ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3965/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia nr. 335 din 23 septembrie 2005,

pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor

fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, a constatat

încetarea valabilității autorizației de antrepozit fiscal nr. 393 din 30

ianuarie 2004, emisă antrepozitarului autorizat SC E.P. SA, ca urmare a schimbării

acționarilor majoritari ai acestei persoane juridice, modificare ce nu a fost

comunicată autorității fiscale competente în termenul prevăzut de lege.

Prin decizia nr. 326 din 23 septembrie 2005, emisă

de același pârât, s-a respins plângerea reclamantei SC E.P. SA împotriva deciziei

nr. 275 din 25 august 2005, prin care anterior s-a dispus revocarea

autorizației de antrepozit fiscal nr. 393 din 30 ianuarie 2004, emisă aceleiași

societăți reclamante.

Fiind sesizată cu o cerere de suspendare a

executării acestor două decizii, întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr.

554/2004, Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 894 din 17 aprilie

2006, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât, pe

motivul neefectuării procedurii prealabile, a admis în parte acțiunea SC E.P. SA

Constanța și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 335 din 23 septembrie

2005, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce formează obiectul

dosarului nr. 3476/2005.

Capătul de cerere privind suspendarea executării

deciziei nr. 326 din 23 septembrie 2005, a fost respins ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a

reținut următoarele.

Excepția inadmisibilității acțiunii pentru

neefectuarea procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004,

nu poate fi primită, întrucât procedura prealabilă reprezintă o condiție a

exercitării acțiunii de fond în contenciosul administrativ, iar suspendarea executării

actului administrativ reprezintă o procedură specială, ale cărei condiții sunt

expres prevăzute de art. 14-15 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește suspendarea executării deciziei

nr. nr. 335 din 23 septembrie 2005, a reținut că cererea formulată este întemeiată,

întrucât prin această decizie s-a constatat încetarea valabilității

autorizației de antrepozit fiscal nr. 393 din 30 ianuarie 2004, în condițiile

în care, printr-o altă decizie, anterioară, nr. 275 din 25 august 2005, s-a

revocat autorizația de antrepozit fiscal nr. 393 din 30 ianuarie 2004, emisă pe

numele aceleiași societăți, iar Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr.

1896 din 16 noiembrie 2005, suspendase deja executarea acestei din urmă decizii.

Având în vedere aparența de drept rezultată

din împrejurările concrete ale emiterii deciziei nr. 335 din 23 septembrie 2005

s-a apreciat îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat, prevăzută

de art. 15, raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Și condiția pagubei iminente s-a apreciat a

fi îndeplinită, date fiind efectele imposibilității respectării de către

reclamantă a obligațiilor sale prevăzute în contractele de furnizare de produse

petroliere depuse la dosarul cauzei.

Cu privire la decizia nr. 326 din 23

septembrie 2005, prima instanță a reținut că această decizie nu stabilește în

sarcina reclamantei, obligații de sine stătătoare, susceptibile de a fi aduse la

îndeplinire și a căror executare să poată fi suspendată în condițiile prevăzute

de art. 15, raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiva decizie

constituind de fapt soluția de respingere a plângerii administrative formulate împotriva

deciziei anterioare nr. 275 din 25 august 2005, emisă de același pârât, de

revocare a autorizației de antrepozit fiscal.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a

formulat recurs, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru

autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile,

criticându-o pentru greșita aplicare a legii și invocând în drept motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul-pârât a reiterat prin motivele de

recurs excepția de inadmisibilitate, întemeiată pe prevederile art. 7 din Legea

nr. 554/2004, solicitând a se reține că parcurgerea procedurii prealabile este

necesară în cazul formulării cererilor de suspendare a executării unor acte administrative,

cum este cazul deciziei nr. 335 din 23 septembrie 2005, în raport cu care nu

s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

Recurentul a mai susținut că cererea de

suspendare formulată nu este întemeiată și în mod greșit a fost admisă de

instanță, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale cerute

de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. Astfel, recurentul a menționat că

reclamanta a depus la dosar contracte cu valabilitate limitată, până la 31

decembrie 2005, astfel că nu a făcut dovada prejudiciului cert și iminent,

prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ atacat nefiind

răsturnată, cu atât mai mult, cu cât elementele ce au stat la baza emiterii

deciziei de revocare, subzistă și în prezent.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, examinând actele și lucrările

dosarului, în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art. 304

1

C. proc. civ. și prin prisma criticilor recurentului-pârât, apreciază că instanța de fond

a dat o corectă și legală interpretare probelor administrate în cauză,

pronunțând o hotărâre ce va fi menținută.

Înalta Curte reține că potrivit art. 14 și 15

din Legea nr. 554/2004, reclamanta a dovedit îndeplinirea cumulativă a celor

două condiții exprese, prevăzute de lege, respectiv cazul bine justificat și

paguba iminentă, atunci când a solicitat suspendarea executării deciziei nr. 335

din 23 septembrie 2005, de încetare a autorizației de antrepozit fiscal, emisă

de recurentul-pârât, după ce anterior, prin decizia nr. 275 din 25 august 2005,

s-a dispus revocarea aceleiași autorizații.

Cu temei a reținut prima instanță că

împrejurările concrete în care a fost emisă această din urmă decizie, respectiv

după ce fusese deja formulată și încuviințată cererea de suspendare a primei

decizii, aceea de revocare a autorizației de antrepozit fiscal, conturează

aparența de drept și îndeplinirea cerinței cazului bine justificat.

Totodată, contrar susținerilor recurentului-pârât,

Înalta Curte reține că și cea de-a doua condiție vizând paguba iminentă, a fost

dovedită, întrucât urmare a pierderii valabilității autorizației,

reclamanta-intimată nu ar mai fi putut să-și onoreze contractele pe care le

avea în desfășurare, cu consecințe financiare pentru societate, ca și pentru partenerii

săi contractuali care, astfel, rămâneau fără carburantul necesar pentru

încălzire și alte activități.

În fine, nefondată este susținerea recurentei

și cu privire la necesitatea parcurgerii procedurii prealabile în cazul cererilor

de suspendare întemeiate pe prevederile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004,

întrucât, astfel după cum a reținut și prima instanță, a fost îndeplinită

cerința existenței unei acțiuni pe rol, impusă de textul legal, special

aplicabil.

Față de cele menționate, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 894 din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14

noiembrie 2006.