ÎCCJ, decizie (scj.ro #83981)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83981) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Folosirea documentelor vamale de transport sau
comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în
vamă
. Contrabandă calificată. Nerespectarea regimului
armelor și munițiilor. Elemente constitutive
Cuprins pe materii:
Drept penal. Partea
specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni prevăzute în
Codul vamal al României
Indice alfabetic:
Drept penal
-
folosirea documentelor vamale de transport
sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate
în vamă
-
contrabandă calificată
-
nerespectarea regimului armelor și
munițiilor
C.
pen
.,
art. 279 alin. (1)
Legea nr. 86/2006,
art. 271, art. 272
Fapta
de a folosi, la autoritatea vamală, documente vamale de transport sau
comerciale care se referă la ambalaje ale produselor militare, iar nu la
produsele militare care formează obiectul transportului internațional,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 272 din
Legea nr. 86/2006.
Introducerea în țară de
țevi pentru arme letale de foc, pe baza documentelor vamale de transport sau
comerciale care se referă la ambalaje ale acestora, nu întrunește și elementele
constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată prevăzută în art. 271
din Legea nr. 86/2006 sau ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor
și munițiilor prevăzută în art. 279 alin. (1) C.
pen
.,
deoarece numai armele pot constitui obiectul material al acestor infracțiuni,
iar nu și componentele armelor de foc, separate, care nu pot funcționa ca arme
de foc. În acest sens, art. 2 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și
al munițiilor definește arma de foc ca armă al cărei principiu de funcționare are la bază forța de
expansiune dirijată a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin
arderea unei încărcături și prevede că sunt asimilate armelor de foc numai
ansamblurile, subansamblurile și dispozitivele care se pot constitui și pot
funcționa ca arme de foc.
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1601 din 30 aprilie 2009
Prin
sentința penală nr. 331 din 9 iulie 2007, Tribunalul Dolj a procedat la
condamnarea inculpaților, cetățeni bulgari,
B.K.
și
C.S.
, după
cum urmează:
- la
pedeapsa de câte 2 ani închisoare și un an interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C.
pen
. fiecare, pentru comiterea infracțiunii prevăzute în art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu
aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C.
pen
.;
- la
pedeapsa de câte un an închisoare fiecare pentru infracțiunea prevăzută în art. 272 din Legea nr. 86/2006, cu
aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C.
pen
.;
- la
pedeapsa de câte un an și 8 luni închisoare fiecare pentru
infracțiunea prevăzută în
art. 279 alin. (1) C.
pen
., cu aplicarea art. 74
alin. (1) lit. a) și c) C.
pen
.
și art. 76
alin. (1) lit. d) C.
pen
.
S-au
contopit pedepsele aplicate celor doi inculpați și s-a dispus ca aceștia să
execute fiecare pedeapsa rezultantă de câte 2 ani închisoare și un an
interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C.
pen
.
S-a
făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. c) C.
pen
. și, în temeiul art. 81 și art. 71 alin. (5) C.
pen
., s-a dispus suspendarea executării pedepselor
rezultante aplicate inculpaților, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit
conform art.
82 C
.
pen
.
Pentru
a pronunța această soluție, pe baza probelor administrate, prima instanță a
reținut următoarea situație de fapt:
În
ziua de 2 decembrie 2006,
la Biroul Vamal Calafat
s-a prezentat pentru a intra
în România un
automărfar
care venea din Bulgaria și
trecuse de Vama
Vidin
. Cu ocazia intrării în România
a
automărfarului
venit din Bulgaria, inspectorul
vamal de serviciu
M.F. a constatat că în
cabina autovehiculului
se aflau doi bărbați pe nume C.S. și B.K., ambii
de cetățenie bulgară și având calitatea de șoferi, iar după prezentarea
documentelor de vămuire -
scrisoarea de
trăsură și carnetul TIR,
factura și o listă specificativă - faptul că
automarfarul
transportă în Finlanda un număr de 5 cutii de
lemn și 9
europaleți
cu o greutate totală de
3.550 kg
, transportul
fiind efectuat de firma bulgară S.
Deoarece i s-a părut suspect transportul respectiv
(volumul de
3.550 m
3
și prețul de 133.292 euro),
inspectorul vamal M.F. Ie-a spus celor doi șoferi că dorește să controleze
compartimentul de marfă. În acest context, unul din cei doi șoferi bulgari i-a
spus inspectorului vamal că transportă „ceva secret,
codificat”, fapt ce l-a determinat
pe inspector să insiste să vadă marfa.
După
ce a deschis remorca
automărfarului
și a desfăcut una
din cutiile din lemn pe care era specificat Finlanda, inspectorul vamal a
constatat că în acea cutie de lemn se aflau țevi de mitralieră. Urmare a
acestei constatări, inspectorul vamal a sesizat conducerea Biroului Vamal
Calafat, care la rândul lui a sesizat Direcția de Investigare a Infracțiunilor
de Criminalitate Organizată și Terorism
-Serviciul
Teritorial Craiova.
Întrucât
au realizat faptul că deplasarea până în Finlanda nu mai putea continua cu
documentele prezentate la intrarea în România, șoferii bulgari au luat legătura
telefonic cu o persoană în Bulgaria pentru a trimite actele reale cu privire la
mărfurile transportate.
După
sesizarea organelor competente și deplasarea la fața locului a echipei de cercetare,
s-a efectuat controlul
automărfarului
, stabilindu-se
că în interior se aflau 5 bucăți lăzi de lemn care conțineau 99 de țevi de
mitralieră, un număr de 1.650 cutii pentru benzi de cartușe și 1.650 bucăți
benzi de cartușe.
Deoarece
inculpații nu aveau nici licență și nici permis internațional de tranzitare a
teritoriului României cu produse militare și strategice,
automarfarul
împreună cu produsele militare din remorcă au fost lăsate în custodia
Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Dolj - Calafat, fiind
instituit prin ordonanță sechestru.
Cercetările
efectuate în cauză au evidențiat că țevile pentru armele de foc fuseseră
produse de Compania Națională R. și importate din România, iar celelalte
produse militare erau produse de alte societăți de profil din Bulgaria.
De
menționat că, în baza unor relații contractuale cu firma A. și în conformitate
cu prevederile O. U. G. nr. 158/1999 privind regimul de control al
exporturilor, importurilor și altor operațiuni cu produse militare,
Compania Națională R.
a exportat 99
bucăți țeava pentru pușca mitralieră societății
bulgare A., ambele
societăți având autorizațiile necesare, societatea română pentru export în
Bulgaria, iar societatea bulgară pentru export în Finlanda. Este de precizat că
societatea bulgară A. deținea în calitate de exportator o aprobare pentru
exportul în Finlanda a mai multor componente de produse militare, după cum
urmează: 100 bucăți lunete de mitralieră, 1.650 cutii pentru bandă de cartușe
și 1.650 bucăți cartușiere pentru mitraliere, primele componente fiind produse
în România și exportate în
Bulgaria, prețul total al exportului fiind de 133.890 euro.
Dar,
din traducerea autorizată a materialului primit de
la Serviciul Național
de Poliție - Direcția Principală „Contra crimei organizate” a rezultat că, deși
societatea bulgară A. avea autorizată această tranzacție particulară, pentru
realizarea transporturilor bunurilor a semnat un contract cu
T., societate bulgară de transport, în cadrul
căruia se menționează
explicit că încărcătura este supusă contractului
special, societatea de transport fiind însărcinată să se ocupe de obținerea
documentației necesare de însoțire și trecere a bunurilor prin România.
Potrivit conținutului aceluiași material,
la rândul ei, societatea de
transport T. a angajat un sub-furnizor, respectiv S.C. care, la rândul lui, a
angajat alt sub-furnizor în persoana societății S., care a și efectuat
transportul și ai cărei angajați erau cei doi inculpați.
În această situație, firmele bulgare care au încheiat
contractele
de
transport ori sub-contractele de transport pentru produsele militare menționate
nu s-au preocupat de solicitarea de permis sau licență de tranzit internațional
de produse militare pe teritoriul României, în conformitate cu legislația
românească din domeniu.
Prin decizia nr. 111 din 16 septembrie 2008, Curtea de
Apel Craiova, Secția penală, a admis apelurile declarate, între alții, de
inculpați
, a desființat
sentința apelată și a dispus, în rejudecare, în temeiul art. 11
pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C.
proc
.
pen
., achitarea inculpaților atât pentru
infracțiunile prevăzute în art. 271 și
art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind Codul
vamal al României, cât și pentru infracțiunea prevăzută în art. 279 alin. (1) C.
pen
.
Pronunțând
o soluție de achitare, instanța de apel a motivat în considerentele deciziei
că, în sarcina inculpaților - în calitatea lor de șoferi la firma de transport
- nu li se poate reține o intenție directă de a face contrabandă cu arme pe
teritoriul României, în raport cu lipsa de preocupare a societăților bulgare de
a obține documentele necesare tranzitării teritoriului cu produse militare și
strategice. S-a mai susținut că o astfel de obligație revenea reprezentanților
firmelor de transport, inculpații neavând această calitate și nici atribuții în
raport cu funcțiile ocupate în cadrul societății angajatoare.
Cât
privește infracțiunea prevăzută în art. 272 din
Legea nr. 86/2006, s-a reținut că „prin acte false” se înțeleg actele asupra
cărora s-a intervenit material, ulterior întocmirii actului, ori s-au consemnat
neadevăruri, știind că mențiunile nu corespund realității, ceea ce de fapt, în
speță, nu s-a realizat de cei doi inculpați.
În
termen legal, împotriva soluției de achitare a declarat recurs Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul
Teritorial Craiova.
În
esență, procurorul și-a motivat recursul în sensul că soluția de achitare este
rezultatul unei grave erori de fapt și nu al probelor administrate în cauză și
care atestă realizarea - în totalitate - a elementelor constitutive ale
infracțiunilor deduse judecății, impunându-se admiterea recursului și
pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpaților.
În
susținerea acestei critici s-au invocat dispozițiile art. 385
9
alin.
(1) pct.
18 C
.
proc
.
pen
.
Examinând
hotărârea atacată, atât în raport cu critica formulată și cazul de casare
invocat, cât și din oficiu, potrivit art. 385
9
alin. (3)
C.
proc
.
pen
., se constată că recursul este fondat pentru
considerațiunile ce urmează.
Într-adevăr,
din verificarea întregului material probator administrat, raportat la
prevederile art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, se
poate constata că soluția de achitare a inculpaților pentru infracțiunea
reglementată de acest text este consecința unei grave erori de fapt, aspect sub
care hotărârea va fi supusă casării în temeiul dispozițiilor art. 385
9
alin. (1) pct.
18 C
.
proc
.
pen
.
Pronunțând
achitarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută în
art. 272 din Legea nr. 86/2006, instanța de apel
a motivat în considerente că inculpații nu au prezentat autorităților vamale
acte asupra cărora s-a
intervenit material și nici în care să se fi
consemnat neadevăruri, ci doar acte incomplete cu referire la factura și lista
specificativă prezentate inițial.
Calificând
ca incomplete actele de transport prezentate inițial autorității vamale,
instanța de apel contravine atât dispozițiilor art. 272 din Legea nr. 86/2006
privind Codul vamal al României, cât și materialului probator administrat în
cauză.
Ori,
în situația infracțiunii prevăzute în art. 272
din Legea nr. 86/2006
, faptele se consumă
în momentul în care la autoritățile vamale se prezintă documente vamale de
transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele
prezentate în vamă.
În cauză, este de necontestat că cei doi inculpați au
prezentat
inițial la
autoritățile vamale documente de transport care se refereau la alte mărfuri
decât cele transportate, cunoscând faptul că aceste documente nu corespund
realității.
Astfel,
atât din declarația martorului M.F., declarație
confirmată de inculpați la 23 ianuarie 2007, cât și din documentele
vamale
și de transport anexate, rezultă că la 2 decembrie 2006
inculpații, șoferi pe un
automărfar
bulgăresc, au
intrat în Vama Calafat, prezentând inspectorului vamal de serviciu - M.F. - la
controlul vamal carnetul TIR, scrisoarea de trăsură, o factură și o listă
specificativă.
Din
factura la care era atașată lista specificativă rezultă că
transportau 5 cutii de lemn și 9
europaleți
, în greutate de
3.550 kg
și
un preț
de 133.292 euro.
Fiindu-i atrasă atenția de greutate și de preț,
inspectorul vamal
a
deschis una din cutii, în care a constatat existenta țevilor de mitralieră și a
altor produse militare.
În
aceste condiții s-a sesizat conducerea vămii, iar șoferii
bulgari au cerut în Bulgaria trimiterea
documentelor de transport ce
corespundeau produselor militare
transportate.
Din
compararea conținutului celor două acte de transport rezultă că în timp ce din
factura prezentată inițial, precum și lista specificativă atașată rezultă că obiect
al transportului îl formau 5
cutii de lemn și 9
europaleți
, din factura
trimisă prin fax, precum și lista specificativă rezultă că se transportau 99
bucăți ansamblu țevi
arme de foc, 1.650
bucăți cutii muniție pentru curea cu 100 cartușe și
1.650 bucăți curea
metalică pentru 100 cartușe, toate ambalate în 5 cutii de lemn și 9
europaleți
.
Cu
alte cuvinte, inculpații în calitate de șoferi ai unui
automărfar
,
ce executau transporturi internaționale, au prezentat la 2 decembrie 2006 la
controlul vamal documente vamale și de transport pentru ambalajele produselor
militare și nu pentru produsele militare
ce
făceau de fapt și de drept obiectul acestui transport internațional.
Pe de
altă parte, inculpații nu se pot apăra de răspundere penală invocând necunoașterea
mărfurilor ce formau obiect al transportului.
Afirmația
are în vedere declarațiile inițiale ale inculpaților din care rezultă că
aceștia știau ce transportă, inculpatul B.K. participând chiar la încărcarea
lăzilor și a
europaleților
; pe de altă parte, din
aceleași declarații rezultă că, de la
Karlovo
,
autocamionul a fost escortat sub pază armată până
la Vama
Vidin
,
când forțele armate ce-i asigurau escorta s-au retras.
Desigur,
în aceste condiții, chiar dacă cei doi inculpați nu cunoșteau exact metodologia
de transport, în calitate de șoferi ai unei firme de transport, ce conduceau
transporturi internaționale trebuiau să-și asume obligația efectuării
transportului în condiții de deplină legalitate, cu respectarea legislației din
teritoriile statale tranzitate sau din Uniunea Europeană.
Aceasta
cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 8 din Decretul nr. 451/1972 privind
aderarea României la Convenția referitoare la contractul de transport
internațional de mărfuri pe șosea, încheiată la Geneva la 19 mai 1956, la
primirea mărfii, transportatorul este obligat să verifice exactitatea
mențiunilor din scrisoarea de trăsură referitoare la numărul de colete, cât și
la marcajul și numerele lor, starea aparentă a mărfii; în același sens, sunt și
prevederile Decretului nr. 420/1979 pentru aderarea României la Convenția
vamală încheiată la Geneva la 14 noiembrie 1975, în care se arată că manifestul
mărfurilor din carnet va trebui să cuprindă separat conținutul fiecărui vehicul
sau al fiecărui container.
Și,
deși în scrisoarea de transport se face referire la aceste prevederi, iar
transportul internațional s-a executat în aceste condiții,
în document se menționează expres ambalajele,
respectiv 5 cutii de
lemn și 9
europaleți
, și
nu produsele militare.
Din
considerentele expuse rezultă că inculpații au folosit acte nelegale la
autoritatea vamală, săvârșind infracțiunea prevăzută în art.
272 din Cod vamal, fiind îndeplinite atât cerințele laturii obiective, cât și
subiective ale acestui text. În cauză, latura subiectivă este caracterizată de
intenția directă a celor doi inculpați de a sustrage controlului vamal
produsele militare, prin prezentarea autorității
vamale a unor acte de transport ce se referau doar la
ambalajele și nu la produsele militare care făceau obiectul transportului.
Pe
de altă parte, cerința esențială specifică și necesară existenței acestei
infracțiuni este aceea că fapta care constituie element material al laturii
obiective este realizată de acțiunea inculpaților de a folosi la autoritatea
vamală acte de natura celor la
care se
referă art. 272 din Codul vamal, respectiv acte de transport pentru
alte bunuri (ambalaje) decât cele reale care erau
produsele militare.
În
acest cadru, recursul declarat de procuror este fondat, urmând a se admite
conform art. 385
15
pct. 2 lit. d) C.
proc
.
pen
., hotărârea fiind casată sub aspectul greșitei
achitări a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută în
art. 272 din Codul vamal.
Criticile privind greșita achitare a inculpaților pentru
infracțiunile prevăzute în art. 271 din Codul vamal și art. 279 alin. (1) C.
pen
., pentru considerațiunile de fapt
și de drept ce urmează, se vor respinge, ca nefondate.
Nerespectarea
regimului armelor și munițiilor, incriminată prin dispozițiile alin. (1) al
art.
279 C
.
pen
., presupune o
deținere,
port, confecționare, transport, precum și orice operație privind circulația,
fără drept, a armelor și munițiilor sau funcționarea, fără drept, a atelierelor
de reparat arme.
Regimul
juridic al armelor și munițiilor - la care face referire art.
279 C
.
pen
.
și care pot constitui astfel obiect material al infracțiunii - este stabilit
prin Legea nr. 295/2004, modificată și completată.
Art.
2 din lege definește diferite categorii de arme și muniții. Referindu-se la
arme de foc, legea stabilește în acest sens arma al cărei principiu de
funcționare are la bază forța de expansiune dirijată a gazelor provenite din
detonarea unei capse ori prin aprinderea unei încărcături; sunt asimilate
armelor de foc și ansamblurile, subansamblurile și dispozitivele care se pot
constitui și pot funcționa ca arme de foc.
Din această normă legală care definește arma de foc,
stabilind
și criteriile
după care ansambluri sau dispozitive sunt asimilate armelor de foc, rezultă fără
echivoc că anumite părți din armă, separate, care nu pot funcționa ca armă de
foc, nu pot constitui - în sensul legii - armă de foc, după cum nu pot
constitui nici obiect material al infracțiunii prevăzute în
art.
279 C
.
pen
. anumite părți din armă. În consecință, în sensul
acestor prevederi legale, nu poate constitui obiect material al infracțiunii prevăzute în art. 279 alin. (1) C.
pen
. țeava armei, ci doar arma în materialitatea ei, în
stare de funcționare.
În
această situație se poate constata că cele 99 de țevi pentru arme letale, deținute
și transportate în cauză, nu pot constitui obiect material al infracțiunii prevăzute în art. 279 alin. (1) C.
pen
., circumscriindu-se conținutului acestei infracțiuni
doar armele și munițiile considerate ca atare de dispozițiile art. 2 din Legea
nr. 295/2004.
Pe de
altă parte, constituie contrabandă calificată, conform art. 271 din Codul
vamal, trecerea peste frontieră, fără autorizație, a armelor, munițiilor și
altor produse chimice, substanțe toxice și psihotrope, enumerate expres și
limitativ de acest text.
Nici
în privința acestei infracțiuni nu este realizat conținutul constitutiv, atâta
timp cât nu au fost trecute peste frontieră arme, muniții sau substanțe din
cele arătate limitativ de textul de lege. Cum țevile pentru arme letale nu pot
constitui în
sensul Legii nr. 295/2004 arme în stare de funcționare, nu
pot constitui nici obiect al
contrabandei calificate, prevăzută în art. 271 din
Cod vamal.
Pentru
aceste considerente, soluția de achitare a inculpaților, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10
alin. (1) lit. d) C.
proc
.
pen
.,
pentru infracțiunile prevăzute în art. 279
alin. (1) C.
pen
. și art. 271 din Codul vamal, se va
menține ca legală și temeinică, criticile urmând a fi respinse, ca nefondate.
Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de
Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta
Curte
de Casație și
Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată
și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 111
din 16 septembrie
2008
, a
casat decizia penală atacată cu privire la
greșita achitare a
inculpaților B.K. și C.S.
pentru infracțiunea prevăzută în art. 272 din Legea nr. 86/2006
și, în baza acestui text de lege, a condamnat pe inculpați
la câte 2 ani
închisoare fiecare, în condițiile
art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
ll-a
și
lit. b)
C.
pen
.
și la câte un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64
alin. (1)
lit. a) teza a
ll-a
și lit. b) C.
pen
.,
ca pedeapsă
complementară ce se execută după
executarea pedepsei principale.
În
baza art.
81 C
.
pen
. a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepselor aplicate inculpaților pe un termen de
încercare de câte 4
ani, conform art.
82 C
.
pen
.,
iar conform art. 71 alin. (5) C.
pen
., pe durata
suspendării condiționate a executării pedepselor, a suspendat și executarea
pedepselor accesorii.