ÎCCJ, decizie (scj.ro #83778)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83778) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Contrabandă

calificată. Nerespectarea regimului armelor și munițiilor

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni prevăzute în

Legea nr. 86/2006

Indice alfabetic:

Drept penal

-

contrabandă calificată

-

nerespectarea regimului armelor și munițiilor

C.

pen.,

art. 279

Legea

nr. 86/2006,

art. 271

1.

Introducerea în țară, fără drept, a mai multor pistoale cu gaze întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată prevăzută în

art. 271 din Legea nr. 86/2006, iar nu ale infracțiunii de trafic ilicit

introdusă în art. 137

1

din Legea nr. 295/2004 prin Legea nr.

117/2011, devenit art. 137 din Legea nr. 295/2004 în urma republicării în M.

Of. nr. 814 din 17 noiembrie 2011. Spre deosebire de infracțiunea de

contrabandă calificată prevăzută în Legea nr. 86/2006, care se realizează prin

introducerea în sau scoaterea din țară, fără drept, de arme, infracțiunea de

trafic ilicit prevăzută în Legea nr. 295/2004 se realizează prin

achiziționarea, vânzarea, livrarea, mutarea, transferul sau tranzitul armelor

de foc pe/de pe teritoriul României din/către teritoriul unui alt stat, dacă

autoritățile competente române și/sau autoritățile competente din acel stat nu

autorizează aceste operațiuni sau dacă armele de foc asamblate nu sunt marcate

în conformitate cu prevederile acestei legi.

2.

Deținerea, fără drept, a mai multor arme neletale - pistoale cu gaze - se

încadrează în dispozițiile art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen.

referitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, iar nu în

dispozițiile art. 134 din Legea nr. 295/2004, republicată în M. Of. nr. 814 din

17 noiembrie 2011, referitoare la deținerea de armă neletală din categoria

celor supuse autorizării, fără drept.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 1892 din 5 iunie 2012

13 ianuarie 2011, în baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37

alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul L.C. la pedeapsa de 3 ani

închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă

calificată.

În baza art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea

art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani

închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de

nerespectare a regimului armelor și munițiilor.

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37

alin. (2) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani

închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de

contrabandă calificată.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin.

(1) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și

un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului

armelor și munițiilor.

În baza

art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul L.C. urmează să execute

pedeapsa de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A făcut în cauză aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare în

conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. după efectuarea

cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte

probe noi - audiere martori - instanța fondului a examinat și apreciat că

materialul probator confirmă existența faptelor ilicite deduse judecății și

vinovăția penală a autorului acestora, sens în care a reținut:

În cursul anului 2007 (anterior datei de 12 septembrie 2007)

inculpatul L.C. s-a deplasat în orașul Silistra din Bulgaria și de la magazinul

E. - S.I. (armurier autorizat) a achiziționat trei pistoale cu gaze mărcile

E.S., cal. 9 mm., E.T., cal. 8 mm. și E.T., cal. 8 mm.

Vânzătorul i-a înscris datele de identitate într-un jurnal de

vânzări (facultativ), iar inculpatul a confirmat prin semnătură realitatea

datelor și însăși operațiunea juridică de vânzare-cumpărare a armelor neletale

(o operațiune privind circulația armelor și munițiilor).

La intrarea în țară - punctul de trecere a frontierei Ostrov -

inculpatul nu a declarat poliției de frontieră armele neletale cumpărate din

Bulgaria.

A făcut o nouă deplasare în Silistra la data de 12 septembrie

2007 însoțit de mai mulți cunoscuți, dintre care a fost identificat cert doar

T.F. (ascultat inițial, în cauza penală nr. 59 D/P/2009, în calitate de

învinuit, de autor al infracțiunilor de contrabandă calificată și nerespectare

a regimului armelor și munițiilor de săvârșirea cărora a fost acuzat apoi

L.C.).

S-a folosit de cartea de identitate a lui T.F. (rămasă în

detenția sa după ce o prezentase autorităților române și bulgare din punctele

de trecere a frontierei Ostrov - Silistra alături de cărțile de identitate ale

celorlalți doi pasageri ai autoturismului cu care se deplasau), pentru a

cumpăra (sub o altă identitate deci) un pistol cu gaze marca E.G., cal. 9 mm., din magazinul pentru articole/anexe de vânătoare și pescuit de pe B-dul M., Silistra, un alt

armurier autorizat bulgar.

A introdus arma neletală în România, prin punctul de trecere a

frontierei Ostrov, acțiune exercitată fără drept, întrucât nu notificase în

prealabil autorităților române (Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița)

intenția sa de a o achiziționa. Întors în Slobozia, inculpatul a vândut la

aceeași dată arma neletală unei persoane neidentificate.

Așa cum rezultă din adresa nr. 846456/A din 7 mai 2008 emisă de

Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița - Biroul Arme, Explozivi și

Substanțe Toxice, inculpatul nu figurează în evidențe ca deținător de arme

letale ori neletale și nici nu a solicitat eliberarea de autorizație pentru

procurarea de arme.

Situația de față, astfel cum a fost reținută, rezultă din

următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului date în cursul

urmăririi penale, ale martorilor S.S., T.F. și P.R., procese-verbale, acte

procedurale întocmite de autoritățile judiciare bulgare obținute prin comisie

rogatorie internațională.

În drept, fapta inculpatului L.C. de a deține fără drept (fără

certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile -

infracțiune continuă succesivă) trei pistoale cu gaze (E.S., cal. 9 mm., E.T., cal. 8 mm. și E.T., cal. 8 mm.), arme neletale, o perioadă destul de îndelungată de timp

în anul 2007 (de la achiziția lor din Bulgaria și până la înstrăinarea lor,

anterior datei de 12 septembrie 2007), întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzute în

art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului L.C. de a introduce fără drept în România (fără

certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile), în

cursul anului 2007 (anterior datei de 12 septembrie 2007), trei arme neletale,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată

(cu arme) prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al

României.

Fapta inculpatului L.C. de a deține fără drept (fără certificat

de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile - infracțiune

continuă succesivă) un pistol cu gaze marca E.G., cal. 9 mm., armă neletală, la data de 12 septembrie 2007 (data achiziției din Bulgaria și, totodată, data

înstrăinării armei în Slobozia, unei persoane neidentificate), întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și

munițiilor prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului L.C. de a introduce fără drept în România

(fără certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări

prealabile) o armă neletală, la data de 12 septembrie 2007, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată (cu arme)

prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.

București, Secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul L.C. împotriva sentinței nr. 6/F din  13  ianuarie 2011 a Tribunalului Ialomița, Secția penală.

inculpatul.

În cuprinsul motivelor de recurs depuse în scris la dosarul

cauzei, precum și în cadrul dezbaterilor, recurentul inculpat, prin apărătorul

său ales, a invocat cazurile de casare reglementate, între altele, în art. 385

9

alin. (1) pct. 14, 17 și 20 C. proc. pen.

Astfel, într-o primă critică avansată se arată că după

pronunțarea deciziei nr. 171/A din 31 mai 2011 a Curții de Apel București, Secția I penală, a fost publicată, în M. Of. nr. 446/2011, Legea nr.

117/2011 prin care i s-a creat o situație juridică mai favorabilă, în sensul că

fapta pentru care a fost trimis în judecată este sancționată mai blând, astfel

încât se impune schimbarea încadrării juridice din art. 271 din Legea nr.

86/2006 în art. 137

1

din Legea nr. 295/2004, republicată, și

schimbarea încadrării juridice din art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. în

art. 136

1

din Legea nr. 295/2004, republicată.

Se mai învederează în același sens că limitele de pedeapsă

pentru noua încadrare sunt mult mai favorabile inculpatului, motiv pentru care

se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru schimbarea încadrării

juridice și aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., în condițiile în care

inculpatul recunoaște integral acuzațiile ce îi sunt aduse.

O ultimă critică a vizat reindividualizarea judiciară a

pedepsei, în sensul reducerii cuantumului și a aplicării dispozițiilor art. 81

- art. 82 C. pen., conform noii încadrări juridice ce se impune urmare a

intervenirii unei legi mai favorabile, dar și a reținerii în cauză a

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Examinând hotărârile recurate, actele și lucrările dosarului

prin prisma cazurilor de casare invocate, a criticilor înfățișate, dar și din

oficiu în limitele prevăzute în art. 385

9

alin. (2) și (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție expune următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Ialomița, inculpatul L.C. a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de contrabandă

calificată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și

nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută în art. 279 alin. (1)

și (3) lit. b) C. pen. și art. 279 alin. (1) C. pen., cu reținerea în cauză a

dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 33 lit. a)

și b) C. pen.

În limitele obiectului judecății astfel stabilit, potrivit art. 317 C. proc. pen., instanța fondului a procedat la rezolvarea acțiunii penale a cauzei, în

conformitate cu art. 345 alin. (2) din același cod, dispunând condamnarea

inculpatului pentru cele patru infracțiuni, în încadrarea juridică stabilită

prin actul de trimitere în judecată.

Criticile circumscrise cazului de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., astfel cum au fost formulate de recurentul

inculpat, se referă la ipoteza în care după pronunțarea hotărârii (în speță, a

deciziei pronunțată în apel) și până la judecarea recursului a intervenit o

lege penală mai favorabilă  inculpatului, lege ce cuprinde, potrivit

susținerilor apărării, dispoziții mai favorabile sub aspectul incriminării sau

al pedepsei (art. 13 C. pen.).

În acest sens, se arată că s-ar impune schimbarea încadrării

juridice a faptelor (ceea ce în opinia recurentului inculpat ar atrage și

incidența unui alt caz de casare, anume cel reglementat în art. 385

9

alin. 1 pct. 17 C. proc. pen.) din infracțiunea prevăzută în art. 271 din Legea

nr. 86/2006 în infracțiunea prevăzută în art. 137

1

din Legea nr.

295/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 117/2011 și, pe de altă

parte, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (1) și (3)

lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 134 din aceeași lege

republicată.

Procedând la o analiză a textelor incriminatorii din perspectiva

elementelor constitutive ale infracțiunilor, în baza propriului examen, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține:

Art. 271 din Legea nr. 86/2006 incriminează introducerea sau

scoaterea din țară, fără drept, de arme, muniții, materiale explozibile,

droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive,

substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase, fapte

ce constituie infracțiuni de contrabandă calificată și care se pedepsesc cu

închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dacă legea penală

nu prevede o pedeapsă mai mare.

Potrivit acestei reglementări în vigoare de la data trimiterii

în judecată a inculpatului (28 octombrie 2010) - s-a dispus condamnarea

inculpatului L.C.

Noua incriminare a faptei invocată de către recurentul inculpat,

care ar determina aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen., respectiv art. 137

1

din Legea nr. 117/2011 (publicată în M. Of. nr. 446 din 27

iunie 2011) pentru modificarea și completarea Legii nr. 295/2004 privind

regimul armelor și munițiilor, stabilește în conținutul său următoarele.

Achiziționarea, vânzarea, livrarea, mutarea, transferul sau

tranzitul armelor de foc, al pieselor sau al muniției pentru acestea pe/de pe

teritoriul României din/către teritoriul altui stat, dacă autoritățile

competente române și/sau autoritățile competente din acel stat nu autorizează

aceste operațiuni sau dacă armele de foc asamblate nu sunt marcate în

conformitate cu prevederile prezentei legi, constituie infracțiune de trafic ilicit

și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 8 ani. Tentativa se pedepsește.

Câmpul de aplicare al art. 13 C. pen. vizează situația când se succed două sau mai multe legi penale între data săvârșirii infracțiunii și data

judecării definitive a cauzei. Se impune, însă, cu prioritate ca determinarea

legii mai favorabile să nu se facă

in abstracto

, ci printr-o examinare

concretă comparativă a celor două legi penale susceptibile de a fi aplicate în

raport cu toate dispozițiile incidente față de ansamblul împrejurărilor cauzei

concrete.

O asemenea evaluare cu privire la verificarea condițiilor de

incidență a celor două legi (observarea condiției de urmărire penală sau de

exercitare a acțiunii penale) nu se poate realiza fără a examina în prealabil

îndeplinirea cerinței ca fapta să se regăsească, în incriminarea sa, din

perspectiva întrunirii elementelor constitutive, în ambele legi.

În cauza de față, cele două incriminări diferă în mod

substanțial în planul elementelor constitutive ale infracțiunii.

Într-o primă observație, infracțiunea prevăzută și pedepsită de

art. 271 din Legea nr. 86/2006 în latura sa obiectivă prezintă, ca element

material (

actus reus

), activitatea fizică de introducere sau scoatere

din țară, fără drept, de arme, muniții, materiale explozibile, droguri,

precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe

toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase enunțate în

cuprinsul incriminării. Elementul material (actul material) din norma de

incriminare care desemnează activitatea interzisă este menționat de legiuitor

prin două modalități, respectiv - introducerea sau scoaterea din țară.

Infracțiunea prevăzută în art. 137

1

din Legea nr.

117/2011 prezintă ca element material 6 modalități, în concret, achiziționarea,

vânzarea, livrarea, mutarea, transferul sau tranzitul armelor de foc, al

pieselor sau al muniției pentru acestea pe/de pe teritoriul României din/către

teritoriul altui stat, în condițiile în care - astfel cum statuează textul de

lege - nu există autorizația autorităților competente în acest sens ori armele

de foc asamblate nu sunt marcate conform legii.

Se poate observa că dincolo de elementul material al celor două

infracțiuni, o distincție substanțială se impune a fi făcută cu privire la

bunurile asupra cărora textele de lege (în cele două incriminări) creează

interdicția de a fi introduse, scoase din țară ori de a fi achiziționate,

vândute, livrate, mutate, transferate ori tranzitate.

Astfel, dacă în cazul infracțiunii prevăzută în art. 271 din

Legea nr. 86/2006, legiuitorul a înțeles să stabilească ca fiind interzis a fi

introduse ori scoase din țară, fără drept, arme, muniții, materiale

explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe

radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice

periculoase, în ipoteza incriminării din art. 137

1

din Legea nr.

117/2011, cadrul vizează armele de foc, piesele și munițiile pentru acestea.

În prezenta cauză, în sarcina inculpatului s-a reținut, printre

altele, introducerea fără drept în România - fără certificat de deținător și,

implicit, în lipsa unei notificări prealabile, în cursul anului 2007, a 4 arme neletale, la date diferite, respectiv 4 pistoale cu gaze.

În sensul Legii nr. 295/2004 prin regimul armelor și munițiilor,

republicată în M. Of. nr. 814 din 17 noiembrie 2011 în baza art. VII din Legea

nr. 117/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 295/2004, arma

reprezintă orice obiect sau dispozitiv a cărui funcționare determină aruncarea

unuia sau mai multor proiectile, substanțe explozive, aprinse sau luminoase,

amestecuri incendiare ori împrăștiere de gaze nocive, iritante sau de

neutralizare. Este de domeniul evidenței că încadrarea juridică a faptei

săvârșită de inculpatul L.C., în lumina dispozițiilor evocate, corespunde

prevederilor art. 271 din Legea nr. 86/2006.

Arma de foc este definită în cuprinsul aceleiași legi (art. 2

pct. I. 2) ca fiind orice armă portabilă cu țeava ce poate arunca, este

concepută să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonț ori un

proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte de Casație și

Justiție concluzionează cu privire la distincția dintre cele două incriminări,

în planul laturii obiective, ceea ce face inaplicabile dispozițiile art. 13 C. pen. și nu impune examinarea comparativă a celor două legi penale succesive din perspectiva

creării unei situații mai avantajoase infractorului.

În contextul acelorași critici ce s-au circumscris cazului de

casare reglementat în art. 385

9

alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., recurentul inculpat a susținut că și fapta prevăzută în art. 279 alin. (1) și (3)

lit. b) C. pen., reținută prin actul de inculpare și care a constituit obiectul

judecății, s-ar impune a atrage incidența art. 13 C. pen., în sensul legii mai favorabile, în împrejurarea în care, după pronunțarea instanței de

prim  control judiciar, această faptă a fost incriminată prin dispozițiile art.

136

1

din Legea nr. 295/2004, republicată prin Legea nr. 117/2011.

Procedând la aceeași analiză a textelor incriminatorii, din

punct de vedere al elementelor constitutive, se arată:

Dispozițiile art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen.

sancționează deținerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a mai multor arme

cu excepția armelor militare, precum și a armelor de panoplie, ori muniției

respective în cantități mari.

Art. 136

1

din Legea nr. 295/2004 stabilește că

deținerea sau portul de arme neletale din categoria celor supuse autorizării,

fără drept, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni

la 1 an.

În speță, inculpatul L.C. a deținut fără drept - fără certificat

de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile - 3 pistoale cu

gaze, arme neletale o perioadă destul de îndelungată de timp în anul 2007.

Analiza comparativă a faptelor incriminate în cele două texte de

lege permite observația că legiuitorul nu a înțeles să reglementeze aceeași

categorie de arme a căror deținere, fără drept, este sancționată, sfera art.

136

1

din Legea nr. 295/2004 rezumându-se, din această perspectivă

(cum însăși denumirea articolului statuează), la deținerea sau portul de armă

neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, pe când textul

incriminator de la art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. este mai

cuprinzător, acoperind în plan incriminator și fapta inculpatului L.C. -

deținere, transport și orice operație - art. 279 C. pen.

Se mai impune precizarea că dispozițiile Legii nr. 295/2004,

republicată, întregesc norma de incriminare a nerespectării regimului armelor

și munițiilor prevăzută în art. 279 C. pen.

În virtutea considerentelor expuse anterior, nici în ceea ce

privește cele din urmă incriminări, Înalta Curte de Casație și Justiție nu

identifică elemente care să fundamenteze incidența art. 13 C. pen., astfel încât cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., invocat de inculpat, nu poate fi primit și, pe cale de consecință, nici cazul de

casare reglementat în același articol la pct. 17 C. proc. pen.

Hotărârile pronunțate în cauză au fost criticate și din prisma

neaplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., solicitându-se

instanței de recurs să procedeze, în varianta reținerii spre rejudecare, la

judecata simplificată, așa cum a fost reglementată prin noul text introdus prin

Legea nr. 202/2010.

S-a susținut că inculpatul a recunoscut în integralitatea lor

faptele în cursul urmăririi penale, iar decizia Curții Constituționale nr. 1483

din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011, permite

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și în cazul

inculpatului L.C., atâta timp cât sesizarea instanței cu cauza sa a avut loc

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

În raport cu cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând

susținerile inculpatului, expune:

Astfel cum Curtea Constituțională a statuat, din perspectiva

conținutului, acordul de recunoaștere a vinovăției are o dublă natură - pe de o

parte este o instituție procesuală, iar pe de altă parte este o instituție de

drept material, justificat de aspectul că, potrivit art. 320

1

alin.

(7) teza I C. proc. pen., inculpatul va beneficia de reducerea cu 1/3 a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și de

reducerea cu 1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

amenzii.

Prin urmare, nu poate fi contestată acestei noi instituții de

drept procesual penal - judecata în cazul recunoașterii vinovăției - valența de

drept substanțial concretizată în atenuarea răspunderii penale, instanța fiind

ținută de aplicarea legii mai favorabile, principiul cu rang constituțional.

Pe de altă parte, este cunoscut că, în aplicarea acestei noi

instituții, legiuitorul a stabilit, a impus anumite exigențe, cum ar fi un

termen limită până la care inculpatul poate invoca beneficiul acestor

dispoziții de favoare, respectiv până la debutul cercetării judecătorești.

Curtea Constituțională, chemată să se pronunțe cu privire la

constituționalitatea prevederilor art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen.,

a statuat în baza evocatei decizii că acestea sunt neconstituționale în măsura

în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, în starea de tranziție

a dispozițiilor procedurale.

Cu alte cuvinte, până la încetarea stării de tranziție, în

virtutea principiului constituțional al retroactivității legii penale mai

favorabile, se aplică tuturor inculpaților ce au fost trimiși în judecată

înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au depășit momentul

procesual al începerii cercetării judecății, în vederea asigurării respectării

principiului egalității și nediscriminării.

În cauza prezentă, inculpatul L.C. se află într-o asemenea

situație, trimiterea sa în judecată producându-se anterior intrării în vigoare

a Legii nr. 202/2010, respectiv la 28 octombrie 2010, așa încât, deși depășit

momentul de început al cercetării judecătorești, sunt aplicabile dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen.

În virtutea considerentelor ce preced, recursul formulat de

către inculpat este fondat, în ceea ce privește incidența art. 320

1

C. proc. pen., context în care se va admite, conform art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen., urmând a se acorda eficiența cuvenită acestor dispoziții

în planul atenuării răspunderii penale a inculpatului.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursul  declarat  de  inculpatul  L.C. împotriva deciziei nr. 171/A din 31

mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, a casat

decizia penală atacată și, în parte, sentința nr. 6/F din 13 ianuarie 2011

pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția penală și rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe

care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37

alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul L.C. Ia pedeapsa de 2 ani închisoare și un an interzicerea

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată.

În baza art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea

art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și un an

interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului

armelor și munițiilor.

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37

alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și un an interzicerea

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin.

(1) lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a

condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și un an

interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului

armelor și munițiilor.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre și a dispus ca acesta

să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și un an interzicerea

drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. ca pedeapsă complementară, menținând celelalte dispoziții ale sentinței

atacate.

Notă: Potrivit

Legii nr. 2/2013, dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 20 C. proc. pen. se abrogă, iar dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. se modifică după cum urmează: „14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele

prevăzute de lege”.