ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1892/2012

Deliberând asupra recursului de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele: 1. Tribunalul Ialomița, secția penală, prin sentința penală nr. 6/F din 13 ianuarie 2011, în baza art. 271 din Legea nr.86/2006 cu art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul L.C.M., zis Ș. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată. În baza art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor. În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006 cu art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată. În baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor. În baza art. 33 - 34 C. pen. inculpatul L.C.M., urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C. pen.

A făcut în cauză aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A respins cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Ialomița privind confiscarea specială a 4 (patru) pistoale cu gaze mărcile EKOL SPECIAL, cal. 9 mm. seria V 751918, EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122845, EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122834 și EKOL GRIZZLY, cal. 9 mm., seria V 711756, bunuri deținute fără drept de inculpatul L.C.M. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul L.C.M. la 4.700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu de 200 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Ialomița nr. 59/D/P/2008 din 28 octombrie 2010, consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și investit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului L.C.M., zis Ș. pentru săvârșirea a două infracțiuni de contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. și art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 alin. (1) lit. a), b) C. pen., constând în esență în aceea că în cursul anului 2007 a deținut fără drept și a introdus fără drept în țară arme neletale.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probe strânse la urmărirea penală și alte probe noi - audiere martori - instanța fondului a examinat și apreciat materialul probator confirmând existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorului acestora, sens în care a reținut: În cursul anului 2007 (anterior datei de 12 septembrie 2007) inculpatul L.C.M. s-a deplasat în orașul Silistra din Bulgaria și de la magazinul ET „D.S.I.” (armurier autorizat) a achiziționat trei pistoale cu gaze mărcile EKOL SPECIAL, cal.

9 mm. seria V 751918, EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122845, EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122834. A fost însoțit de martorul C.M.A. și S.S. Vânzătorul i-a înscris datele de identitate - nume, prenume, CNP, serie și număr al cărții de identitate - într-un jurnal de vânzări (facultativ) la pozițiile 949, 950 și 952, iar inculpatul a confirmat semnătură realitatea datelor și însăși operațiunea juridică de vânzare-cumpărare a armelor neletale (o operațiune privind circulația armelor și munițiilor). La intrarea în țară - punctul de trecere a frontierei de stat Ostrov - inculpatul nu a declarat poliției de frontieră armele neletale cumpărate din Bulgaria. A făcut o nouă deplasare în Silistra la data de 12 septembrie 2007 însoțit de mai mulți cunoscuți, dintre care a fost identificat cert doar T.F.A.

(ascultat inițial, în cauza penală nr. 59 D/P/2009, în calitate de învinuit, de autor al infracțiunilor de contrabandă calificată și nerespectarea regimului armelor și munițiilor de săvârșirea cărora a fost acuzat apoi L.C.M.). S-a folosit de cartea de identitate a lui T.F.A. (rămasă în detenția sa după ce o prezentase autorităților române și bulgare din punctele de trecere a frontierei Ostrov - Silistra alături de cărțile de identitate ale celorlalți doi pasageri ai autoturismului cu care se deplasau), pentru a cumpăra (sub o altă identitate deci) un pistol cu gaze marca EKOL GRIZZLY, cal. 9 mm., seria V 711756 din magazinul pentru articole/anexe de vânătoare și pescuit de pe B-dul Macedonia, nr. 139, Silistra, un alt armurier autorizat bulgar.

A introdus arma neletală în România, prin punctul de trecere a frontierei Ostrov, acțiune exercitată fără drept, întrucât nu notificase în prealabil autorităților române (I.P.J. Ialomița - B.A.E.S.T.) intenția sa de a o achiziționa. Întorși în Slobozia, inculpatul a vândut la aceeași dată arma neletală unei persoane neidentificate cu care s-a întâlnit în apropierea hotelului Select. Așa cum rezultă din adresa nr. 846456/A din 7 mai 2008 emisă de I.P.J. Ialomița - Biroul Arme, Explozivi și Substanțe Toxice, inculpatul nu figurează în evidențe ca deținător de arme letale ori neletale și nici nu a solicitat eliberarea de autorizație pentru procurarea de arme. Situația de față astfel cum a fost reținută rezultă din următoarele mijloace de probă : declarațiile inculpatului (fila 17 - 20) date în cursul urmăririi penale, martorilor S.I., T.F.A.

și R.P.M., procese verbale, acte procedurale întocmite de autoritățile judiciare bulgare obținute prin comisie rogatorie internațională. Inculpatul a fost audiat doar în cursul urmăririi penale - declarație aflată la fila 17-20, deoarece în cursul judecății, deși legal citat, nu a fost audiat, mama sa, C. P., prezentă fiind la termenul din 26 noiembrie 2010 a învederat instanței că fiul său este plecat în Franța și nu are cunoștință când se întoarce. În declarația menționată mai sus, inculpatul a arătat că în urmă cu vreo doi ani, sau mai bine, când a mers în Bulgaria în Silistra, împreună cu prietenii săi C.M.A. și S.S., s-au cumpărat într-adevăr 3 (trei) pistoale cu gaze dintr-un magazin de arme, în numele său deși în realitate a plătit doar o singură armă neletală, în timp ce celelalte două arme au fost plătite de C.M.A., beneficiarul lor real.

Și-a recunoscut semnătura la pozițiile 949, 950 și 952 din registrul întocmit de vânzătorii magazinului de arme ET „D.S.I.” (înscris obținut pe calea unei comisii rogatorii internaționale). Înscrisul a făcut dovada cumpărării a trei pistoale cu gaze: EKOL SPECIAL, cal. 9 mm. Seria V 751918 (poziția nr. 949 din registru), EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122845 (poziția nr. 950 din registru) și EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122834 (poziția nr. 952 din registru). A vândut arma sa lui E.V. (un bărbat din Fetești care s-a sinucis la data de 18 noiembrie 2009). Știa că una dintre cele două arme cumpărate de C.M.A. a ajuns la R.C. - persoană identificată ulterior drept P.R.M. (care după un timp a renunțat la pistol, întrucât nu mai funcționa, fie prin înstrăinare, fie prin abandonare) iar cea de-a doua îi fusese ridicată de autorități sau o pierduse.

A recunoscut că a mai cumpărat o armă neletală, folosindu-se de actul de identitate al prietenului său T.F.A., armă pe care i-ar fi vândut-o unui bărbat nominalizat drept „finul lui R., patronul de la O.C.”. Îi ceruse lui A. actul său de identitate. Nici el nu știa identitatea completă a acelui „M.” (neidentificat) din Cernavodă, cu autoturismul căruia se deplasaseră în Silistra. Îl cunoscuse prin intermediul unei anume „T.”, o prietenă de-a sa (despre care nu știe alte date decât că s-a căsătorit și a plecat din cartier). Nu a declarat nici o armă autorităților vamale sau poliției de frontieră din punctul de trecere a frontierei Ostrov. În cauză au fost audiați martorii R.P.M., S.S. și T.F.A.

care și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale și din care a rezultat faptul că s-au deplasat împreună cu inculpatul în orașul Silistra - Bulgaria pentru a-și achiziționa haine și îmbrăcăminte, ocazie cu care inculpatul a cumpărat arme pe care le-a achiziționat în baza actelor de identitate ale martorilor T.F.A. și C.M.A. De asemenea din declarațiile martorului T.F.A. a rezultat faptul că acesta cunoștea că inculpatul a vândut unul din pistoalele achiziționate unei persoane necunoscute - în zona Central a mun. Slobozia. În drept fapta inculpatului L.C.M. de a deține fără drept (fără certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile - infracțiune continuă succesivă) trei pistoale cu gaze (EKOL SPECIAL, cal.

9 mm. Seria V 751918, EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122845 și EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122834), arme neletale, o perioadă destul de îndelungată de timp în anul 2007 (de la achiziția lor din Bulgaria și până la înstrăinarea lor, anterior datei de 12 septembrie 2007), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzute de art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. Fapta inculpatului L.C.M. de a introduce fără drept în România (fără certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile), în cursul anului 2007 (anterior datei de 12 septembrie 2007), trei arme neletale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată (cu arme), prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.

Fapta inculpatului L.C.M. de a deține fără drept (fără certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile - infracțiune continuă succesivă) un pistol cu gaze marca EKOL GRIZZLY, cal. 9 mm., seria V 711756, armă neletală, la data de 12 septembrie 2007 (data achiziției din Bulgaria și, totodată, data înstrăinării armei în Slobozia, unei persoane neidentificate) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen. Fapta inculpatului L.C.M. de a introduce fără drept în România (fără certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile) o armă neletală, la data de 12 septembrie 2007, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată (cu arme), prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.

La individualizarea pedepselor aplicate pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal și legea specială, atitudinea nesinceră avută în cursul urmăririi penale, precum și starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., fiind condamnat prin sentința penală nr. 235 din 29 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Călărași, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) , (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen. De asemenea s-a avut în vedere faptul că deși legal citat la instanță inculpatul nu s-a prezentat pentru a fi audiat.

2. Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal inculpatul L.C.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, inculpatul a susținut că nu a avut posibilitatea să declare în instanță, întrucât a fost plecat în Spania, având un contract de muncă, însă atitudinea de totală recunoaștere a acuzațiilor a exprimat-o și în cursul urmăririi penale, astfel încât a înțeles să invoce incidența art. 320 1 C. proc. pen. și să solicite aplicarea unei pedepse în acord cu art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., îndreptată spre minimum special prevăzut de lege în urma aplicării normelor de favoare și pentru care să se dispună suspendarea condiționată a executării.

Curtea, verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar și a probelor noi - înscrisuri, în raport cu motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate, dar și din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății - în conformitate cu art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat următoarele: Potrivit art. 320 1 C. proc. pen., astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010, „până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.”, prin aceasta inculpatul beneficiind de reducerea limitelor de pedeapsă, în condițiile prevăzute de alin. (7) al aceluiași articol.

În speță, inculpatul a fost trimis în judecată prin actul de sesizare a instanței, la data de 28 octombrie 2010, prin rechizitoriul nr. 59/D/P/2008 și în tot cursul judecării cauzei la instanța de fond nu s-a prezentat pentru a face declarații în condițiile prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. și nici nu a depus vreun înscris autentic în sensul recunoașterii, astfel că potrivit textului de lege sus arătat, inculpatul nu poate beneficia de dispozițiile Legii nr. 202/2010, în sensul diminuării cuantumului limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul recunoașterii, astfel că apelul a fost respins din acest punct de vedere.

În ceea ce privește diminuarea cuantumului pedepsei, prin reaprecierea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., Curtea a constatat că inculpatul este recidivist, iar față de conduita sa pe parcursul procesului nu s-a impus reindividualizarea pedepsei aplicate, aceasta fiind de natură a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen., atât prin cuantumul, cât și prin modalitatea de executare, astfel cum acestea au fost stabilite prin hotărârea pronunțată de instanța de fond. Prin urmare, în baza deciziei nr. 171/A din 31 mai 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul L.C.M. împotriva sentinței penale nr. 6/F din 13 ianuarie 2011 a Tribunalului Ialomița.

3. Împotriva deciziei amintite a formulat în termen legal recurs inculpatul, apreciind-o ca nelegală și netemeinică. În cuprinsul motivelor de recurs depuse în scris la dosarul cauzei precum și în cadrul dezbaterilor, recurentul inculpat, prin apărătorul său ales a invocat cazurile de casare reglementate în art. 385 9 pct. 14, 17, 20, 21 C. proc. pen.. Astfel, într-o primă critică avansată se arată că după pronunțarea deciziei nr. 171/A din 31 mai 2011 a Curții de Apel București a fost publicată în M.Of. nr. 446/2011, Legea nr. 117/2011 din 15 iunie 2011 prin care i s-a creat o situație juridică mai favorabilă, în sensul că fapta pentru care a fost trimis în judecată este sancționată mai blând, astfel încât se impune schimbarea încadrării juridice din art. 271 din Legea nr. 86/2006 în art. 137 1 din Legea nr. 295/2004 republicată și schimbarea încadrării juridice din art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen.

în art. 136 1 din Legea nr. 295/2004 republicată. Se mai învederează în același sens că limitele de pedeapsă pentru noua încadrare sunt mult mai favorabile inculpatului, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru schimbarea încadrării juridice și aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., în condițiile în care inculpatul recunoaște integral acuzațiile ce îi sunt aduse. Recurentul inculpat înțelege să conteste și cele stabilite de instanță cu privire la atitudinea sa nesinceră avută în cursul urmăririi penale, precum și cu referire la menținerea considerentelor sentinței penale nr. 6/F din 13 ianuarie 2011 potrivit cărora „deși, în cursul judecății a fost legal citat, inculpatul nu a fost audiat, mama sa, C.P., prezentă fiind la termenul din 26 noiembrie 2010, a învederat instanței că fiul său este plecat în Franța și nu are cunoștință când se întoarce”.

În aceste împrejurări, recurentul inculpat - circumscris cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen. - invocă nelegala sa citare și precizează că nu a avut cunoștință de trimiterea sa în judecată, lipsa sa în fața instanței de fond având la bază motive obiective. O ultimă critică a vizat reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului și a aplicării dispozițiilor art. 81-82 C. pen., conform noii încadrări juridice ce se impune, urmare a intervenirii unei legi mai favorabile, dar și a reținerii în cauză a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Recurentul inculpat a solicitat, dealtfel instanței de recurs, în considerarea deciziei nr. 1483 din 8 noiembrie 2011 a Curții Constituționale publicată în M.Of.

853 din 2 decembrie 2011, ca judecata să se desfășoare potrivit prevederilor art. 320 1 C. proc. pen., anume în cazul recunoașterii vinovăției, în baza probelor administrate în faza urmăririi penale. Examinând hotărârile recurate, actele și lucrările dosarului prin prisma cazurilor de casare invocate, a criticilor înfățișate, dar și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (2) și (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție expune următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Ialomița, inculpatul L.C.M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de contrabandă calificată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 271 din Legea nr. 86/2006 și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen.

și art. 279 alin. (1) C. pen., cu reținerea în cauză a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. și cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen. În limitele obiectului judecății astfel stabilit, potrivit art. 317 C. proc. pen., instanța fondului a procedat la rezolvarea acțiunii penale a cauzei, în conformitate cu art. 345 alin. (2) din același cod, dispunând condamnarea inculpatului pentru cele patru infracțiuni, în încadrarea juridică stabilită prin actul de trimitere în judecată. Criticile circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 20 C. proc. pen., astfel cum au fost formulate de recurentul inculpat se referă la ipoteza în care după pronunțarea hotărârii (în speță, a deciziei pronunțată în apel) și până la judecarea recursului a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpatului, lege ce cuprinde, potrivit susținerilor apărării, dispoziții mai favorabile sub aspectul incriminării sau al pedepsei (art. 13 C. pen.).

În acest sens, se arată că s-ar impune schimbarea încadrării juridice a faptelor (ceea ce în opinia recurentului inculpat ar atrage și incidența unui alt caz de casare, anume cel reglementat în art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen.) din infracțiunea prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 în infracțiunea prevăzută de art. 137 1 din Legea nr. 295/2004, astfel cum a fost republicată prin Legea nr. 117/2011 din 15 iunie 2011 și, pe de altă parte, din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 134 din aceeași lege republicată.

Procedând la o analiză a textelor incriminatorii din perspectiva elementelor constitutive ale infracțiunilor în baza propriului examen, Înalta Curte de Casație și Justiție reține: Art. 271 din Legea nr. 86/2006 incriminează introducerea sau scoaterea din țară, fără drept de arme, muniții, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase, fapte ce constituie infracțiuni de contrabandă calificată și care se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani, interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare. Potrivit acestei reglementări în vigoare de la data trimiterii în judecată a inculpatului (28 octombrie 2010) - s-a dispus condamnarea inculpatului L.C.M..

Noua incriminare a faptei invocată de către recurentul inculpat, care ar determina aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen., respectiv art. 137 1 din Legea nr. 117/2011 (publicată în M.Of., partea I nr. 811 din 16 noiembrie 2011) pentru modificarea și completarea Legii nr. 295/2004 cu regimul armelor și munițiilor stabilește în conținutul său următoarele. Achiziționarea, vânzarea, livrarea, mutarea, transferul sau tranzitul armelor de foc, al pieselor sau al muniției, pentru acestea pe/de pe teritoriul României din/către teritoriul altui stat, dacă autoritățile competente române și/sau autoritățile competente din acel stat nu autorizează aceste operațiuni sau dacă armele de foc asamblate nu sunt marcate în conformitate cu prevederile prezentei legi, constituie infracțiune de trafic ilicit și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 8 ani.

Tentativa se pedepsește. Câmpul de aplicare al art. 13 C. pen. vizează situația când se succed două sau mai multe legi penale între data săvârșirii infracțiunii și data judecării definitive a cauzei. Se impune însă, cu prioritate ca determinarea legii mai favorabile să nu se facă în abstracto, ci printr-o examinare concretă comparativă a celor două legi penale susceptibile de a fi aplicate în raport de toate dispozițiile incidente față de ansamblul împrejurărilor cauzei concrete. O asemenea evaluare cu privire la verificarea condițiilor de incidență a celor două legi (observarea condiției de urmărire penală sau de exercitare a acțiunii penale) nu se poate realiza fără a examina în prealabil îndeplinirea cerinței ca fapta să se regăsească, în incriminarea sa ca infracțiune, din perspectiva întrunirii elementelor constitutive, în ambele legi.

În cauza de față, cele două incriminări diferă în mod substanțial în planul elementelor constitutive ale infracțiunii. Într-o primă observație, infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 271 din Legea nr. 86/2006 în latura sa obiectivă prezintă ca element material ( actus reus ), activitatea fizică de introducere sau scoatere din țară fără drept de arme, muniții, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase enunțate în cuprinsul incriminării. Elementul material (actul material) din norma de incriminare care desemnează activitatea interzisă este menționat de legiuitor prin două modalități, respectiv - introducerea sau scoaterea din țară.

Infracțiunea prevăzută în art. 137 1 din Legea nr. 117/2011 prezintă ca element material 6 modalități, în concret achiziționarea, vânzarea, livrarea, mutarea, transferul sau tranzitul armelor de foc, al pieselor sau al muniției pentru acestea pe/de pe teritoriul României din/către teritoriul altui stat, în condițiile în care - astfel cum statuează textul de lege - nu există autorizația autorităților competente în acest sens ori armele de foc asamblate nu sunt marcate conform legii. Se poate observa că dincolo de elementul material al celor două infracțiuni, o distincție substanțială se impune a fi făcută cu privire la bunurile asupra cărora textele de lege (în cele două incriminări) creează interdicția de a fi introduse, scoase din țară ori de a fi achiziționate, vândute, livrate, mutate, transferate ori tranzitate.

Astfel, dacă în cazul infracțiunii prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 - legiuitorul a înțeles să stabilească ca fiind interzis a fi introduse ori scoase din țară, fără drept, arme, muniții, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale chimice periculoase, în ipoteza incriminării din art. 137 1 din Legea nr. 117/2011, cadrul vizează armele de foc, piesele și munițiile pentru acestea. În prezenta cauză, în sarcina inculpatului s-a reținut, printre altele, introducerea fără drept în România - fără certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile, în cursul anului 2007, a 4 arme neletale, la date diferite, respectiv 4 pistoale cu gaze.

În sensul Legii nr. 295/2004 prin regimul armelor și munițiilor actualizată, republicată în M.Of. 814 din 17 noiembrie 2011 în baza art. VII din Legea nr. 117/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 295/2004, arma reprezintă orice obiect sau dispozitiv a cărui funcționare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanțe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăștiere de gaze nocive, iritante sau de neutralizare. Este de domeniul evidenței că încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul L.C.M., în lumina dispozițiilor evocate, corespunde prevederilor art. 271 din Legea nr. 86/2006. Arma de foc este definită în cuprinsul aceleiași legi [art. 2 alin. (2)] ca fiind orice armă portabilă cu țeavă ce poate arunca, este concepută să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonț, ori un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție concluzionează cu privire la distincția dintre cele două incriminări, în planul laturii obiective, ceea ce face inaplicabile dispozițiile art. 13 C. pen. și nu impune examinarea comparativă a celor două legi penale succesive din perspectiva creării unei situații mai avantajoase infractorului. În contextul acelorași critici ce s-a circumscris cazului de casare reglementat în art. 385 9 pct. 20 C. proc. pen., recurentul inculpat a susținut că și fapta prevăzută în art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen., prin actul de inculpare și care a constituit obiectul judecății s-ar impune a atrage incidența art. 13 C. pen., în sensul legii mai favorabile, în împrejurarea în care după pronunțarea instanței de prim control judiciar, această faptă a fost incriminată prin dispozițiile art. 136 1 din Legea nr. 295/2004 republicată prin Legea nr. 117/2011.

Procedând la aceeași analiză a textelor incriminatorii, din punct de vedere al elementelor constitutive, se arată : Dispozițiile art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. sancționează deținerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a mai multor arme cu excepția armelor militare, precum și a armelor de panoplie, ori muniției respective în cantități mari. Art. 136 1 din Legea nr. 295/2004 republicată stabilește că deținerea sau portul de arme neletale din categoria celor supuse autorizării fără drept constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 1 an. În speță, inculpatul L.C.M.

a deținut fără drept - fără certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile - 3 pistoale cu gaze, arme nelegale o perioadă destul de îndelungată de timp în anul 2007. Analiza comparativă a faptelor incriminate în cele două texte de lege permite observația că legiuitorul nu a înțeles să reglementeze aceeași categorie de arme a căror deținere, fără drept, este sancționată, sfera art. 136 1 din Legea nr. 295/2004 republicată rezumându-se, din această perspectivă (cum însăși denumirea articolului statuează) la deținerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării fără drept, pe când textul incriminatoriu de la art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen.

este mai cuprinzător acoperind în plan incriminator și fapta inculpatului L.C.M. - deținere, transport și orice operație - art. 279 C. pen. Se mai impune precizarea că dispozițiile Legii nr.295/2004 republicată întregesc norma de incriminare a infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art. 279 C. pen.. În virtutea considerentelor expuse anterior, nici în ceea ce privește cele din urmă incriminări, Înalta Curte de Casație și Justiție nu identifică elemente care să fundamenteze incidența art. 13 C. pen., astfel încât cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 20 C. proc. pen., invocat de inculpat, nu poate fi primit, și pe cale de consecință, nici cazul de casare reglementat în același articol la pct. 17 C. proc.

pen. O altă critică avansată de inculpat a vizat nelegala sa citare la instanța fondului, precum și faptul că nu a avut cunoștință de trimiterea sa în judecată, aspecte ce se înscriu în registrul cazului de casare din art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen. Observând actele procedurale de citare întocmite de către instanța fondului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 177 C. proc. pen., dispunându-se realizarea procedurii de citare la domiciliul acestuia, astfel cum a rezultat din actele de urmărire penală, respectiv Slobozia județul Ialomița, procedură ce s-a efectuat prin afișare. De asemenea, inculpatul a mai fost citat pe parcursul derulării judecății la prima instanță, la domiciliul mamei sale, C.P.

- respectiv Slobozia, Șos. N. nr. 37, județul Ialomița. Corespunde realității susținerea recurentului inculpat potrivit căreia mama sa s-a prezentat în fața primei instanțe (ședința publică din 26 noiembrie 2010 - Tribunalul Ialomița) și a învederat instanței că inculpatul locuiește la adresa sa (a mamei), însă la acea dată era plecat în Franța, neavând cunoștință când va reveni. O asemenea informație adusă instanței, fără precizarea cuvenită cu privire la o eventuală adresă unde s-ar fi solicitat citarea ulterioară a inculpatului, însă, nu a creat în sarcina instanței obligații suplimentare privind legala citare a inculpatului, astfel încât în cauză nu este incident cazul de casare invocat.

Hotărârile pronunțate în cauză au fost criticate și din prisma neaplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., solicitându-se instanței de recurs să procedeze, în varianta reținerii spre rejudecare, la judecata simplificată, așa cum a fost reglementată prin noul text introdus Legii nr. 202/2010 privind accelerarea soluționării proceselor penale. S-a susținut că inculpatul a recunoscut în integralitatea lor faptele în cursul urmăririi penale, iar decizia Curții Constituționale nr. 1483 din 8 noiembrie 2011 publicată în M.Of. 853 din 2 decembrie 2011 permite aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și în cazul inculpatului L.C.M., atâta timp cât sesizarea instanței cu cauza sa a avut loc anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

În raport cu cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 20 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție examinând susținerile inculpatului, expune: Astfel cum Curtea Constituțională a statuat, din perspectiva conținutului, acordul de recunoaștere a vinovăției are o dublă natură - pe de o parte este o instituție procesuală, iar pe de altă parte este o instituție de drept material, justificat de aspectul că potrivit art. 320 1 alin. (7) teza I C. proc. pen., inculpatul va beneficia de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu 1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii. Prin urmare, nu poate fi contestată acestei noi instituții de drept procesual penal - judecata în cazul recunoașterii vinovăției - valența de drept substanțial concretizată în atenuarea răspunderii penale, instanța fiind ținută de aplicarea legii mai favorabile principiul cu rang constituțional.

Pe de altă parte, este cunoscut că în aplicarea acestei noi instituții, legiuitorul a stabilit , a impus anumite exigențe, cum ar fi un termen limită până la care inculpatul poate invoca beneficiul acestor dispoziții de favoare, respectiv până la debutul cercetării judecătorești. Curtea Constituțională chemată să se pronunțe cu privire la constituționalitatea prevederilor art. 320 1 alin. (1) C. proc. pen. a statuat în baza evocatei decizii că acestea sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, în starea de tranziție a dispozițiilor procedurale.

Cu alte cuvinte, până la încetarea stării de tranziție, în virtutea principiului constituțional al retroactivității legii penale mai favorabile, se aplică tuturor inculpaților ce au fost trimiși în judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au depășit momentul procesual al începerii cercetării judecății, în vederea asigurării respectării principiului egalității și nediscriminării. În cauza prezentă, inculpatul L.C.M. se află într-o asemenea situație, trimiterea sa în judecată producându-se anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, respectiv la 29 octombrie 2010, așa încât, deși depășit momentul de început al cercetării judecătorești, sunt aplicabile dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. În virtutea considerentelor ce preced, recursul formulat de către inculpat este fondat, în ceea ce privește incidența art. 320 1 C. proc. pen., context în care se va admite, conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmând a se acorda eficiența cuvenită acestor dispoziții în planul atenuării răspunderii penale a inculpatului. Pe cale de consecință se va proceda la casarea hotărârii pronunțată și în rejudecare, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. aplicată inculpatului L.C.M., în pedepse componente, care vor fi repuse în individualitatea lor. În sancționarea penală a inculpatului, se vor avea în vedere dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. pronunțându-se condamnarea acestuia pentru faptele ce au făcut obiectul judecății cu beneficiul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, avându-se în vedere criteriile generale de individualizare, precum și statutul de recidivist al inculpatului. Se va menține modalitatea de executare a pedepsei rezultante, apreciindu-se că reprezenta singura alternativă de îndeplinire a scopului pedepsei, reflectând gradul de pericol social al faptelor săvârșite, dar și aspectul că inculpatul prezintă statut de recidivist în cauză fiind incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen. În virtutea considerentelor ce preced se va admite recursul declarat de inculpatul L.C.M. împotriva deciziei penale nr. 171/A din 31 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Se va casa decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 6/F din 13 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița și rejudecând: Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. va condamna pe inculpatul L.C.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) ) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată. În baza art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor. În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 lit. b) ) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată. În baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. și art. 35 C. pen. se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre și se va dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Onorariul parțial pentru avocatul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales al recurentului inculpat, în sumă de 50 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul L.C.M. împotriva deciziei penale nr. 171/A din 31 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 6/F din 13 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița și rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. condamnă inculpatul L.C.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată. În baza art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) ) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) ) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor. În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen. condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) ) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin.7 C. proc. pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. și art. 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre și dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Onorariul parțial pentru avocatul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales al recurentului inculpat, în sumă de 50 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 5 iunie 2012.