ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2469/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 6 ianuarie 2006, reclamanta SC T.M. SRL Tămășeni a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și importurilor de produse accizabile supuse marcării, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 581-582 C. proc. civ. și art. 14-15 C. proc. fisc., suspendarea aplicării deciziei nr. 450 din 20 decembrie 2005, prin care i s-a respins contestația împotriva deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal nr. 376 din 27 octombrie 2005. Prin sentința civilă nr. 20 din 16 ianuarie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a constatat suspendat de drept efectul deciziei nr. 376 din 27 octombrie 2005. Instanța a reținut ca fiind aplicabile în cauză, dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, precum și ale art. 185 alin. (5 2 ) C. fisc.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, în numele Ministerului Finanțelor Publice, care, în esență, a susținut că în mod greșit s-a constatat suspendarea de drept a actului administrativ, în cauză fiind îndeplinite cerințele art. 15 din Legea nr. 554/2004, ceea ce permitea instanței, să o încuviințeze sau nu. Recurentul a mai susținut că invocarea drept temei al suspendării a dispozițiilor art. 185 C. fisc., nu se justifică, această prevedere legală fiind aplicabilă până la soluționarea contestației pe cale administrativă. Pe fondul cererii, reclamanta a susținut lipsa dovezilor care să justifice măsura suspendării, fiind evident că nu poate fi vorba de o pagubă iminentă determinată de revocarea autorizației de antrepozit fiscal.

Recursul este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral se poate cere instanței competente, pentru anularea actului, fie odată cu acțiunea, fie separat. Sesizată cu o astfel de cerere, instanța poate dispune suspendarea actului, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Astfel fiind și cum în cauză s-a făcut dovada că pe rolul aceleiași instanțe se află în curs de soluționare, acțiunea în anularea deciziei nr. 450 din 20 decembrie 2005, Curtea de Apel Bacău nu putea decât fie să respingă, fie să admită cererea în sensul arătat. Or, prin hotărârea pronunțată, Curtea de Apel Bacău a constatat suspendarea de drept a efectelor deciziei nr. 376 din 27 octombrie 2005, motivată în drept pe dispozițiile art. 185 alin. (5 2 ) C. fisc.

Soluția astfel pronunțată, este vădit nelegală și netemeinică, suspendarea de drept a unui act administrativ ce face obiectul acțiunii în contencios administrativ, fiind prevăzută expres numai în situațiile reglementate de art. 3 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, fără a putea fi extinsă în afara acestora. Pe de altă parte, nici dispozițiile art. 185 (5 2 ) din Legea nr. 571/2003, reținute de instanța fondului, ca temei de drept în justificarea măsurii adoptate, nu-și găsesc aplicabilitatea, ele fiind prevăzute într-o reglementare specială de soluționare a contestațiilor pe cale administrativă, așa cum o enunță dispozițiile art. 174 C. fisc. În fine, cererea de suspendare formulată de SC T.M.

SRL se dovedește a fi și neîntemeiată, în cauză nefiind făcută dovada vreunei pagube iminente ce s-ar putea produce prin menținerea efectelor deciziei nr. 450 din 20 decembrie 2005. Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 20 din 16 ianuarie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, respinge cererea de suspendare formulată de SC T.M. SRL Tămășeni. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2006.