.000.011,36 lei și nu poate realiza profitul prognozat

pe baza încheierii contractelor comerciale de vânzare - cumpărare a băuturilor produse

pe bază de alcool, produselor intermediare și vinurilor.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru

următoarele considerente:

Instanța de fond a constatat

corect că recurenta-reclamantă nu a dovedit îndeplinirea condițiilor cumulative

prevăzute de art. 15, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru că nu

se poate reține existența unor cazuri bine justificate și pericolul producerii

unei pagube iminente.

Referitor la prima condiție

legală, instanța de fond a stabilit întemeiat că nu există motive temeinice și

evidente, care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului

administrativ atacat și care să ducă la răsturnarea prezumției de legalitate și

de veridicitate de care acesta beneficiază.

Raportat la situația de fapt

concretă, instanța de fond a apreciat judicios că nu este îndeplinită nici cea

de-a doua condiție legală privind prevenirea unei pagube iminente până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare.

Recurenta nu a dovedit că

prin executarea deciziei nr. 533 din 5 decembrie 2007 de revocare a autorizației

de antrepozit fiscal pentru producția de băuturi pe bază de alcool, produse

intermediare și vinuri s-ar produce o pagubă iminentă, în sensul prevăzut de art.

2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar

previzibil cu evidență.

În consecință, nefiind

motive de casare sau de modificare a încheierii pronunțate de instanța de fond,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

Față de soluția dată recursului,

se va dispune restituirea către recurentă a cauțiunii în sumă de 2.000 lei

plătită cu chitanța C.E.C. din 20 martie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC V. SA Giurgiu împotriva încheierii din 2 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Dispune restituirea către

recurentă a cauțiunii în sumă de 2000 lei plătită cu chitanță C.E.C. in 20

martie 2008.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2009.