ÎCCJ, decizie (scj.ro #83778)

Contrabandă calificată. Nerespectarea regimului armelor și munițiilor Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni prevăzute în Legea nr. 86/2006 Indice alfabetic: Drept penal - contrabandă calificată - nerespectarea regimului armelor și munițiilor C. pen., art. 279 Legea nr. 86/2006, art. 271 1. Introducerea în țară, fără drept, a mai multor pistoale cu gaze întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006, iar nu ale infracțiunii de trafic ilicit introdusă în art. 137 1 din Legea nr. 295/2004 prin Legea nr. 117/2011, devenit art. 137 din Legea nr. 295/2004 în urma republicării în M. Of.

nr. 814 din 17 noiembrie 2011. Spre deosebire de infracțiunea de contrabandă calificată prevăzută în Legea nr. 86/2006, care se realizează prin introducerea în sau scoaterea din țară, fără drept, de arme, infracțiunea de trafic ilicit prevăzută în Legea nr. 295/2004 se realizează prin achiziționarea, vânzarea, livrarea, mutarea, transferul sau tranzitul armelor de foc pe/de pe teritoriul României din/către teritoriul unui alt stat, dacă autoritățile competente române și/sau autoritățile competente din acel stat nu autorizează aceste operațiuni sau dacă armele de foc asamblate nu sunt marcate în conformitate cu prevederile acestei legi. 2. Deținerea, fără drept, a mai multor arme neletale - pistoale cu gaze - se încadrează în dispozițiile art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen.

referitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, iar nu în dispozițiile art. 134 din Legea nr. 295/2004, republicată în M. Of. nr. 814 din 17 noiembrie 2011, referitoare la deținerea de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 1892 din 5 iunie 2012 1. Tribunalul Ialomița, Secția penală, prin sentința nr. 6/F din 13 ianuarie 2011, în baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul L.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată.

În baza art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor. În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 alin. (2) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată. În baza art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul L.C. urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A făcut în cauză aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi - audiere martori - instanța fondului a examinat și apreciat că materialul probator confirmă existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorului acestora, sens în care a reținut: În cursul anului 2007 (anterior datei de 12 septembrie 2007) inculpatul L.C.

s-a deplasat în orașul Silistra din Bulgaria și de la magazinul E. - S.I. (armurier autorizat) a achiziționat trei pistoale cu gaze mărcile E.S., cal. 9 mm., E.T., cal. 8 mm. și E.T., cal. 8 mm. Vânzătorul i-a înscris datele de identitate într-un jurnal de vânzări (facultativ), iar inculpatul a confirmat prin semnătură realitatea datelor și însăși operațiunea juridică de vânzare-cumpărare a armelor neletale (o operațiune privind circulația armelor și munițiilor). La intrarea în țară - punctul de trecere a frontierei Ostrov - inculpatul nu a declarat poliției de frontieră armele neletale cumpărate din Bulgaria. A făcut o nouă deplasare în Silistra la data de 12 septembrie 2007 însoțit de mai mulți cunoscuți, dintre care a fost identificat cert doar T.F.

(ascultat inițial, în cauza penală nr. 59 D/P/2009, în calitate de învinuit, de autor al infracțiunilor de contrabandă calificată și nerespectare a regimului armelor și munițiilor de săvârșirea cărora a fost acuzat apoi L.C.). S-a folosit de cartea de identitate a lui T.F. (rămasă în detenția sa după ce o prezentase autorităților române și bulgare din punctele de trecere a frontierei Ostrov - Silistra alături de cărțile de identitate ale celorlalți doi pasageri ai autoturismului cu care se deplasau), pentru a cumpăra (sub o altă identitate deci) un pistol cu gaze marca E.G., cal. 9 mm., din magazinul pentru articole/anexe de vânătoare și pescuit de pe B-dul M., Silistra, un alt armurier autorizat bulgar.

A introdus arma neletală în România, prin punctul de trecere a frontierei Ostrov, acțiune exercitată fără drept, întrucât nu notificase în prealabil autorităților române (Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița) intenția sa de a o achiziționa. Întors în Slobozia, inculpatul a vândut la aceeași dată arma neletală unei persoane neidentificate. Așa cum rezultă din adresa nr. 846456/A din 7 mai 2008 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița - Biroul Arme, Explozivi și Substanțe Toxice, inculpatul nu figurează în evidențe ca deținător de arme letale ori neletale și nici nu a solicitat eliberarea de autorizație pentru procurarea de arme. Situația de față, astfel cum a fost reținută, rezultă din următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, ale martorilor S.S., T.F.

și P.R., procese-verbale, acte procedurale întocmite de autoritățile judiciare bulgare obținute prin comisie rogatorie internațională. În drept, fapta inculpatului L.C. de a deține fără drept (fără certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile - infracțiune continuă succesivă) trei pistoale cu gaze (E.S., cal. 9 mm., E.T., cal. 8 mm. și E.T., cal. 8 mm.), arme neletale, o perioadă destul de îndelungată de timp în anul 2007 (de la achiziția lor din Bulgaria și până la înstrăinarea lor, anterior datei de 12 septembrie 2007), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzute în art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului L.C. de a introduce fără drept în România (fără certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile), în cursul anului 2007 (anterior datei de 12 septembrie 2007), trei arme neletale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată (cu arme) prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României. Fapta inculpatului L.C. de a deține fără drept (fără certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile - infracțiune continuă succesivă) un pistol cu gaze marca E.G., cal. 9 mm., armă neletală, la data de 12 septembrie 2007 (data achiziției din Bulgaria și, totodată, data înstrăinării armei în Slobozia, unei persoane neidentificate), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului L.C. de a introduce fără drept în România (fără certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile) o armă neletală, la data de 12 septembrie 2007, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată (cu arme) prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României. 2. În baza deciziei nr. 171/A din 31 mai 2011, Curtea de Apel București, Secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.C. împotriva sentinței nr. 6/F din 13 ianuarie 2011 a Tribunalului Ialomița, Secția penală. 3. Împotriva deciziei amintite a formulat în termen legal recurs inculpatul. În cuprinsul motivelor de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, precum și în cadrul dezbaterilor, recurentul inculpat, prin apărătorul său ales, a invocat cazurile de casare reglementate, între altele, în art. 385 9 alin. (1) pct. 14, 17 și 20 C. proc.

pen. Astfel, într-o primă critică avansată se arată că după pronunțarea deciziei nr. 171/A din 31 mai 2011 a Curții de Apel București, Secția I penală, a fost publicată, în M. Of. nr. 446/2011, Legea nr. 117/2011 prin care i s-a creat o situație juridică mai favorabilă, în sensul că fapta pentru care a fost trimis în judecată este sancționată mai blând, astfel încât se impune schimbarea încadrării juridice din art. 271 din Legea nr. 86/2006 în art. 137 1 din Legea nr. 295/2004, republicată, și schimbarea încadrării juridice din art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. în art. 136 1 din Legea nr. 295/2004, republicată. Se mai învederează în același sens că limitele de pedeapsă pentru noua încadrare sunt mult mai favorabile inculpatului, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru schimbarea încadrării juridice și aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen., în condițiile în care inculpatul recunoaște integral acuzațiile ce îi sunt aduse. O ultimă critică a vizat reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului și a aplicării dispozițiilor art. 81 - art. 82 C. pen., conform noii încadrări juridice ce se impune urmare a intervenirii unei legi mai favorabile, dar și a reținerii în cauză a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Examinând hotărârile recurate, actele și lucrările dosarului prin prisma cazurilor de casare invocate, a criticilor înfățișate, dar și din oficiu în limitele prevăzute în art. 385 9 alin. (2) și (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție expune următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Ialomița, inculpatul L.C.

a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de contrabandă calificată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută în art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. și art. 279 alin. (1) C. pen., cu reținerea în cauză a dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen. În limitele obiectului judecății astfel stabilit, potrivit art. 317 C. proc. pen., instanța fondului a procedat la rezolvarea acțiunii penale a cauzei, în conformitate cu art. 345 alin. (2) din același cod, dispunând condamnarea inculpatului pentru cele patru infracțiuni, în încadrarea juridică stabilită prin actul de trimitere în judecată.

Criticile circumscrise cazului de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., astfel cum au fost formulate de recurentul inculpat, se referă la ipoteza în care după pronunțarea hotărârii (în speță, a deciziei pronunțată în apel) și până la judecarea recursului a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpatului, lege ce cuprinde, potrivit susținerilor apărării, dispoziții mai favorabile sub aspectul incriminării sau al pedepsei (art. 13 C. pen.). În acest sens, se arată că s-ar impune schimbarea încadrării juridice a faptelor (ceea ce în opinia recurentului inculpat ar atrage și incidența unui alt caz de casare, anume cel reglementat în art. 385 9 alin. 1 pct. 17 C. proc.

pen.) din infracțiunea prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 în infracțiunea prevăzută în art. 137 1 din Legea nr. 295/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 117/2011 și, pe de altă parte, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 134 din aceeași lege republicată.

Procedând la o analiză a textelor incriminatorii din perspectiva elementelor constitutive ale infracțiunilor, în baza propriului examen, Înalta Curte de Casație și Justiție reține: Art. 271 din Legea nr. 86/2006 incriminează introducerea sau scoaterea din țară, fără drept, de arme, muniții, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase, fapte ce constituie infracțiuni de contrabandă calificată și care se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare. Potrivit acestei reglementări în vigoare de la data trimiterii în judecată a inculpatului (28 octombrie 2010) - s-a dispus condamnarea inculpatului L.C.

Noua incriminare a faptei invocată de către recurentul inculpat, care ar determina aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen., respectiv art. 137 1 din Legea nr. 117/2011 (publicată în M. Of. nr. 446 din 27 iunie 2011) pentru modificarea și completarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, stabilește în conținutul său următoarele. Achiziționarea, vânzarea, livrarea, mutarea, transferul sau tranzitul armelor de foc, al pieselor sau al muniției pentru acestea pe/de pe teritoriul României din/către teritoriul altui stat, dacă autoritățile competente române și/sau autoritățile competente din acel stat nu autorizează aceste operațiuni sau dacă armele de foc asamblate nu sunt marcate în conformitate cu prevederile prezentei legi, constituie infracțiune de trafic ilicit și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 8 ani.

Tentativa se pedepsește. Câmpul de aplicare al art. 13 C. pen. vizează situația când se succed două sau mai multe legi penale între data săvârșirii infracțiunii și data judecării definitive a cauzei. Se impune, însă, cu prioritate ca determinarea legii mai favorabile să nu se facă in abstracto , ci printr-o examinare concretă comparativă a celor două legi penale susceptibile de a fi aplicate în raport cu toate dispozițiile incidente față de ansamblul împrejurărilor cauzei concrete. O asemenea evaluare cu privire la verificarea condițiilor de incidență a celor două legi (observarea condiției de urmărire penală sau de exercitare a acțiunii penale) nu se poate realiza fără a examina în prealabil îndeplinirea cerinței ca fapta să se regăsească, în incriminarea sa, din perspectiva întrunirii elementelor constitutive, în ambele legi.

În cauza de față, cele două incriminări diferă în mod substanțial în planul elementelor constitutive ale infracțiunii. Într-o primă observație, infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 271 din Legea nr. 86/2006 în latura sa obiectivă prezintă, ca element material ( actus reus ), activitatea fizică de introducere sau scoatere din țară, fără drept, de arme, muniții, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase enunțate în cuprinsul incriminării. Elementul material (actul material) din norma de incriminare care desemnează activitatea interzisă este menționat de legiuitor prin două modalități, respectiv - introducerea sau scoaterea din țară.

Infracțiunea prevăzută în art. 137 1 din Legea nr. 117/2011 prezintă ca element material 6 modalități, în concret, achiziționarea, vânzarea, livrarea, mutarea, transferul sau tranzitul armelor de foc, al pieselor sau al muniției pentru acestea pe/de pe teritoriul României din/către teritoriul altui stat, în condițiile în care - astfel cum statuează textul de lege - nu există autorizația autorităților competente în acest sens ori armele de foc asamblate nu sunt marcate conform legii. Se poate observa că dincolo de elementul material al celor două infracțiuni, o distincție substanțială se impune a fi făcută cu privire la bunurile asupra cărora textele de lege (în cele două incriminări) creează interdicția de a fi introduse, scoase din țară ori de a fi achiziționate, vândute, livrate, mutate, transferate ori tranzitate.

Astfel, dacă în cazul infracțiunii prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006, legiuitorul a înțeles să stabilească ca fiind interzis a fi introduse ori scoase din țară, fără drept, arme, muniții, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase, în ipoteza incriminării din art. 137 1 din Legea nr. 117/2011, cadrul vizează armele de foc, piesele și munițiile pentru acestea. În prezenta cauză, în sarcina inculpatului s-a reținut, printre altele, introducerea fără drept în România - fără certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile, în cursul anului 2007, a 4 arme neletale, la date diferite, respectiv 4 pistoale cu gaze.

În sensul Legii nr. 295/2004 prin regimul armelor și munițiilor, republicată în M. Of. nr. 814 din 17 noiembrie 2011 în baza art. VII din Legea nr. 117/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 295/2004, arma reprezintă orice obiect sau dispozitiv a cărui funcționare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanțe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăștiere de gaze nocive, iritante sau de neutralizare. Este de domeniul evidenței că încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul L.C., în lumina dispozițiilor evocate, corespunde prevederilor art. 271 din Legea nr. 86/2006. Arma de foc este definită în cuprinsul aceleiași legi (art. 2 pct. I. 2) ca fiind orice armă portabilă cu țeava ce poate arunca, este concepută să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonț ori un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție concluzionează cu privire la distincția dintre cele două incriminări, în planul laturii obiective, ceea ce face inaplicabile dispozițiile art. 13 C. pen. și nu impune examinarea comparativă a celor două legi penale succesive din perspectiva creării unei situații mai avantajoase infractorului. În contextul acelorași critici ce s-au circumscris cazului de casare reglementat în art. 385 9 alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., recurentul inculpat a susținut că și fapta prevăzută în art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen., reținută prin actul de inculpare și care a constituit obiectul judecății, s-ar impune a atrage incidența art. 13 C. pen., în sensul legii mai favorabile, în împrejurarea în care, după pronunțarea instanței de prim control judiciar, această faptă a fost incriminată prin dispozițiile art. 136 1 din Legea nr. 295/2004, republicată prin Legea nr. 117/2011.

Procedând la aceeași analiză a textelor incriminatorii, din punct de vedere al elementelor constitutive, se arată: Dispozițiile art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. sancționează deținerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a mai multor arme cu excepția armelor militare, precum și a armelor de panoplie, ori muniției respective în cantități mari. Art. 136 1 din Legea nr. 295/2004 stabilește că deținerea sau portul de arme neletale din categoria celor supuse autorizării, fără drept, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an. În speță, inculpatul L.C.

a deținut fără drept - fără certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile - 3 pistoale cu gaze, arme neletale o perioadă destul de îndelungată de timp în anul 2007. Analiza comparativă a faptelor incriminate în cele două texte de lege permite observația că legiuitorul nu a înțeles să reglementeze aceeași categorie de arme a căror deținere, fără drept, este sancționată, sfera art. 136 1 din Legea nr. 295/2004 rezumându-se, din această perspectivă (cum însăși denumirea articolului statuează), la deținerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, pe când textul incriminator de la art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. este mai cuprinzător, acoperind în plan incriminator și fapta inculpatului L.C.

- deținere, transport și orice operație - art. 279 C. pen. Se mai impune precizarea că dispozițiile Legii nr. 295/2004, republicată, întregesc norma de incriminare a nerespectării regimului armelor și munițiilor prevăzută în art. 279 C. pen. În virtutea considerentelor expuse anterior, nici în ceea ce privește cele din urmă incriminări, Înalta Curte de Casație și Justiție nu identifică elemente care să fundamenteze incidența art. 13 C. pen., astfel încât cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., invocat de inculpat, nu poate fi primit și, pe cale de consecință, nici cazul de casare reglementat în același articol la pct. 17 C. proc. pen. Hotărârile pronunțate în cauză au fost criticate și din prisma neaplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., solicitându-se instanței de recurs să procedeze, în varianta reținerii spre rejudecare, la judecata simplificată, așa cum a fost reglementată prin noul text introdus prin Legea nr. 202/2010. S-a susținut că inculpatul a recunoscut în integralitatea lor faptele în cursul urmăririi penale, iar decizia Curții Constituționale nr. 1483 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011, permite aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și în cazul inculpatului L.C., atâta timp cât sesizarea instanței cu cauza sa a avut loc anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010. În raport cu cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 20 C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând susținerile inculpatului, expune: Astfel cum Curtea Constituțională a statuat, din perspectiva conținutului, acordul de recunoaștere a vinovăției are o dublă natură - pe de o parte este o instituție procesuală, iar pe de altă parte este o instituție de drept material, justificat de aspectul că, potrivit art. 320 1 alin. (7) teza I C. proc. pen., inculpatul va beneficia de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu 1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii. Prin urmare, nu poate fi contestată acestei noi instituții de drept procesual penal - judecata în cazul recunoașterii vinovăției - valența de drept substanțial concretizată în atenuarea răspunderii penale, instanța fiind ținută de aplicarea legii mai favorabile, principiul cu rang constituțional.

Pe de altă parte, este cunoscut că, în aplicarea acestei noi instituții, legiuitorul a stabilit, a impus anumite exigențe, cum ar fi un termen limită până la care inculpatul poate invoca beneficiul acestor dispoziții de favoare, respectiv până la debutul cercetării judecătorești. Curtea Constituțională, chemată să se pronunțe cu privire la constituționalitatea prevederilor art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen., a statuat în baza evocatei decizii că acestea sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, în starea de tranziție a dispozițiilor procedurale.

Cu alte cuvinte, până la încetarea stării de tranziție, în virtutea principiului constituțional al retroactivității legii penale mai favorabile, se aplică tuturor inculpaților ce au fost trimiși în judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au depășit momentul procesual al începerii cercetării judecății, în vederea asigurării respectării principiului egalității și nediscriminării. În cauza prezentă, inculpatul L.C. se află într-o asemenea situație, trimiterea sa în judecată producându-se anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, respectiv la 28 octombrie 2010, așa încât, deși depășit momentul de început al cercetării judecătorești, sunt aplicabile dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. În virtutea considerentelor ce preced, recursul formulat de către inculpat este fondat, în ceea ce privește incidența art. 320 1 C. proc. pen., context în care se va admite, conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmând a se acorda eficiența cuvenită acestor dispoziții în planul atenuării răspunderii penale a inculpatului. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva deciziei nr. 171/A din 31 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, a casat decizia penală atacată și, în parte, sentința nr. 6/F din 13 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția penală și rejudecând: A descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul L.C. Ia pedeapsa de 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată. În baza art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor.

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată. În baza art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre și a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Notă: Potrivit Legii nr. 2/2013, dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 20 C. proc. pen. se abrogă, iar dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. se modifică după cum urmează: „14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.