ÎCCJ, decizie (scj.ro #83778)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83778) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contrabandă
calificată. Nerespectarea regimului armelor și munițiilor
Cuprins pe materii:
Drept penal. Partea
specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni prevăzute în
Legea nr. 86/2006
Indice alfabetic:
Drept penal
-
contrabandă calificată
-
nerespectarea regimului armelor și munițiilor
C.
pen.,
art. 279
Legea
nr. 86/2006,
art. 271
1.
Introducerea în țară, fără drept, a mai multor pistoale cu gaze întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată prevăzută în
art. 271 din Legea nr. 86/2006, iar nu ale infracțiunii de trafic ilicit
introdusă în art. 137
1
din Legea nr. 295/2004 prin Legea nr.
117/2011, devenit art. 137 din Legea nr. 295/2004 în urma republicării în M.
Of. nr. 814 din 17 noiembrie 2011. Spre deosebire de infracțiunea de
contrabandă calificată prevăzută în Legea nr. 86/2006, care se realizează prin
introducerea în sau scoaterea din țară, fără drept, de arme, infracțiunea de
trafic ilicit prevăzută în Legea nr. 295/2004 se realizează prin
achiziționarea, vânzarea, livrarea, mutarea, transferul sau tranzitul armelor
de foc pe/de pe teritoriul României din/către teritoriul unui alt stat, dacă
autoritățile competente române și/sau autoritățile competente din acel stat nu
autorizează aceste operațiuni sau dacă armele de foc asamblate nu sunt marcate
în conformitate cu prevederile acestei legi.
2.
Deținerea, fără drept, a mai multor arme neletale - pistoale cu gaze - se
încadrează în dispozițiile art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen.
referitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, iar nu în
dispozițiile art. 134 din Legea nr. 295/2004, republicată în M. Of. nr. 814 din
17 noiembrie 2011, referitoare la deținerea de armă neletală din categoria
celor supuse autorizării, fără drept.
I.C.C.J., Secția penală,
decizia nr. 1892 din 5 iunie 2012
Tribunalul Ialomița, Secția penală, prin sentința nr. 6/F din
13 ianuarie 2011, în baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37
alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul L.C. la pedeapsa de 3 ani
închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă
calificată.
În baza art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea
art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani
închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de
nerespectare a regimului armelor și munițiilor.
În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37
alin. (2) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani
închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1)
lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de
contrabandă calificată.
În baza art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin.
(1) lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și
un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului
armelor și munițiilor.
În baza
art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul L.C. urmează să execute
pedeapsa de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute în
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
A făcut în cauză aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și lit. b) C. pen.
Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare în
conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. după efectuarea
cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte
probe noi - audiere martori - instanța fondului a examinat și apreciat că
materialul probator confirmă existența faptelor ilicite deduse judecății și
vinovăția penală a autorului acestora, sens în care a reținut:
În cursul anului 2007 (anterior datei de 12 septembrie 2007)
inculpatul L.C. s-a deplasat în orașul Silistra din Bulgaria și de la magazinul
E. - S.I. (armurier autorizat) a achiziționat trei pistoale cu gaze mărcile
E.S., cal. 9 mm., E.T., cal. 8 mm. și E.T., cal. 8 mm.
Vânzătorul i-a înscris datele de identitate într-un jurnal de
vânzări (facultativ), iar inculpatul a confirmat prin semnătură realitatea
datelor și însăși operațiunea juridică de vânzare-cumpărare a armelor neletale
(o operațiune privind circulația armelor și munițiilor).
La intrarea în țară - punctul de trecere a frontierei Ostrov -
inculpatul nu a declarat poliției de frontieră armele neletale cumpărate din
Bulgaria.
A făcut o nouă deplasare în Silistra la data de 12 septembrie
2007 însoțit de mai mulți cunoscuți, dintre care a fost identificat cert doar
T.F. (ascultat inițial, în cauza penală nr. 59 D/P/2009, în calitate de
învinuit, de autor al infracțiunilor de contrabandă calificată și nerespectare
a regimului armelor și munițiilor de săvârșirea cărora a fost acuzat apoi
L.C.).
S-a folosit de cartea de identitate a lui T.F. (rămasă în
detenția sa după ce o prezentase autorităților române și bulgare din punctele
de trecere a frontierei Ostrov - Silistra alături de cărțile de identitate ale
celorlalți doi pasageri ai autoturismului cu care se deplasau), pentru a
cumpăra (sub o altă identitate deci) un pistol cu gaze marca E.G., cal. 9 mm., din magazinul pentru articole/anexe de vânătoare și pescuit de pe B-dul M., Silistra, un alt
armurier autorizat bulgar.
A introdus arma neletală în România, prin punctul de trecere a
frontierei Ostrov, acțiune exercitată fără drept, întrucât nu notificase în
prealabil autorităților române (Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița)
intenția sa de a o achiziționa. Întors în Slobozia, inculpatul a vândut la
aceeași dată arma neletală unei persoane neidentificate.
Așa cum rezultă din adresa nr. 846456/A din 7 mai 2008 emisă de
Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița - Biroul Arme, Explozivi și
Substanțe Toxice, inculpatul nu figurează în evidențe ca deținător de arme
letale ori neletale și nici nu a solicitat eliberarea de autorizație pentru
procurarea de arme.
Situația de față, astfel cum a fost reținută, rezultă din
următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului date în cursul
urmăririi penale, ale martorilor S.S., T.F. și P.R., procese-verbale, acte
procedurale întocmite de autoritățile judiciare bulgare obținute prin comisie
rogatorie internațională.
În drept, fapta inculpatului L.C. de a deține fără drept (fără
certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile -
infracțiune continuă succesivă) trei pistoale cu gaze (E.S., cal. 9 mm., E.T., cal. 8 mm. și E.T., cal. 8 mm.), arme neletale, o perioadă destul de îndelungată de timp
în anul 2007 (de la achiziția lor din Bulgaria și până la înstrăinarea lor,
anterior datei de 12 septembrie 2007), întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzute în
art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen.
Fapta inculpatului L.C. de a introduce fără drept în România (fără
certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile), în
cursul anului 2007 (anterior datei de 12 septembrie 2007), trei arme neletale,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată
(cu arme) prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al
României.
Fapta inculpatului L.C. de a deține fără drept (fără certificat
de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile - infracțiune
continuă succesivă) un pistol cu gaze marca E.G., cal. 9 mm., armă neletală, la data de 12 septembrie 2007 (data achiziției din Bulgaria și, totodată, data
înstrăinării armei în Slobozia, unei persoane neidentificate), întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și
munițiilor prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen.
Fapta inculpatului L.C. de a introduce fără drept în România
(fără certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări
prealabile) o armă neletală, la data de 12 septembrie 2007, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată (cu arme)
prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.
În baza deciziei nr. 171/A din 31 mai 2011, Curtea de Apel
București, Secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de
inculpatul L.C. împotriva sentinței nr. 6/F din 13 ianuarie 2011 a Tribunalului Ialomița, Secția penală.
Împotriva deciziei amintite a formulat în termen legal recurs
inculpatul.
În cuprinsul motivelor de recurs depuse în scris la dosarul
cauzei, precum și în cadrul dezbaterilor, recurentul inculpat, prin apărătorul
său ales, a invocat cazurile de casare reglementate, între altele, în art. 385
9
alin. (1) pct. 14, 17 și 20 C. proc. pen.
Astfel, într-o primă critică avansată se arată că după
pronunțarea deciziei nr. 171/A din 31 mai 2011 a Curții de Apel București, Secția I penală, a fost publicată, în M. Of. nr. 446/2011, Legea nr.
117/2011 prin care i s-a creat o situație juridică mai favorabilă, în sensul că
fapta pentru care a fost trimis în judecată este sancționată mai blând, astfel
încât se impune schimbarea încadrării juridice din art. 271 din Legea nr.
86/2006 în art. 137
1
din Legea nr. 295/2004, republicată, și
schimbarea încadrării juridice din art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. în
art. 136
1
din Legea nr. 295/2004, republicată.
Se mai învederează în același sens că limitele de pedeapsă
pentru noua încadrare sunt mult mai favorabile inculpatului, motiv pentru care
se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru schimbarea încadrării
juridice și aplicarea art. 320
1
C. proc. pen., în condițiile în care
inculpatul recunoaște integral acuzațiile ce îi sunt aduse.
O ultimă critică a vizat reindividualizarea judiciară a
pedepsei, în sensul reducerii cuantumului și a aplicării dispozițiilor art. 81
- art. 82 C. pen., conform noii încadrări juridice ce se impune urmare a
intervenirii unei legi mai favorabile, dar și a reținerii în cauză a
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen.
Examinând hotărârile recurate, actele și lucrările dosarului
prin prisma cazurilor de casare invocate, a criticilor înfățișate, dar și din
oficiu în limitele prevăzute în art. 385
9
alin. (2) și (3) C. proc.
pen., Înalta Curte de Casație și Justiție expune următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Ialomița, inculpatul L.C. a fost
trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de contrabandă
calificată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și
nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută în art. 279 alin. (1)
și (3) lit. b) C. pen. și art. 279 alin. (1) C. pen., cu reținerea în cauză a
dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 33 lit. a)
și b) C. pen.
În limitele obiectului judecății astfel stabilit, potrivit art. 317 C. proc. pen., instanța fondului a procedat la rezolvarea acțiunii penale a cauzei, în
conformitate cu art. 345 alin. (2) din același cod, dispunând condamnarea
inculpatului pentru cele patru infracțiuni, în încadrarea juridică stabilită
prin actul de trimitere în judecată.
Criticile circumscrise cazului de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., astfel cum au fost formulate de recurentul
inculpat, se referă la ipoteza în care după pronunțarea hotărârii (în speță, a
deciziei pronunțată în apel) și până la judecarea recursului a intervenit o
lege penală mai favorabilă inculpatului, lege ce cuprinde, potrivit
susținerilor apărării, dispoziții mai favorabile sub aspectul incriminării sau
al pedepsei (art. 13 C. pen.).
În acest sens, se arată că s-ar impune schimbarea încadrării
juridice a faptelor (ceea ce în opinia recurentului inculpat ar atrage și
incidența unui alt caz de casare, anume cel reglementat în art. 385
9
alin. 1 pct. 17 C. proc. pen.) din infracțiunea prevăzută în art. 271 din Legea
nr. 86/2006 în infracțiunea prevăzută în art. 137
1
din Legea nr.
295/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 117/2011 și, pe de altă
parte, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (1) și (3)
lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută în art. 134 din aceeași lege
republicată.
Procedând la o analiză a textelor incriminatorii din perspectiva
elementelor constitutive ale infracțiunilor, în baza propriului examen, Înalta
Curte de Casație și Justiție reține:
Art. 271 din Legea nr. 86/2006 incriminează introducerea sau
scoaterea din țară, fără drept, de arme, muniții, materiale explozibile,
droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive,
substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase, fapte
ce constituie infracțiuni de contrabandă calificată și care se pedepsesc cu
închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dacă legea penală
nu prevede o pedeapsă mai mare.
Potrivit acestei reglementări în vigoare de la data trimiterii
în judecată a inculpatului (28 octombrie 2010) - s-a dispus condamnarea
inculpatului L.C.
Noua incriminare a faptei invocată de către recurentul inculpat,
care ar determina aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen., respectiv art. 137
1
din Legea nr. 117/2011 (publicată în M. Of. nr. 446 din 27
iunie 2011) pentru modificarea și completarea Legii nr. 295/2004 privind
regimul armelor și munițiilor, stabilește în conținutul său următoarele.
Achiziționarea, vânzarea, livrarea, mutarea, transferul sau
tranzitul armelor de foc, al pieselor sau al muniției pentru acestea pe/de pe
teritoriul României din/către teritoriul altui stat, dacă autoritățile
competente române și/sau autoritățile competente din acel stat nu autorizează
aceste operațiuni sau dacă armele de foc asamblate nu sunt marcate în
conformitate cu prevederile prezentei legi, constituie infracțiune de trafic ilicit
și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 8 ani. Tentativa se pedepsește.
Câmpul de aplicare al art. 13 C. pen. vizează situația când se succed două sau mai multe legi penale între data săvârșirii infracțiunii și data
judecării definitive a cauzei. Se impune, însă, cu prioritate ca determinarea
legii mai favorabile să nu se facă
in abstracto
, ci printr-o examinare
concretă comparativă a celor două legi penale susceptibile de a fi aplicate în
raport cu toate dispozițiile incidente față de ansamblul împrejurărilor cauzei
concrete.
O asemenea evaluare cu privire la verificarea condițiilor de
incidență a celor două legi (observarea condiției de urmărire penală sau de
exercitare a acțiunii penale) nu se poate realiza fără a examina în prealabil
îndeplinirea cerinței ca fapta să se regăsească, în incriminarea sa, din
perspectiva întrunirii elementelor constitutive, în ambele legi.
În cauza de față, cele două incriminări diferă în mod
substanțial în planul elementelor constitutive ale infracțiunii.
Într-o primă observație, infracțiunea prevăzută și pedepsită de
art. 271 din Legea nr. 86/2006 în latura sa obiectivă prezintă, ca element
material (
actus reus
), activitatea fizică de introducere sau scoatere
din țară, fără drept, de arme, muniții, materiale explozibile, droguri,
precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe
toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase enunțate în
cuprinsul incriminării. Elementul material (actul material) din norma de
incriminare care desemnează activitatea interzisă este menționat de legiuitor
prin două modalități, respectiv - introducerea sau scoaterea din țară.
Infracțiunea prevăzută în art. 137
1
din Legea nr.
117/2011 prezintă ca element material 6 modalități, în concret, achiziționarea,
vânzarea, livrarea, mutarea, transferul sau tranzitul armelor de foc, al
pieselor sau al muniției pentru acestea pe/de pe teritoriul României din/către
teritoriul altui stat, în condițiile în care - astfel cum statuează textul de
lege - nu există autorizația autorităților competente în acest sens ori armele
de foc asamblate nu sunt marcate conform legii.
Se poate observa că dincolo de elementul material al celor două
infracțiuni, o distincție substanțială se impune a fi făcută cu privire la
bunurile asupra cărora textele de lege (în cele două incriminări) creează
interdicția de a fi introduse, scoase din țară ori de a fi achiziționate,
vândute, livrate, mutate, transferate ori tranzitate.
Astfel, dacă în cazul infracțiunii prevăzută în art. 271 din
Legea nr. 86/2006, legiuitorul a înțeles să stabilească ca fiind interzis a fi
introduse ori scoase din țară, fără drept, arme, muniții, materiale
explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe
radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice
periculoase, în ipoteza incriminării din art. 137
1
din Legea nr.
117/2011, cadrul vizează armele de foc, piesele și munițiile pentru acestea.
În prezenta cauză, în sarcina inculpatului s-a reținut, printre
altele, introducerea fără drept în România - fără certificat de deținător și,
implicit, în lipsa unei notificări prealabile, în cursul anului 2007, a 4 arme neletale, la date diferite, respectiv 4 pistoale cu gaze.
În sensul Legii nr. 295/2004 prin regimul armelor și munițiilor,
republicată în M. Of. nr. 814 din 17 noiembrie 2011 în baza art. VII din Legea
nr. 117/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 295/2004, arma
reprezintă orice obiect sau dispozitiv a cărui funcționare determină aruncarea
unuia sau mai multor proiectile, substanțe explozive, aprinse sau luminoase,
amestecuri incendiare ori împrăștiere de gaze nocive, iritante sau de
neutralizare. Este de domeniul evidenței că încadrarea juridică a faptei
săvârșită de inculpatul L.C., în lumina dispozițiilor evocate, corespunde
prevederilor art. 271 din Legea nr. 86/2006.
Arma de foc este definită în cuprinsul aceleiași legi (art. 2
pct. I. 2) ca fiind orice armă portabilă cu țeava ce poate arunca, este
concepută să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonț ori un
proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie.
În considerarea celor expuse, Înalta Curte de Casație și
Justiție concluzionează cu privire la distincția dintre cele două incriminări,
în planul laturii obiective, ceea ce face inaplicabile dispozițiile art. 13 C. pen. și nu impune examinarea comparativă a celor două legi penale succesive din perspectiva
creării unei situații mai avantajoase infractorului.
În contextul acelorași critici ce s-au circumscris cazului de
casare reglementat în art. 385
9
alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., recurentul inculpat a susținut că și fapta prevăzută în art. 279 alin. (1) și (3)
lit. b) C. pen., reținută prin actul de inculpare și care a constituit obiectul
judecății, s-ar impune a atrage incidența art. 13 C. pen., în sensul legii mai favorabile, în împrejurarea în care, după pronunțarea instanței de
prim control judiciar, această faptă a fost incriminată prin dispozițiile art.
136
1
din Legea nr. 295/2004, republicată prin Legea nr. 117/2011.
Procedând la aceeași analiză a textelor incriminatorii, din
punct de vedere al elementelor constitutive, se arată:
Dispozițiile art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen.
sancționează deținerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a mai multor arme
cu excepția armelor militare, precum și a armelor de panoplie, ori muniției
respective în cantități mari.
Art. 136
1
din Legea nr. 295/2004 stabilește că
deținerea sau portul de arme neletale din categoria celor supuse autorizării,
fără drept, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni
la 1 an.
În speță, inculpatul L.C. a deținut fără drept - fără certificat
de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile - 3 pistoale cu
gaze, arme neletale o perioadă destul de îndelungată de timp în anul 2007.
Analiza comparativă a faptelor incriminate în cele două texte de
lege permite observația că legiuitorul nu a înțeles să reglementeze aceeași
categorie de arme a căror deținere, fără drept, este sancționată, sfera art.
136
1
din Legea nr. 295/2004 rezumându-se, din această perspectivă
(cum însăși denumirea articolului statuează), la deținerea sau portul de armă
neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, pe când textul
incriminator de la art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. este mai
cuprinzător, acoperind în plan incriminator și fapta inculpatului L.C. -
deținere, transport și orice operație - art. 279 C. pen.
Se mai impune precizarea că dispozițiile Legii nr. 295/2004,
republicată, întregesc norma de incriminare a nerespectării regimului armelor
și munițiilor prevăzută în art. 279 C. pen.
În virtutea considerentelor expuse anterior, nici în ceea ce
privește cele din urmă incriminări, Înalta Curte de Casație și Justiție nu
identifică elemente care să fundamenteze incidența art. 13 C. pen., astfel încât cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., invocat de inculpat, nu poate fi primit și, pe cale de consecință, nici cazul de
casare reglementat în același articol la pct. 17 C. proc. pen.
Hotărârile pronunțate în cauză au fost criticate și din prisma
neaplicării dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., solicitându-se
instanței de recurs să procedeze, în varianta reținerii spre rejudecare, la
judecata simplificată, așa cum a fost reglementată prin noul text introdus prin
Legea nr. 202/2010.
S-a susținut că inculpatul a recunoscut în integralitatea lor
faptele în cursul urmăririi penale, iar decizia Curții Constituționale nr. 1483
din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011, permite
aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. și în cazul
inculpatului L.C., atâta timp cât sesizarea instanței cu cauza sa a avut loc
anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.
În raport cu cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 20 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând
susținerile inculpatului, expune:
Astfel cum Curtea Constituțională a statuat, din perspectiva
conținutului, acordul de recunoaștere a vinovăției are o dublă natură - pe de o
parte este o instituție procesuală, iar pe de altă parte este o instituție de
drept material, justificat de aspectul că, potrivit art. 320
1
alin.
(7) teza I C. proc. pen., inculpatul va beneficia de reducerea cu 1/3 a
limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și de
reducerea cu 1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei
amenzii.
Prin urmare, nu poate fi contestată acestei noi instituții de
drept procesual penal - judecata în cazul recunoașterii vinovăției - valența de
drept substanțial concretizată în atenuarea răspunderii penale, instanța fiind
ținută de aplicarea legii mai favorabile, principiul cu rang constituțional.
Pe de altă parte, este cunoscut că, în aplicarea acestei noi
instituții, legiuitorul a stabilit, a impus anumite exigențe, cum ar fi un
termen limită până la care inculpatul poate invoca beneficiul acestor
dispoziții de favoare, respectiv până la debutul cercetării judecătorești.
Curtea Constituțională, chemată să se pronunțe cu privire la
constituționalitatea prevederilor art. 320
1
alin. (1) C. proc. pen.,
a statuat în baza evocatei decizii că acestea sunt neconstituționale în măsura
în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, în starea de tranziție
a dispozițiilor procedurale.
Cu alte cuvinte, până la încetarea stării de tranziție, în
virtutea principiului constituțional al retroactivității legii penale mai
favorabile, se aplică tuturor inculpaților ce au fost trimiși în judecată
înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au depășit momentul
procesual al începerii cercetării judecății, în vederea asigurării respectării
principiului egalității și nediscriminării.
În cauza prezentă, inculpatul L.C. se află într-o asemenea
situație, trimiterea sa în judecată producându-se anterior intrării în vigoare
a Legii nr. 202/2010, respectiv la 28 octombrie 2010, așa încât, deși depășit
momentul de început al cercetării judecătorești, sunt aplicabile dispozițiile
art. 320
1
C. proc. pen.
În virtutea considerentelor ce preced, recursul formulat de
către inculpat este fondat, în ceea ce privește incidența art. 320
1
C. proc. pen., context în care se va admite, conform art. 385
15
pct. 2
lit. d) C. proc. pen., urmând a se acorda eficiența cuvenită acestor dispoziții
în planul atenuării răspunderii penale a inculpatului.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis
recursul declarat de inculpatul L.C. împotriva deciziei nr. 171/A din 31
mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I penală, a casat
decizia penală atacată și, în parte, sentința nr. 6/F din 13 ianuarie 2011
pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția penală și rejudecând:
A descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe
care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37
alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul L.C. Ia pedeapsa de 2 ani închisoare și un an interzicerea
drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată.
În baza art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea
art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc.
pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și un an
interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului
armelor și munițiilor.
În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37
alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și un an interzicerea
drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată.
În baza art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin.
(1) lit. b) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., a
condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și un an
interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și
lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului
armelor și munițiilor.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre și a dispus ca acesta
să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și un an interzicerea
drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen. ca pedeapsă complementară, menținând celelalte dispoziții ale sentinței
atacate.
Notă: Potrivit
Legii nr. 2/2013, dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 17 și 20 C. proc. pen. se abrogă, iar dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. se modifică după cum urmează: „14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele
prevăzute de lege”.