ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.03.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1583/2010

HOTĂRÂRE
18.03.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1583/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, prin încheierea din 7 mai 2009, pronunțată în Dosarul

nr. 491/39/2008, al aceleiași instanțe, a admis cererea formulată de reclamanta

SC G.A. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.N.V. s-a suspendat executarea deciziei

nr. 095 din 26 iunie 2008, emisă de aceasta, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut că împrejurările avute în vedere cu ocazia soluționării primei

cereri de suspendare, respinsă prin decizia nr. 2150 din 10 aprilie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, s-au schimbat.

În acest sens au fost

menționate susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora abaterile constatate

nu au produs consecințe fiscale, au fost remediate în termen de 10 zile lucrătoare

de la data controlului, conform art. 12

1

alin. (5) din Normele metodologice

de aplicare ale art. 185 C. fisc., iar cantitatea de 1720 litri sirop de vișine

alcoolizat este în realitate deșeu rezultat din activitatea de producție care nu

a putut fi transportat la o unitate specializată, întrucât a fost confiscat de organul

de control.

Urmare a probei cu expertiză

tehnică judiciară încuviințată în cauză, prin care se atestă modul de depozitare

și sigilare a recipienților ce conțin produsul supus expertizării și analizării

tabelelor depuse la dosar, din care rezultă obligațiile salariale pe care reclamanta

trebuie să le onoreze și accizele corespunzătoare stocului de produse accizabile,

ca și datoriile la bugetul de stat pe primul trimestru al anului 2009, instanța

de fond a concluzionat că revocarea autorizației de antrepozit fiscal ar pune reclamanta

în imposibilitate de a-și onora obligațiile legale și i-ar diminua substanțial beneficiile

realizate.

Împotriva încheierii din

data de 7 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de

contencios administrativ, au formulat recurs în termen legal reclamanta SC G.A.

SRL și D.R. pentru accize și operațiuni vamale Iași (fosta D.R.V. Iași), în numele

și pentru A.N.V., prin care s-a solicitat, de către recurenta reclamantă, admiterea

recursului și modificarea în parte a încheierii atacate în sensul că suspendarea

executării actului administrativ decizia nr. 095 din 26 iunie 2008 să se dispună

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul Dosarului

nr. 491/39/2008 al Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal și de către D.R. pentru accize și operațiuni vamale Iași, admiterea căii

extraordinare de atac și modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii

cererii de suspendare a actului administrativ ca neîntemeiată și a menținerii executării

deciziei nr. 095 din 26 iunie 2008 emisă de autoritatea vamală, prin care s-a dispus

revocarea autorizației de antrepozit fiscal din 24 martie 2004.

Reclamanta SC G.A. SRL

a învederat, prin motivele de recurs, că încheierea de ședință din data de 7 mai

2009 este nelegală, întrucât instanța de fond deși a dispus admiterea cererii de

suspendare a actului administrativ formulată de reclamantă (prin care s-a solicitat

suspendarea executării deciziei nr. 095 din 26 iunie 2008 a A.N.V. - Comisia pentru

autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 491/39/2008) a menționat în dispozitiv

că suspendarea executării actului administrativ își produce efectele până la pronunțarea

instanței de fond. Or, soluția instanței de fond cu privire la întinderea efectelor

suspendării actului administrativ este nelegală, în condițiile în care potrivit

dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

instanța dispune suspendarea executării actului administrativ atacat până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei și nu până la pronunțarea instanței de fond.

D.R. pentru accize și

operațiuni vamale Iași, în numele și pentru A.N.V., a arătat prin motivele de recurs

că încheierea de ședință din data de 7 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, este nelegală și netemeinică,

deoarece în noua cerere de suspendare a executării reclamanta invocă exact aceleași

motive care au fost invocate și în cererea inițială de suspendare a executării,

întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Nu există, a mai precizat D.R. pentru accize și operațiuni vamale Iași, probe sau

indicii noi în sensul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, care să justifice

admiterea acestei noi cereri de suspendare, nefiind întrunite cerințele cumulative

ale cazului bine justificat și ale prevenirii unei pagube iminente. În plus, s-a

considerat că în condițiile în care o cerere de suspendare a executării actului

administrativ a fost deja soluționată definitiv și irevocabil prin respingerea acesteia,

o nouă cerere de suspendare formulată în același dosar pentru aceleași motive care

au existat în momentul soluționării celei dintâi nu poate fi admisibilă.

Prin întâmpinarea reclamanta

SC G.A. SRL a invocat, în primul rând, excepția lipsei calității procesuale active

în formularea recursului a D.R. pentru accize și operațiuni vamale Iași, motivat

de împrejurarea că această instituție nu a avut calitate procesuală pasivă în fața

primei instanțe, și a solicitat admiterea acestei excepții și respingerea recursului

ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă. De asemenea, reclamanta

intimată a mai invocat, în situația respingerii excepției lipsei calității procesuale

active, și excepția lipsei calității de reprezentant a D.R. pentru accize și operațiuni

vamale Iași pentru formularea recursului în numele și pentru recurenta A.N.V., solicitând

admiterea acestei excepții și respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană

care nu face dovada calității de reprezentant al pârâtei A.N.V.. Pe fondul cauzei

reclamanta a solicitat respingerea recursului declarat de D.R. pentru accize și

operațiuni vamale Iași, în numele A.N.V., ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor

de judecată.

Examinând actele și lucrările

dosarului, se rețin următoarele:

Excepția lipsei calității

procesuale active în formularea recursului a D.R. pentru accize și operațiuni vamale

Iași, invocată de reclamanta SC G.A. SRL, este neîntemeiată și va fi respinsă, întrucât

calea extraordinară de atac a fost declarată de D.R. pentru accize și operațiuni

vamale Iași nu în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al pârâtei A.N.V.

- Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate.

Cât privește excepția

lipsei calității D.R. pentru accize și operațiuni vamale Iași de reprezentant a

recurentei A.N.V., invocată de intimata SC G.A. SRL, se constată că potrivit dispozițiilor

art. 5 lit. j) din Regulamentul de organizare și funcționare a D.R. pentru accize

și operațiuni vamale, aprobat prin Ordinul nr. 1609 din 27 noiembrie 2008 al președintelui

A.N.A.F., D.R. pentru accize și operațiuni vamale „reprezintă A.N.V. în fața instanțelor

judecătorești, în raporturile cu autoritățile centrale și locale, și cu persoane

fizice sau juridice, potrivit mandatului și în limitele acestuia, acordat de vicepreședintele

A.N.A.F. care conduce A.N.V. sau prevăzut de lege”. Direcțiile regionale vamale

au fost împuternicite, de asemenea, prin pct. 1 alin. (1) din Ordinul circular

nr. 948 din 20 august 2004 al secretarului de stat al A.N.V., „să reprezinte interesele

A.N.V. în litigiile în care A.N.V. este parte, în fața instanțelor judecătorești

și a altor organe cu atribuții jurisdicționale aflate în razele lor teritoriale

de competență, să formuleze apărările și căile de atac în aceste cauze. S-a prevăzut,

cât privește exercițiul căilor de atac, prin pct. 3 din același ordin circular,

că acestea „vor fi formulate de către direcțiile regionale vamale atât în nume propriu,

cât și în numele A.N.V., potrivit mandatului special ce urmează a se solicita pentru

fiecare cale de atac în parte”.

În cauză, D.R. pentru

accize și operațiuni vamale Iași a formulat, în numele pârâtei A.N.V., recurs împotriva

încheierii din data de 7 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, fără a face dovada existenței mandatului

special pentru exercitarea căii de atac dat de vicepreședintele A.N.A.F. care conduce

A.N.V., prevăzut de dispozițiile art. 5 lit. j) din Regulamentul de organizare și

funcționare a D.R. pentru accize și operațiuni vamale, aprobat prin Ordinul nr.

1609 din 27 noiembrie 2008 al președintelui A.N.A.F. și de prevederile punctului

3 din Ordinul circular nr. 948 din 20 august 2004 al secretarului de stat al A.N.V.

În aceste condiții, se va proceda, în consecință, în temeiul dispozițiilor art.

137 alin. (1), art. 161 și art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. la admiterea excepției

lipsei calității D.R. pentru accize și operațiuni vamale Iași de reprezentant a

recurentei A.N.V. și la anularea recursului formulat de D.R. pentru accize și operațiuni

vamale Iași, în numele A.N.V. împotriva încheierii din data de 7 mai 2009 pronunțată

în Dosarul nr. 491/39/2009 al Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Recursul declarat de reclamanta

SC G.A. SRL împotriva încheierii din data de 7 mai 2009 a Curții de Apel Suceava,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, va fi respins ca rămas

fără obiect, întrucât prin încheierea din data de 1 iunie 2009 instanța de fond

a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul încheierii din

data de 7 mai 2009 în sensul stabilirii că „suspendarea executării actului administrativ

se va dispune până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei - potrivit

art. 15 din Legea nr. 554/2004”.

Respinge excepția lipsei

calității procesuale active a D.R. pentru accize și operațiuni vamale Iași, invocată

de reclamanta SC G.A. SRL.

Admite excepția lipsei

calității de reprezentant invocată de aceeași reclamantă și anulează recursul formulat

de D.R. pentru accize și operațiuni vamale Iași, în numele și pentru A.N.V. împotriva

încheierii din 7 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat

de SC G.A. SRL împotriva aceleiași încheieri, ca rămas fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-04-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2150/2009
PP01 din 24 martie 2004 emisă în favoarea reclamantei pentru antrepozitul fiscal de producție a băuturilor spirtoase și produselor intermediare. 2.Soluția instanței de fond. Prin încheierea din 5 decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secț
ÎCCJ 2013-05-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5231/2013
macerat". S-a reținut că prin Decizia ÎCCJ nr. 5060 din 17 noiembrie 2010 s-a statuat irevocabil asupra respingerii cererii reclamantei de anulare a Deciziei nr. 131/2008 a ANAF ca și a Deciziei nr. 095/2008 emisă de Autoritatea Națională a
ÎCCJ 2010-10-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4388/2010
dovedit, la încheierea actelor de control, că produse pentru care au stabilit obligația de plată a accizelor puteau fi eliberate pentru consum, mai ales că reclamanta a susținut că produsele erau depozitate din anul 2003, revocarea autoriza
ÎCCJ 2010-03-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1488/2010
tele și lucrările dosarului rezultă că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de textele de lege mai sus citate. Astfel, în ce privește existența cazului bine justificat, fără a intra în problemele de fond invocate de reclamantă da
ÎCCJ 2015-03-05
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1004/2015
22 din Decizia nr. 298 din 21 august 2009 a D.). Practic, instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, considerând, în contradicție cu cele stabilite chiar de către F. Suceava, că societatea trebuia să fie impusă suplimentar nu pent
Sursă