ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1892/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1892/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra recursului de față,

pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:

penală, prin sentința penală nr. 6/F din 13 ianuarie 2011, în baza art. 271 din

Legea nr.86/2006 cu art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul L.C.M., zis

Ș. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de

contrabandă calificată.

În baza art. 279 alin. (1) și (3) lit.

b) C. pen. cu art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3

ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a

regimului armelor și munițiilor.

În baza art. 271 din Legea nr.

86/2006 cu art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă

calificată.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen.

cu art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani

închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a

regimului armelor și munițiilor.

În baza art. 33 - 34 C. pen.

inculpatul L.C.M., urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a și lit. b) C.

pen.

A făcut în cauză aplicarea art. 71

și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A respins cererea formulată de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul

Teritorial Ialomița privind confiscarea specială a 4 (patru) pistoale cu gaze

mărcile EKOL SPECIAL, cal. 9 mm. seria V 751918, EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122845, EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122834 și EKOL GRIZZLY, cal. 9 mm., seria V 711756, bunuri deținute fără drept de inculpatul L.C.M.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen. a obligat inculpatul L.C.M. la 4.700 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care onorariu avocat oficiu de 200 lei, urmând a fi avansat din fondurile

Ministerului Justiției.

Instanța a fost sesizată prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial Ialomița nr. 59/D/P/2008 din 28 octombrie 2010, consecutiv

căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și investit cu judecarea cauzei în

vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului L.C.M., zis Ș. pentru

săvârșirea a două infracțiuni de contrabandă calificată, prevăzută de art. 271

din Legea nr. 86/2006 și nerespectarea regimului armelor și munițiilor,

infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen.

și art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 33 alin.

(1) lit. a), b) C. pen., constând în esență în aceea că în cursul anului 2007 a

deținut fără drept și a introdus fără drept în țară arme neletale.

Hotărând soluționarea în fond a

cauzei penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin.

(2) C. proc. pen. după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288

- art. 291 C. proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probe strânse la

urmărirea penală și alte probe noi - audiere martori - instanța fondului a

examinat și apreciat materialul probator confirmând existența faptelor ilicite

deduse judecății și vinovăția penală a autorului acestora, sens în care a

reținut:

În cursul anului 2007 (anterior

datei de 12 septembrie 2007) inculpatul L.C.M. s-a deplasat în orașul Silistra

din Bulgaria și de la magazinul ET „D.S.I.” (armurier autorizat) a achiziționat

trei pistoale cu gaze mărcile EKOL SPECIAL, cal. 9 mm. seria V 751918, EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122845, EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122834.

A fost însoțit de martorul C.M.A. și

S.S.

Vânzătorul i-a înscris datele de

identitate - nume, prenume, CNP, serie și număr al cărții de identitate - într-un

jurnal de vânzări (facultativ) la pozițiile 949, 950 și 952, iar inculpatul a

confirmat semnătură realitatea datelor și însăși operațiunea juridică de

vânzare-cumpărare a armelor neletale (o operațiune privind circulația armelor

și munițiilor).

La intrarea în țară - punctul de

trecere a frontierei de stat Ostrov - inculpatul nu a declarat poliției de

frontieră armele neletale cumpărate din Bulgaria.

A făcut o nouă deplasare în Silistra

la data de 12 septembrie 2007 însoțit de mai mulți cunoscuți, dintre care a

fost identificat cert doar T.F.A. (ascultat inițial, în cauza penală nr. 59

D/P/2009, în calitate de învinuit, de autor al infracțiunilor de contrabandă

calificată și nerespectarea regimului armelor și munițiilor de săvârșirea

cărora a fost acuzat apoi L.C.M.).

S-a folosit de cartea de identitate

a lui T.F.A. (rămasă în detenția sa după ce o prezentase autorităților române

și bulgare din punctele de trecere a frontierei Ostrov - Silistra alături de

cărțile de identitate ale celorlalți doi pasageri ai autoturismului cu care se

deplasau), pentru a cumpăra (sub o altă identitate deci) un pistol cu gaze

marca EKOL GRIZZLY, cal. 9 mm., seria V 711756 din magazinul pentru

articole/anexe de vânătoare și pescuit de pe B-dul Macedonia, nr. 139,

Silistra, un alt armurier autorizat bulgar.

A introdus arma neletală în România,

prin punctul de trecere a frontierei Ostrov, acțiune exercitată fără drept,

întrucât nu notificase în prealabil autorităților române (I.P.J. Ialomița - B.A.E.S.T.)

intenția sa de a o achiziționa.

Întorși în Slobozia, inculpatul a

vândut la aceeași dată arma neletală unei persoane neidentificate cu care s-a

întâlnit în apropierea hotelului Select.

Așa cum rezultă din adresa nr.

846456/A din 7 mai 2008 emisă de I.P.J. Ialomița - Biroul Arme, Explozivi și

Substanțe Toxice, inculpatul nu figurează în evidențe ca deținător de arme

letale ori neletale și nici nu a solicitat eliberarea de autorizație pentru

procurarea de arme.

Situația de față astfel cum a fost

reținută rezultă din următoarele mijloace de probă : declarațiile inculpatului

(fila 17 - 20) date în cursul urmăririi penale, martorilor S.I., T.F.A. și R.P.M.,

procese verbale, acte procedurale întocmite de autoritățile judiciare bulgare

obținute prin comisie rogatorie internațională.

Inculpatul a fost audiat doar în

cursul urmăririi penale - declarație aflată la fila 17-20, deoarece în cursul

judecății, deși legal citat, nu a fost audiat, mama sa, C. P., prezentă fiind

la termenul din 26 noiembrie 2010 a învederat instanței că fiul său este plecat

în Franța și nu are cunoștință când se întoarce.

În declarația menționată mai sus,

inculpatul a arătat că în urmă cu vreo doi ani, sau mai bine, când a mers în

Bulgaria în Silistra, împreună cu prietenii săi C.M.A. și S.S., s-au cumpărat

într-adevăr 3 (trei) pistoale cu gaze dintr-un magazin de arme, în numele său

deși în realitate a plătit doar o singură armă neletală, în timp ce celelalte

două arme au fost plătite de C.M.A., beneficiarul lor real.

Și-a recunoscut semnătura la

pozițiile 949, 950 și 952 din registrul întocmit de vânzătorii magazinului de

arme ET „D.S.I.” (înscris obținut pe calea unei comisii rogatorii internaționale).

Înscrisul a făcut dovada cumpărării a trei pistoale cu gaze: EKOL SPECIAL, cal.

9 mm. Seria V 751918 (poziția nr. 949 din registru), EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122845 (poziția nr. 950 din registru) și EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122834 (poziția nr. 952 din registru).

A vândut arma sa lui E.V. (un bărbat

din Fetești care s-a sinucis la data de 18 noiembrie 2009).

Știa că una dintre cele două arme

cumpărate de C.M.A. a ajuns la R.C. - persoană identificată ulterior drept P.R.M.

(care după un timp a renunțat la pistol, întrucât nu mai funcționa, fie prin

înstrăinare, fie prin abandonare) iar cea de-a doua îi fusese ridicată de

autorități sau o pierduse.

A recunoscut că a mai cumpărat o

armă neletală, folosindu-se de actul de identitate al prietenului său T.F.A.,

armă pe care i-ar fi vândut-o unui bărbat nominalizat drept „finul lui R.,

patronul de la O.C.”. Îi ceruse lui A. actul său de identitate.

Nici el nu știa identitatea completă

a acelui „M.” (neidentificat) din Cernavodă, cu autoturismul căruia se

deplasaseră în Silistra. Îl cunoscuse prin intermediul unei anume „T.”, o

prietenă de-a sa (despre care nu știe alte date decât că s-a căsătorit și a

plecat din cartier). Nu a declarat nici o armă autorităților vamale sau

poliției de frontieră din punctul de trecere a frontierei Ostrov.

În cauză au fost audiați martorii R.P.M.,

S.S. și T.F.A. care și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale

și din care a rezultat faptul că s-au deplasat împreună cu inculpatul în orașul

Silistra - Bulgaria pentru a-și achiziționa haine și îmbrăcăminte, ocazie cu

care inculpatul a cumpărat arme pe care le-a achiziționat în baza actelor de

identitate ale martorilor T.F.A. și C.M.A.

De asemenea din declarațiile

martorului T.F.A. a rezultat faptul că acesta cunoștea că inculpatul a vândut

unul din pistoalele achiziționate unei persoane necunoscute - în zona Central a

mun. Slobozia.

În drept fapta inculpatului L.C.M.

de a deține fără drept (fără certificat de deținător și, implicit, în lipsa

unei notificări prealabile - infracțiune continuă succesivă) trei pistoale cu

gaze (EKOL SPECIAL, cal. 9 mm. Seria V 751918, EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122845 și EKOL TUNA, cal. 8 mm., seria T 6122834), arme neletale, o perioadă destul

de îndelungată de timp în anul 2007 (de la achiziția lor din Bulgaria și până

la înstrăinarea lor, anterior datei de 12 septembrie 2007), întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și

munițiilor prevăzute de art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului L.C.M. de a

introduce fără drept în România (fără certificat de deținător și, implicit, în

lipsa unei notificări prealabile), în cursul anului 2007 (anterior datei de 12

septembrie 2007), trei arme neletale, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de contrabandă calificată (cu arme), prevăzută de art. 271 din

Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.

Fapta inculpatului L.C.M. de a

deține fără drept (fără certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei

notificări prealabile - infracțiune continuă succesivă) un pistol cu gaze marca

EKOL GRIZZLY, cal. 9 mm., seria V 711756, armă neletală, la data de 12

septembrie 2007 (data achiziției din Bulgaria și, totodată, data înstrăinării

armei în Slobozia, unei persoane neidentificate) întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor

prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului L.C.M. de a

introduce fără drept în România (fără certificat de deținător și, implicit, în

lipsa unei notificări prealabile) o armă neletală, la data de 12 septembrie 2007,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată

(cu arme), prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al

României.

La individualizarea pedepselor

aplicate pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată instanța a

avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal și legea specială, atitudinea

nesinceră avută în cursul urmăririi penale, precum și starea de recidivă

postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., fiind condamnat prin

sentința penală nr. 235 din 29 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Călărași,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) , (2), (3) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 291 C. pen.

De asemenea s-a avut în vedere

faptul că deși legal citat la instanță inculpatul nu s-a prezentat pentru a fi

audiat.

formulat apel în termen legal inculpatul L.C.M., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, inculpatul a susținut că nu

a avut posibilitatea să declare în instanță, întrucât a fost plecat în Spania,

având un contract de muncă, însă atitudinea de totală recunoaștere a

acuzațiilor a exprimat-o și în cursul urmăririi penale, astfel încât a înțeles

să invoce incidența art. 320

1

C. proc. pen. și să solicite aplicarea

unei pedepse în acord cu art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

îndreptată spre minimum special prevăzut de lege în urma aplicării normelor de

favoare și pentru care să se dispună suspendarea condiționată a executării.

Curtea, verificând sentința atacată

pe baza materialului probator aflat la dosar și a probelor noi - înscrisuri, în

raport cu motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate, dar și din oficiu

cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății - în

conformitate cu art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat următoarele:

Potrivit art. 320

1

C.

proc. pen., astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of.

nr. 714 din 26 octombrie 2010, „până la începerea cercetării judecătorești,

inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște

săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca

judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.”,

prin aceasta inculpatul beneficiind de reducerea limitelor de pedeapsă, în

condițiile prevăzute de alin. (7) al aceluiași articol.

În speță, inculpatul a fost trimis

în judecată prin actul de sesizare a instanței, la data de 28 octombrie 2010,

prin rechizitoriul nr. 59/D/P/2008 și în tot cursul judecării cauzei la

instanța de fond nu s-a prezentat pentru a face declarații în condițiile

prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. și nici nu a depus vreun

înscris autentic în sensul recunoașterii, astfel că potrivit textului de lege

sus arătat, inculpatul nu poate beneficia de dispozițiile Legii nr. 202/2010,

în sensul diminuării cuantumului limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul recunoașterii, astfel că apelul a fost respins din acest punct de vedere.

În ceea ce privește diminuarea

cuantumului pedepsei, prin reaprecierea criteriilor prevăzute de art. 72 C.

pen., Curtea a constatat că inculpatul este recidivist, iar față de conduita sa

pe parcursul procesului nu s-a impus reindividualizarea pedepsei aplicate,

aceasta fiind de natură a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen., atât

prin cuantumul, cât și prin modalitatea de executare, astfel cum acestea au

fost stabilite prin hotărârea pronunțată de instanța de fond.

Prin urmare, în baza deciziei nr. 171/A

din 31 mai 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpatul L.C.M. împotriva sentinței penale nr. 6/F

din 13 ianuarie 2011 a Tribunalului Ialomița.

formulat în termen legal recurs inculpatul, apreciind-o ca nelegală și

netemeinică.

În cuprinsul motivelor de recurs

depuse în scris la dosarul cauzei precum și în cadrul dezbaterilor, recurentul

inculpat, prin apărătorul său ales a invocat cazurile de casare reglementate în

art. 385

9

pct. 14, 17, 20, 21 C. proc. pen..

Astfel, într-o primă critică

avansată se arată că după pronunțarea deciziei nr. 171/A din 31 mai 2011 a

Curții de Apel București a fost publicată în M.Of. nr. 446/2011, Legea nr. 117/2011

din 15 iunie 2011 prin care i s-a creat o situație juridică mai favorabilă, în

sensul că fapta pentru care a fost trimis în judecată este sancționată mai

blând, astfel încât se impune schimbarea încadrării juridice din art. 271 din

Legea nr. 86/2006 în art. 137

1

din Legea nr. 295/2004 republicată și

schimbarea încadrării juridice din art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. în

art. 136

1

din Legea nr. 295/2004 republicată.

Se mai învederează în același sens

că limitele de pedeapsă pentru noua încadrare sunt mult mai favorabile

inculpatului, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare

pentru schimbarea încadrării juridice și aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen., în condițiile în care inculpatul recunoaște integral acuzațiile ce

îi sunt aduse.

Recurentul inculpat înțelege să

conteste și cele stabilite de instanță cu privire la atitudinea sa nesinceră

avută în cursul urmăririi penale, precum și cu referire la menținerea

considerentelor sentinței penale nr. 6/F din 13 ianuarie 2011 potrivit cărora

„deși, în cursul judecății a fost legal citat, inculpatul nu a fost audiat,

mama sa, C.P., prezentă fiind la termenul din 26 noiembrie 2010, a învederat

instanței că fiul său este plecat în Franța și nu are cunoștință când se

întoarce”.

În aceste împrejurări, recurentul

inculpat - circumscris cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 21

C. proc. pen. - invocă nelegala sa citare și precizează că nu a avut cunoștință

de trimiterea sa în judecată, lipsa sa în fața instanței de fond având la bază

motive obiective.

O ultimă critică a vizat

reindividualizarea judiciară a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului și a

aplicării dispozițiilor art. 81-82 C. pen., conform noii încadrări juridice ce

se impune, urmare a intervenirii unei legi mai favorabile, dar și a reținerii

în cauză a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Recurentul inculpat a solicitat,

dealtfel instanței de recurs, în considerarea deciziei nr. 1483 din 8 noiembrie

2011 a Curții Constituționale publicată în M.Of. 853 din 2 decembrie 2011, ca

judecata să se desfășoare potrivit prevederilor art. 320

1

C. proc.

pen., anume în cazul recunoașterii vinovăției, în baza probelor administrate în

faza urmăririi penale.

Examinând hotărârile recurate,

actele și lucrările dosarului prin prisma cazurilor de casare invocate, a criticilor

înfățișate, dar și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385

9

alin.

(2) și (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție expune

următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial

Ialomița, inculpatul L.C.M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două

infracțiuni de contrabandă calificată, fapte prevăzute și pedepsite de art. 271

din Legea nr. 86/2006 și nerespectarea regimului armelor și munițiilor,

prevăzută de art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. și art. 279 alin. (1) C.

pen., cu reținerea în cauză a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. și cu

aplicarea art. 33 lit. a) și b) C. pen.

În limitele obiectului judecății

astfel stabilit, potrivit art. 317 C. proc. pen., instanța fondului a procedat

la rezolvarea acțiunii penale a cauzei, în conformitate cu art. 345 alin. (2)

din același cod, dispunând condamnarea inculpatului pentru cele patru

infracțiuni, în încadrarea juridică stabilită prin actul de trimitere în

judecată.

Criticile circumscrise cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 20 C. proc. pen., astfel cum au

fost formulate de recurentul inculpat se referă la ipoteza în care după

pronunțarea hotărârii (în speță, a deciziei pronunțată în apel) și până la

judecarea recursului a intervenit o lege penală mai favorabilă inculpatului,

lege ce cuprinde, potrivit susținerilor apărării, dispoziții mai favorabile sub

aspectul incriminării sau al pedepsei (art. 13 C. pen.).

În acest sens, se arată că s-ar

impune schimbarea încadrării juridice a faptelor (ceea ce în opinia

recurentului inculpat ar atrage și incidența unui alt caz de casare, anume cel

reglementat în art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.) din infracțiunea

prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 în infracțiunea prevăzută de art. 137

1

din Legea nr. 295/2004, astfel cum a fost republicată prin Legea nr. 117/2011

din 15 iunie 2011 și, pe de altă parte, din infracțiunea prevăzută și pedepsită

de art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 134

din aceeași lege republicată.

Procedând la o analiză a textelor

incriminatorii din perspectiva elementelor constitutive ale infracțiunilor în

baza propriului examen, Înalta Curte de Casație și Justiție reține:

Art. 271 din Legea nr. 86/2006

incriminează introducerea sau scoaterea din țară, fără drept de arme, muniții,

materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte

substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale

chimice periculoase, fapte ce constituie infracțiuni de contrabandă calificată

și care se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani, interzicerea unor

drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.

Potrivit acestei reglementări în

vigoare de la data trimiterii în judecată a inculpatului (28 octombrie 2010) - s-a

dispus condamnarea inculpatului L.C.M..

Noua incriminare a faptei invocată

de către recurentul inculpat, care ar determina aplicarea dispozițiilor art. 13

C. pen., respectiv art. 137

1

din Legea nr. 117/2011 (publicată în M.Of.,

partea I nr. 811 din 16 noiembrie 2011) pentru modificarea și completarea Legii

nr. 295/2004 cu regimul armelor și munițiilor stabilește în conținutul său

următoarele.

Achiziționarea, vânzarea, livrarea,

mutarea, transferul sau tranzitul armelor de foc, al pieselor sau al muniției,

pentru acestea pe/de pe teritoriul României din/către teritoriul altui stat,

dacă autoritățile competente române și/sau autoritățile competente din acel

stat nu autorizează aceste operațiuni sau dacă armele de foc asamblate nu sunt

marcate în conformitate cu prevederile prezentei legi, constituie infracțiune

de trafic ilicit și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 8 ani. Tentativa se

pedepsește.

Câmpul de aplicare al art. 13 C.

pen. vizează situația când se succed două sau mai multe legi penale între data

săvârșirii infracțiunii și data judecării definitive a cauzei. Se impune însă,

cu prioritate ca determinarea legii mai favorabile să nu se facă în abstracto,

ci printr-o examinare concretă comparativă a celor două legi penale susceptibile

de a fi aplicate în raport de toate dispozițiile incidente față de ansamblul

împrejurărilor cauzei concrete.

O asemenea evaluare cu privire la

verificarea condițiilor de incidență a celor două legi (observarea condiției de

urmărire penală sau de exercitare a acțiunii penale) nu se poate realiza fără a

examina în prealabil îndeplinirea cerinței ca fapta să se regăsească, în

incriminarea sa ca infracțiune, din perspectiva întrunirii elementelor

constitutive, în ambele legi.

În cauza de față, cele două

incriminări diferă în mod substanțial în planul elementelor constitutive ale

infracțiunii.

Într-o primă observație,

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 271 din Legea nr. 86/2006 în latura

sa obiectivă prezintă ca element material (

actus reus

), activitatea

fizică de introducere sau scoatere din țară fără drept de arme, muniții,

materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare sau alte

substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori materiale

chimice periculoase enunțate în cuprinsul incriminării.

Elementul material (actul material)

din norma de incriminare care desemnează activitatea interzisă este menționat

de legiuitor prin două modalități, respectiv - introducerea sau scoaterea din

țară.

Infracțiunea prevăzută în art. 137

1

din Legea nr. 117/2011 prezintă ca element material 6 modalități, în concret

achiziționarea, vânzarea, livrarea, mutarea, transferul sau tranzitul armelor

de foc, al pieselor sau al muniției pentru acestea pe/de pe teritoriul României

din/către teritoriul altui stat, în condițiile în care - astfel cum statuează

textul de lege - nu există autorizația autorităților competente în acest sens

ori armele de foc asamblate nu sunt marcate conform legii.

Se poate observa că dincolo de

elementul material al celor două infracțiuni, o distincție substanțială se

impune a fi făcută cu privire la bunurile asupra cărora textele de lege (în

cele două incriminări) creează interdicția de a fi introduse, scoase din țară

ori de a fi achiziționate, vândute, livrate, mutate, transferate ori

tranzitate.

Astfel, dacă în cazul infracțiunii

prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006 - legiuitorul a înțeles să

stabilească ca fiind interzis a fi introduse ori scoase din țară, fără drept,

arme, muniții, materiale explozibile, droguri, precursori, materiale nucleare

sau alte substanțe radioactive, substanțe toxice, deșeuri, reziduuri ori

materiale chimice periculoase, în ipoteza incriminării din art. 137

1

din Legea nr. 117/2011, cadrul vizează armele de foc, piesele și munițiile

pentru acestea.

În prezenta cauză, în sarcina

inculpatului s-a reținut, printre altele, introducerea fără drept în România - fără

certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei notificări prealabile, în

cursul anului 2007, a 4 arme neletale, la date diferite, respectiv 4 pistoale

cu gaze.

În sensul Legii nr. 295/2004 prin

regimul armelor și munițiilor actualizată, republicată în M.Of. 814 din 17

noiembrie 2011 în baza art. VII din Legea nr. 117/2011 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 295/2004, arma reprezintă orice obiect sau dispozitiv a

cărui funcționare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile,

substanțe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori

împrăștiere de gaze nocive, iritante sau de neutralizare. Este de domeniul

evidenței că încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul L.C.M., în

lumina dispozițiilor evocate, corespunde prevederilor art. 271 din Legea nr. 86/2006.

Arma de foc este definită în

cuprinsul aceleiași legi [art. 2 alin. (2)] ca fiind orice armă portabilă cu

țeavă ce poate arunca, este concepută să arunce sau poate fi transformată să

arunce alice, un glonț, ori un proiectil prin acțiunea unui combustibil de

propulsie.

În considerarea celor expuse, Înalta

Curte de Casație și Justiție concluzionează cu privire la distincția dintre

cele două incriminări, în planul laturii obiective, ceea ce face inaplicabile

dispozițiile art. 13 C. pen. și nu impune examinarea comparativă a celor

două legi penale succesive din perspectiva creării unei situații mai

avantajoase infractorului.

În contextul acelorași critici ce

s-a circumscris cazului de casare reglementat în art. 385

9

pct. 20 C.

proc. pen., recurentul inculpat a susținut că și fapta prevăzută în art. 279 alin.

(1) și (3) lit. b) C. pen., prin actul de inculpare și care a constituit

obiectul judecății s-ar impune a atrage incidența art. 13 C. pen., în sensul

legii mai favorabile, în împrejurarea în care după pronunțarea instanței de

prim control judiciar, această faptă a fost incriminată prin dispozițiile art. 136

1

din Legea nr. 295/2004 republicată prin Legea nr. 117/2011.

Procedând la aceeași analiză a

textelor incriminatorii, din punct de vedere al elementelor constitutive, se

arată :

Dispozițiile art. 279 alin. (1) și (3)

lit. b) C. pen. sancționează deținerea, înstrăinarea sau portul, fără drept, a

mai multor arme cu excepția armelor militare, precum și a armelor de panoplie,

ori muniției respective în cantități mari.

Art. 136

1

din Legea nr. 295/2004

republicată stabilește că deținerea sau portul de arme neletale din categoria

celor supuse autorizării fără drept constituie infracțiune și se pedepsește cu

închisoare de la 3 luni la 1 an.

În speță, inculpatul L.C.M. a

deținut fără drept - fără certificat de deținător și, implicit, în lipsa unei

notificări prealabile - 3 pistoale cu gaze, arme nelegale o perioadă destul de

îndelungată de timp în anul 2007.

Analiza comparativă a faptelor

incriminate în cele două texte de lege permite observația că legiuitorul nu a

înțeles să reglementeze aceeași categorie de arme a căror deținere, fără drept,

este sancționată, sfera art. 136

1

din Legea nr. 295/2004 republicată

rezumându-se, din această perspectivă (cum însăși denumirea articolului

statuează) la deținerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse

autorizării fără drept, pe când textul incriminatoriu de la art. 279 alin. (1)

și (3) lit. b) C. pen. este mai cuprinzător acoperind în plan incriminator și

fapta inculpatului L.C.M. - deținere, transport și orice operație - art. 279 C.

pen.

Se mai impune precizarea că

dispozițiile Legii nr.295/2004 republicată întregesc norma de incriminare a

infracțiunii de nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzută de art.

279 C. pen..

În virtutea considerentelor expuse

anterior, nici în ceea ce privește cele din urmă incriminări, Înalta Curte de

Casație și Justiție nu identifică elemente care să fundamenteze incidența art. 13

C. pen., astfel încât cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 20 C.

proc. pen., invocat de inculpat, nu poate fi primit, și pe cale de consecință,

nici cazul de casare reglementat în același articol la pct. 17 C. proc. pen.

O altă critică avansată de inculpat

a vizat nelegala sa citare la instanța fondului, precum și faptul că nu a avut

cunoștință de trimiterea sa în judecată, aspecte ce se înscriu în registrul

cazului de casare din art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen.

Observând actele procedurale de

citare întocmite de către instanța fondului, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 177 C. proc.

pen., dispunându-se realizarea procedurii de citare la domiciliul acestuia,

astfel cum a rezultat din actele de urmărire penală, respectiv Slobozia județul

Ialomița, procedură ce s-a efectuat prin afișare. De asemenea, inculpatul a mai

fost citat pe parcursul derulării judecății la prima instanță, la domiciliul

mamei sale, C.P. - respectiv Slobozia, Șos. N. nr. 37, județul Ialomița.

Corespunde realității susținerea

recurentului inculpat potrivit căreia mama sa s-a prezentat în fața primei

instanțe (ședința publică din 26 noiembrie 2010 - Tribunalul Ialomița) și a

învederat instanței că inculpatul locuiește la adresa sa (a mamei), însă la

acea dată era plecat în Franța, neavând cunoștință când va reveni.

O asemenea informație adusă instanței,

fără precizarea cuvenită cu privire la o eventuală adresă unde s-ar fi

solicitat citarea ulterioară a inculpatului, însă, nu a creat în sarcina

instanței obligații suplimentare privind legala citare a inculpatului, astfel

încât în cauză nu este incident cazul de casare invocat.

Hotărârile pronunțate în cauză au

fost criticate și din prisma neaplicării dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen., solicitându-se instanței de recurs să procedeze, în varianta

reținerii spre rejudecare, la judecata simplificată, așa cum a fost

reglementată prin noul text introdus Legii nr. 202/2010 privind accelerarea

soluționării proceselor penale.

S-a susținut că inculpatul a

recunoscut în integralitatea lor faptele în cursul urmăririi penale, iar

decizia Curții Constituționale nr. 1483 din 8 noiembrie 2011 publicată în M.Of.

853 din 2 decembrie 2011 permite aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C.

proc. pen. și în cazul inculpatului L.C.M., atâta timp cât sesizarea instanței

cu cauza sa a avut loc anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010.

În raport cu cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 20 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație

și Justiție examinând susținerile inculpatului, expune:

Astfel cum Curtea Constituțională a

statuat, din perspectiva conținutului, acordul de recunoaștere a vinovăției are

o dublă natură - pe de o parte este o instituție procesuală, iar pe de altă

parte este o instituție de drept material, justificat de aspectul că potrivit

art. 320

1

alin. (7) teza I C. proc. pen., inculpatul va beneficia de

reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

închisorii și de reducerea cu 1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei amenzii.

Prin urmare, nu poate fi contestată

acestei noi instituții de drept procesual penal - judecata în cazul

recunoașterii vinovăției - valența de drept substanțial concretizată în

atenuarea răspunderii penale, instanța fiind ținută de aplicarea legii mai

favorabile principiul cu rang constituțional.

Pe de altă parte, este cunoscut că

în aplicarea acestei noi instituții, legiuitorul a stabilit , a impus anumite

exigențe, cum ar fi un termen limită până la care inculpatul poate invoca

beneficiul acestor dispoziții de favoare, respectiv până la debutul cercetării

judecătorești.

Curtea Constituțională chemată să se

pronunțe cu privire la constituționalitatea prevederilor art. 320

1

alin.

(1) C. proc. pen. a statuat în baza evocatei decizii că acestea sunt

neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai

favorabile, în starea de tranziție a dispozițiilor procedurale.

Cu alte cuvinte, până la încetarea

stării de tranziție, în virtutea principiului constituțional al retroactivității

legii penale mai favorabile, se aplică tuturor inculpaților ce au fost trimiși

în judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care au

depășit momentul procesual al începerii cercetării judecății, în vederea

asigurării respectării principiului egalității și nediscriminării.

În cauza prezentă, inculpatul L.C.M.

se află într-o asemenea situație, trimiterea sa în judecată producându-se

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, respectiv la 29 octombrie

2010, așa încât, deși depășit momentul de început al cercetării judecătorești,

sunt aplicabile dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

În virtutea considerentelor ce

preced, recursul formulat de către inculpat este fondat, în ceea ce privește

incidența art. 320

1

C. proc. pen., context în care se va admite,

conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmând a se acorda

eficiența cuvenită acestor dispoziții în planul atenuării răspunderii penale a

inculpatului.

Pe cale de consecință se va proceda

la casarea hotărârii pronunțată și în rejudecare, se va descontopi pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. aplicată inculpatului L.C.M., în

pedepse componente, care vor fi repuse în individualitatea lor.

În sancționarea penală a

inculpatului, se vor avea în vedere dispozițiile art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen. pronunțându-se condamnarea acestuia pentru faptele ce au făcut

obiectul judecății cu beneficiul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege, avându-se în vedere criteriile generale de individualizare,

precum și statutul de recidivist al inculpatului.

Se va menține modalitatea de

executare a pedepsei rezultante, apreciindu-se că reprezenta singura

alternativă de îndeplinire a scopului pedepsei, reflectând gradul de pericol

social al faptelor săvârșite, dar și aspectul că inculpatul prezintă statut de

recidivist în cauză fiind incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

În virtutea considerentelor ce

preced se va admite

recursul

declarat de inculpatul L.C.M. împotriva deciziei penale nr. 171/A din 31 mai

2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Se va casa

decizia penală atacată și în parte

sentința penală nr. 6/F din 13 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița

și rejudecând:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă

de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în

individualitatea lor.

În baza art. 271 din Legea nr.

86/2006, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc.

pen. va condamna pe inculpatul L.C.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) ) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată.

În baza art. 279 alin. (1) și (3) lit.

b) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen. va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare

și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor

și munițiilor.

În baza art. 271 din Legea nr.

86/2006, cu aplicarea art. 37 lit. b) ) C. pen. și art. 320

1

C.

proc. pen. va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și

1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit.

b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și

munițiilor.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C.

pen. și art. 35 C. pen. se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului prin

prezenta hotărâre și se va dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea

de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Onorariul parțial pentru avocatul

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales al recurentului

inculpat, în sumă de 50 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul L.C.M. împotriva

deciziei penale nr. 171/A din 31 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală.

Casează decizia penală atacată și în parte sentința penală

nr. 6/F din 13 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Ialomița și rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 1

an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. condamnă inculpatul L.C.M.

la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de contrabandă calificată.

În baza art. 279 alin. (1) și (3) lit. b) ) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. b) ) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și

munițiilor.

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37

lit. b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. condamnă pe același

inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) ) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de contrabandă calificată.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen. și art. 320

1

alin.7 C. proc. pen. condamnă pe același

inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea

infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. și art. 35 C.

pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre și

dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 1 an

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. ca pedeapsă complementară.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Onorariul parțial pentru avocatul desemnat din oficiu, până

la prezentarea apărătorului ales al recurentului inculpat, în sumă de 50 lei se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 iunie 2012.