ÎCCJ, Decizia nr. 275/2005

P.C., la pedeapsa de: - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., raportat la art. 14 din Decretul nr. 466/1979, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. b), a art. 74 alin. (2) și a art. 76 lit. c) și alin. ultim C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod; - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 176 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea a art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. b), a art. 74 alin. (2), a art. 76 lit. c) și alin. ultim C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 176 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), a art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. e) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod. A contopit pedepsele stabilite și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen.

F.C.N., la pedeapsa de: - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., raportat la art. 14 din Decretul nr. 466/1979, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. b), a art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) și alin. ultim C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod; - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 176 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. b), a art. 74 alin. (2), a art. 76 lit. c) și alin. ultim C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 176 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), a art. 74 alin. (2) și a art. 76 lit. e) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod. A contopit pedepsele stabilite și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen. În temeiul art. 83 C. pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1296 din 3 aprilie 1997 a Judecătoriei Bacău, definitivă la data de 21 octombrie 1997, prin decizia penală nr. 904/A din 23 septembrie 1997 a Tribunalului Bacău și executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, inculpatul urmând a executa, în final, pedeapsa de 3 ani închisoare.

B.G., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., raportat la art. 14 din Decretul nr. 466/1979, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. b), a art. 74 alin. (2) și a art. 76 lit. c) și alin. ultim C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod. În temeiul art. 61 C. pen., a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 6 luni și 13 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 2895 din 5 august 1997 a Judecătoriei Bacău, pe care l-a contopit în pedeapsa de 2 ani aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății.

D.A.M., la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de stupefiante prevăzută de art. 26, raportat la art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 14 din Decretul nr. 466/1979, art. 74 lit. a) și a art. 76 lit. c) și alin. ultim din același cod.

D.N., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., raportat la art. 14 din Decretul nr. 466/1979, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a), a art. 76 lit. c) și alin. ultim C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) din același cod.

U.N.C., la pedeapsa de un an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., raportat la art. 14 din Decretul nr. 466/1979, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a), a art. 76 lit. c) și alin. ultim C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu art. 83 din același cod.

C.I.M., la pedeapsa de un an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., raportat la art. 14 din Decretul nr. 466/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a), a art. 74 alin. (2), a art. 76 lit. c) și alin. ultim C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod. În temeiul art. 10 din Legea nr. 137/1997, a dispus revocarea beneficiului grațierii pentru pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 409 din 7 februarie 1997, a Judecătoriei Bacău. În temeiul art. 86 4 C. pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de un an și 10 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat, prin sentința penală nr. 309 din 7 februarie 1997, a Judecătoriei Bacău și executarea acesteia în întregime, alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, urmând ca inculpatul C.I.M. să execute în final pedeapsa de 3 ani închisoare.

C.V., la un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., raportat la art. 14 din Decretul nr. 466/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a), a art. 74 alin. (2), a art. 76 lit. c) și alin. ultim C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod. În temeiul art. 83 C. pen., a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1172 din 16 septembrie 1998 a Judecătoriei Piatra Neamț. A dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul C.V. să execute, în final, pedeapsa de 3 ani închisoare. A aplicat art. 71 C. pen. În temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 1.530.000 lei de la inculpatul B.G. și a sumei de 2.325.000 lei de la inculpatul P.C. În temeiul art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea cantității de 395 gr cannabis aflată în Camera de corpuri delicte a Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate și Corupției. În temeiul art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea unui pistol calibru 9 mm și 7 cartușe cu efect iritant lacrimogen, aparținând inculpatului F.N.., aflate la Camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Bacău. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, în perioada octombrie1998 - martie 1997, inculpații menționați au cumpărat și deținut substanțe stupefiante - cannabis, din care au confecționat țigări și le-au consumat împreună cu alte persoane. Cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză a fost descoperit și un pistol, aparținând inculpatului F.N.C., deținut fără drept aproximativ 2 ani și dat drept garanție pentru un împrumut de 100 mărci germane, în luna ianuarie 1999, inculpatului P.C. Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia penală nr. 11 din 16 ianuarie 2002, în rejudecare după casare cu trimitere, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și inculpații P.C., F.C.N., B.G., D.A.M., C.I.M., D.N., U.N.C. și C.V. împotriva hotărârii primei instanțe și a desființat în parte sentința atacată, sub aspectul: - încadrării juridice dată faptei de trafic de stupefiante și pedepsele aplicate pentru această infracțiune, inculpaților C.I.M., C.V., D.A.M., D.N. și U.N.C.; - neaplicarea prevederilor art. 39 C. pen., pentru inculpatul P.C.; - neaplicarea pedepselor complimentare pentru inculpații F.C.N., P.C. și B.G.; - aplicarea greșită a prevederilor art. 118 lit. d) C. pen., pentru inculpatul B.G. și neaplicarea aceleași prevederi pentru inculpatul F.C.N. Rejudecând, instanța de control judiciar, printre altele, a dispus condamnarea inculpaților: - C.I.M. la o pedeapsă de 8 luni închisoare, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 14 din Decretul nr. 466/1979, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a), art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) din același cod. În baza art. 10 din Legea nr. 137/1997 și art. 86 4 C. pen., a revocat beneficiul grațierii și suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de un an și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 409 din 7 februarie 1997, a Judecătoriei Bacău, urmând ca inculpatul C.I.M. să execute, în final, 2 ani și 6 luni închisoare. - C.V. la o pedeapsă de 3 luni închisoare, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 14 din Decretul nr. 466/1979 și cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) din același cod. În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1172 din 16 septembrie 1998 a Judecătoriei Piatra Neamț și a dispus executarea acesteia, alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul C.V. să execute în final 2 ani și 3 luni închisoare. Pentru a dispune în sensul menționat, cu referire la schimbarea încadrării juridice a faptelor, instanța de apel a avut în vedere abrogarea art. 312 C. pen., prin Legea nr. 143/2000. Prin decizia nr. 1135 din 6 martie 2003, secția penală a Curții Supreme de Justiție a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și inculpații C.V., C.I.M., împotriva deciziei pronunțate în apel, a casat hotărârea atacată, precum și hotărârea primei instanțe, numai cu privire la greșita condamnare a inculpaților menționați și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea acestora, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000. Totodată, prin aceeași decizie, instanța de recurs a înlăturat dispozițiile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere și a grațierii. Celelalte recursuri declarate împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel au fost respinse ca nefondate. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că activitatea inculpaților C.V. și C.I.M., constând în consumul accidental de țigări, ce conținea substanță stupefiantă, la sfârșitul anului 1998, nu era prevăzută de legea penală. Împotriva ultimelor două hotărâri pronunțate în cauză, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 și 8 C. proc. pen., susținând că: - instanța de apel a stabilit, cu încălcarea dispozițiilor art. 13 C. pen., că faptele săvârșite de inculpații C.I.M. și C.V. constituie infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, în loc de art. 312 alin. (1) C. pen.; - instanța de recurs a comis o gravă eroare de fapt, când a dispus achitarea inculpaților C.I.M. și C.V. În concluzie, Procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate și rejudecarea cauzei, în limitele arătate, în sensul menținerii hotărârii primei instanțe. Recursul în anulare este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpații menționați au fumat, în perioada de sfârșit a anului 1998 și primul trimestru al anului 1999, țigări conținând substanță stupefiantă. Drept urmare, aceștia au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen. Potrivit art. 312 alin. (1) C. pen., în redactarea în vigoare în perioada menționată, sub denumirea marginală „traficul de stupefiante” era încriminată „producerea, deținerea sau orice operațiune privind circulația produselor ori substanțelor stupefiante sau toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conțin astfel de substanțe ori experimentarea produselor sau substanțelor toxice, toate acestea fără drept”. Din economia textului menționat rezultă, sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii, cu referire la latura subiectivă, condiția traficării, cu intenție directă sau indirectă, ceea ce nu se constată în cauză. Prin urmare, în mod întemeiat instanța de recurs a dispus în sensul achitării inculpaților menționați, reținând că aceștia nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, în sensul arătat, iar consumul accidental de țigări conținând astfel de substanțe, nu era încriminat la data comiterii faptelor. Este de reținut că în cauză au fost administrate probe, starea de fapt fiind corect stabilită în funcție de probatoriul administrat. Or, eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, privește exclusiv discordanța dintre cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce ilustrează vinovăția inculpatului și care a avut drept consecință, pronunțarea unei alte soluții, decât cea pe care materialul probator o susține, situație ce nu se regăsește în cauză. Ca atare, în mod întemeiat instanța de control judiciar a admis recursurile declarate de inculpații menționați, așa încât hotărârea nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., corespunzător temeiului legal reglementat de art. 410 alin. (1) partea I pct. 8 din același cod, invocat de Procurorul general. În acest context, este adevărat că încadrarea juridică a faptelor comise de inculpații menționați, făcută de instanța de apel, cu neobservarea dispozițiilor art. 13 C. pen., este greșită. Nu răspunde, însă, scopului și finalității de remediu procesual a acestei căi extraordinare de atac, soluția riguroasă, de altfel, însă, de un formalism excesiv, de admitere a recursului în anulare pentru acest motiv, schimbarea încadrării juridice și, în final, menținerea soluției de achitare, pe același temei, însă pentru infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod, în loc de infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul în anulare, ca nefondat.