ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 833/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 25 martie 2005, reclamanta SC C.V. SRL Dornești, județul Suceava, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea deciziei nr. 092 din 24 februarie 2005, emisă de Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării și, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (5) C. fisc., suspendarea efectelor deciziei până la soluționarea contestației.

În motivare, reclamanta a arătat că, în mod eronat, prin decizia contestată, i-a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal nr. 337 din 30 ianuarie 2004, pentru nerespectarea art. 183 lit. e) C. fisc., respectiv neasigurarea accesului echipei de control în incinta antrepozitului, deși asociatul unic al societății lipsea din localitate, iar paznicul nu deținea cheia antrepozitului, accesul fiind permis la o dată stabilită telefonic, ulterior. Prin încheierea nr. 142, pronunțată în ședința Camerei de consiliu de la 8 aprilie 2005, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea efectelor deciziei nr. 092/2005, emisă de pârât, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că temeiul de drept al cererii de suspendare nu este cel invocat de reclamant, respectiv art. 185 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, ci art. 15 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ. S-a mai reținut, „pipăind” fondul pricinii, că susținerile reclamantei pe fondul cauzei sunt credibile și că obiectul de activitate al societății presupune un proces îndelungat de fabricație, a cărui întrerupere, prin aplicarea deciziei contestate, ar aduce mari prejudicii, acesteia. Împotriva încheierii menționate, în termen legal, a declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava, în calitate de reprezentată a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de SC C.V. SRL, Dornești. Recurenta a susținut, în esență, că cererii de suspendare îi sunt aplicabile dispozițiile speciale ale art. 185 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, față de care cererea este lipsită de obiect. S-a mai arătat că nu sunt îndeplinite nici condițiile de admisibilitate privind existența unei situații bine justificate și producerea unei pagube iminente, atâta timp, cât efectele deciziei de revocare sunt suspendate de drept. Recursul este fondat. Conform dispozițiilor art. 185 alin. (5 1 ) și (5 2 ) din Legea nr. 571/2003, așa cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 83/2004, aprobată prin Legea nr. 494/2004, (5 1 ) „Decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizației de antrepozit fiscal își produce efecte de la data comunicării.

(5 2 ) În situația în care antrepozitarul autorizat contestă decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizației de antrepozit fiscal, efectul deciziei se suspendă”. Prin urmare, potrivit textului art. 185 alin. (5 2 ) din Legea nr. 571/2003, contestarea deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal atrage de drept suspendarea efectului acestei decizii. Textul menționat reglementează o situație de excepție, care face ca norma dispusă să fie de strictă interpretare și aplicare. Nu se poate reține susținerea primei instanței, potrivit căreia în speță nu ar fi incidente prevederile art. 185 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, ci cele ale art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În cauză, Legea nr. 554/2004 reprezintă legea generală, legea-cadru, Codul fiscal fiind legea specială, derogatorie, care se aplică cu prioritate, normele acestui act normativ completându-se cu cele generale în materia contenciosului administrativ, potrivit principiului specialia generalibus derogant . Având în vedere că, potrivit normei fiscale speciale, de strictă aplicare, suspendarea deciziei contestate operează de drept, soluția primei instanțe, de admitere a cererii de suspendare, în temeiul unui alt text legal și în baza unor susțineri nedovedite, este netemeinică și nelegală. Așa fiind, în considerarea tuturor celor expuse și a prevederilor art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2) și alin. (3), coroborate cu cele ale art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea va admite recursul, va modifica sentința atacată și va respinge cererea de suspendare formulată de SC C.V. SRL Dornești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava, ca reprezentantă a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva încheierii nr. 142 din 8 aprilie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și respinge cererea formulată de reclamanta SC C.V. SRL Dornești, privind suspendarea executării deciziei nr. 092 din 24 februarie 2005, emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2006.