ÎCCJ, decizie (scj.ro #83981)

Folosirea documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă . Contrabandă calificată. Nerespectarea regimului armelor și munițiilor. Elemente constitutive Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale.

Infracțiuni prevăzute în Codul vamal al României Indice alfabetic: Drept penal - folosirea documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă - contrabandă calificată - nerespectarea regimului armelor și munițiilor C. pen ., art. 279 alin. (1) Legea nr. 86/2006, art. 271, art. 272 Fapta de a folosi, la autoritatea vamală, documente vamale de transport sau comerciale care se referă la ambalaje ale produselor militare, iar nu la produsele militare care formează obiectul transportului internațional, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 272 din Legea nr. 86/2006.

Introducerea în țară de țevi pentru arme letale de foc, pe baza documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la ambalaje ale acestora, nu întrunește și elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă calificată prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 sau ale infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen ., deoarece numai armele pot constitui obiectul material al acestor infracțiuni, iar nu și componentele armelor de foc, separate, care nu pot funcționa ca arme de foc. În acest sens, art. 2 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor definește arma de foc ca armă al cărei principiu de funcționare are la bază forța de expansiune dirijată a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin arderea unei încărcături și prevede că sunt asimilate armelor de foc numai ansamblurile, subansamblurile și dispozitivele care se pot constitui și pot funcționa ca arme de foc.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1601 din 30 aprilie 2009 Prin sentința penală nr. 331 din 9 iulie 2007, Tribunalul Dolj a procedat la condamnarea inculpaților, cetățeni bulgari, B.K. și C.S.

, după cum urmează: - la pedeapsa de câte 2 ani închisoare și un an interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen . fiecare, pentru comiterea infracțiunii prevăzute în art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen .; - la pedeapsa de câte un an închisoare fiecare pentru infracțiunea prevăzută în art. 272 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen .; - la pedeapsa de câte un an și 8 luni închisoare fiecare pentru infracțiunea prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen ., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen . și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen . S-au contopit pedepsele aplicate celor doi inculpați și s-a dispus ca aceștia să execute fiecare pedeapsa rezultantă de câte 2 ani închisoare și un an interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen . S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen . și, în temeiul art. 81 și art. 71 alin. (5) C. pen ., s-a dispus suspendarea executării pedepselor rezultante aplicate inculpaților, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C . pen . Pentru a pronunța această soluție, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 2 decembrie 2006,

la Biroul Vamal Calafat s-a prezentat pentru a intra în România un automărfar care venea din Bulgaria și trecuse de Vama Vidin . Cu ocazia intrării în România a automărfarului venit din Bulgaria, inspectorul vamal de serviciu M.F. a constatat că în cabina autovehiculului se aflau doi bărbați pe nume C.S. și B.K., ambii de cetățenie bulgară și având calitatea de șoferi, iar după prezentarea documentelor de vămuire - scrisoarea de trăsură și carnetul TIR, factura și o listă specificativă - faptul că automarfarul transportă în Finlanda un număr de 5 cutii de lemn și 9 europaleți cu o greutate totală de 3.550 kg , transportul fiind efectuat de firma bulgară S. Deoarece i s-a părut suspect transportul respectiv (volumul de 3.550 m 3 și prețul de 133.292 euro), inspectorul vamal M.F.

Ie-a spus celor doi șoferi că dorește să controleze compartimentul de marfă. În acest context, unul din cei doi șoferi bulgari i-a spus inspectorului vamal că transportă „ceva secret, codificat”, fapt ce l-a determinat pe inspector să insiste să vadă marfa. După ce a deschis remorca automărfarului și a desfăcut una din cutiile din lemn pe care era specificat Finlanda, inspectorul vamal a constatat că în acea cutie de lemn se aflau țevi de mitralieră. Urmare a acestei constatări, inspectorul vamal a sesizat conducerea Biroului Vamal Calafat, care la rândul lui a sesizat Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Craiova. Întrucât au realizat faptul că deplasarea până în Finlanda nu mai putea continua cu documentele prezentate la intrarea în România, șoferii bulgari au luat legătura telefonic cu o persoană în Bulgaria pentru a trimite actele reale cu privire la mărfurile transportate.

După sesizarea organelor competente și deplasarea la fața locului a echipei de cercetare, s-a efectuat controlul automărfarului , stabilindu-se că în interior se aflau 5 bucăți lăzi de lemn care conțineau 99 de țevi de mitralieră, un număr de 1.650 cutii pentru benzi de cartușe și 1.650 bucăți benzi de cartușe. Deoarece inculpații nu aveau nici licență și nici permis internațional de tranzitare a teritoriului României cu produse militare și strategice, automarfarul împreună cu produsele militare din remorcă au fost lăsate în custodia Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Dolj - Calafat, fiind instituit prin ordonanță sechestru. Cercetările efectuate în cauză au evidențiat că țevile pentru armele de foc fuseseră produse de Compania Națională R. și importate din România, iar celelalte produse militare erau produse de alte societăți de profil din Bulgaria.

De menționat că, în baza unor relații contractuale cu firma A. și în conformitate cu prevederile O. U. G. nr. 158/1999 privind regimul de control al exporturilor, importurilor și altor operațiuni cu produse militare, Compania Națională R. a exportat 99 bucăți țeava pentru pușca mitralieră societății bulgare A., ambele societăți având autorizațiile necesare, societatea română pentru export în Bulgaria, iar societatea bulgară pentru export în Finlanda. Este de precizat că societatea bulgară A. deținea în calitate de exportator o aprobare pentru exportul în Finlanda a mai multor componente de produse militare, după cum urmează: 100 bucăți lunete de mitralieră, 1.650 cutii pentru bandă de cartușe și 1.650 bucăți cartușiere pentru mitraliere, primele componente fiind produse în România și exportate în Bulgaria, prețul total al exportului fiind de 133.890 euro.

Dar, din traducerea autorizată a materialului primit de la Serviciul Național de Poliție - Direcția Principală „Contra crimei organizate” a rezultat că, deși societatea bulgară A. avea autorizată această tranzacție particulară, pentru realizarea transporturilor bunurilor a semnat un contract cu T., societate bulgară de transport, în cadrul căruia se menționează explicit că încărcătura este supusă contractului special, societatea de transport fiind însărcinată să se ocupe de obținerea documentației necesare de însoțire și trecere a bunurilor prin România. Potrivit conținutului aceluiași material, la rândul ei, societatea de transport T. a angajat un sub-furnizor, respectiv S.C. care, la rândul lui, a angajat alt sub-furnizor în persoana societății S., care a și efectuat transportul și ai cărei angajați erau cei doi inculpați.

În această situație, firmele bulgare care au încheiat contractele de transport ori sub-contractele de transport pentru produsele militare menționate nu s-au preocupat de solicitarea de permis sau licență de tranzit internațional de produse militare pe teritoriul României, în conformitate cu legislația românească din domeniu.

Prin decizia nr. 111 din 16 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, Secția penală, a admis apelurile declarate, între alții, de inculpați , a desființat sentința apelată și a dispus, în rejudecare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc . pen ., achitarea inculpaților atât pentru infracțiunile prevăzute în art. 271 și art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cât și pentru infracțiunea prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen . Pronunțând o soluție de achitare, instanța de apel a motivat în considerentele deciziei că, în sarcina inculpaților - în calitatea lor de șoferi la firma de transport - nu li se poate reține o intenție directă de a face contrabandă cu arme pe teritoriul României, în raport cu lipsa de preocupare a societăților bulgare de a obține documentele necesare tranzitării teritoriului cu produse militare și strategice.

S-a mai susținut că o astfel de obligație revenea reprezentanților firmelor de transport, inculpații neavând această calitate și nici atribuții în raport cu funcțiile ocupate în cadrul societății angajatoare. Cât privește infracțiunea prevăzută în art. 272 din Legea nr. 86/2006, s-a reținut că „prin acte false” se înțeleg actele asupra cărora s-a intervenit material, ulterior întocmirii actului, ori s-au consemnat neadevăruri, știind că mențiunile nu corespund realității, ceea ce de fapt, în speță, nu s-a realizat de cei doi inculpați. În termen legal, împotriva soluției de achitare a declarat recurs Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova.

În esență, procurorul și-a motivat recursul în sensul că soluția de achitare este rezultatul unei grave erori de fapt și nu al probelor administrate în cauză și care atestă realizarea - în totalitate - a elementelor constitutive ale infracțiunilor deduse judecății, impunându-se admiterea recursului și pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpaților. În susținerea acestei critici s-au invocat dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C . proc . pen . Examinând hotărârea atacată, atât în raport cu critica formulată și cazul de casare invocat, cât și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc . pen ., se constată că recursul este fondat pentru considerațiunile ce urmează.

Într-adevăr, din verificarea întregului material probator administrat, raportat la prevederile art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, se poate constata că soluția de achitare a inculpaților pentru infracțiunea reglementată de acest text este consecința unei grave erori de fapt, aspect sub care hotărârea va fi supusă casării în temeiul dispozițiilor art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C . proc . pen . Pronunțând achitarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută în art. 272 din Legea nr. 86/2006, instanța de apel a motivat în considerente că inculpații nu au prezentat autorităților vamale acte asupra cărora s-a intervenit material și nici în care să se fi consemnat neadevăruri, ci doar acte incomplete cu referire la factura și lista specificativă prezentate inițial.

Calificând ca incomplete actele de transport prezentate inițial autorității vamale, instanța de apel contravine atât dispozițiilor art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cât și materialului probator administrat în cauză. Ori, în situația infracțiunii prevăzute în art. 272 din Legea nr. 86/2006 , faptele se consumă în momentul în care la autoritățile vamale se prezintă documente vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă. În cauză, este de necontestat că cei doi inculpați au prezentat inițial la autoritățile vamale documente de transport care se refereau la alte mărfuri decât cele transportate, cunoscând faptul că aceste documente nu corespund realității.

Astfel, atât din declarația martorului M.F., declarație confirmată de inculpați la 23 ianuarie 2007, cât și din documentele vamale și de transport anexate, rezultă că la 2 decembrie 2006 inculpații, șoferi pe un automărfar bulgăresc, au intrat în Vama Calafat, prezentând inspectorului vamal de serviciu - M.F. - la controlul vamal carnetul TIR, scrisoarea de trăsură, o factură și o listă specificativă. Din factura la care era atașată lista specificativă rezultă că transportau 5 cutii de lemn și 9 europaleți , în greutate de 3.550 kg și un preț de 133.292 euro. Fiindu-i atrasă atenția de greutate și de preț, inspectorul vamal a deschis una din cutii, în care a constatat existenta țevilor de mitralieră și a altor produse militare.

În aceste condiții s-a sesizat conducerea vămii, iar șoferii bulgari au cerut în Bulgaria trimiterea documentelor de transport ce corespundeau produselor militare transportate.

Din compararea conținutului celor două acte de transport rezultă că în timp ce din factura prezentată inițial, precum și lista specificativă atașată rezultă că obiect al transportului îl formau 5 cutii de lemn și 9 europaleți , din factura trimisă prin fax, precum și lista specificativă rezultă că se transportau 99 bucăți ansamblu țevi arme de foc, 1.650 bucăți cutii muniție pentru curea cu 100 cartușe și 1.650 bucăți curea metalică pentru 100 cartușe, toate ambalate în 5 cutii de lemn și 9 europaleți . Cu alte cuvinte, inculpații în calitate de șoferi ai unui automărfar , ce executau transporturi internaționale, au prezentat la 2 decembrie 2006 la controlul vamal documente vamale și de transport pentru ambalajele produselor militare și nu pentru produsele militare ce făceau de fapt și de drept obiectul acestui transport internațional.

Pe de altă parte, inculpații nu se pot apăra de răspundere penală invocând necunoașterea mărfurilor ce formau obiect al transportului. Afirmația are în vedere declarațiile inițiale ale inculpaților din care rezultă că aceștia știau ce transportă, inculpatul B.K. participând chiar la încărcarea lăzilor și a europaleților ; pe de altă parte, din aceleași declarații rezultă că, de la Karlovo , autocamionul a fost escortat sub pază armată până la Vama Vidin , când forțele armate ce-i asigurau escorta s-au retras. Desigur, în aceste condiții, chiar dacă cei doi inculpați nu cunoșteau exact metodologia de transport, în calitate de șoferi ai unei firme de transport, ce conduceau transporturi internaționale trebuiau să-și asume obligația efectuării transportului în condiții de deplină legalitate, cu respectarea legislației din teritoriile statale tranzitate sau din Uniunea Europeană.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 8 din Decretul nr. 451/1972 privind aderarea României la Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosea, încheiată la Geneva la 19 mai 1956, la primirea mărfii, transportatorul este obligat să verifice exactitatea mențiunilor din scrisoarea de trăsură referitoare la numărul de colete, cât și la marcajul și numerele lor, starea aparentă a mărfii; în același sens, sunt și prevederile Decretului nr. 420/1979 pentru aderarea României la Convenția vamală încheiată la Geneva la 14 noiembrie 1975, în care se arată că manifestul mărfurilor din carnet va trebui să cuprindă separat conținutul fiecărui vehicul sau al fiecărui container.

Și, deși în scrisoarea de transport se face referire la aceste prevederi, iar transportul internațional s-a executat în aceste condiții, în document se menționează expres ambalajele, respectiv 5 cutii de lemn și 9 europaleți , și nu produsele militare. Din considerentele expuse rezultă că inculpații au folosit acte nelegale la autoritatea vamală, săvârșind infracțiunea prevăzută în art. 272 din Cod vamal, fiind îndeplinite atât cerințele laturii obiective, cât și subiective ale acestui text. În cauză, latura subiectivă este caracterizată de intenția directă a celor doi inculpați de a sustrage controlului vamal produsele militare, prin prezentarea autorității vamale a unor acte de transport ce se referau doar la ambalajele și nu la produsele militare care făceau obiectul transportului.

Pe de altă parte, cerința esențială specifică și necesară existenței acestei infracțiuni este aceea că fapta care constituie element material al laturii obiective este realizată de acțiunea inculpaților de a folosi la autoritatea vamală acte de natura celor la care se referă art. 272 din Codul vamal, respectiv acte de transport pentru alte bunuri (ambalaje) decât cele reale care erau produsele militare. În acest cadru, recursul declarat de procuror este fondat, urmând a se admite conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc . pen ., hotărârea fiind casată sub aspectul greșitei achitări a inculpaților pentru infracțiunea prevăzută în art. 272 din Codul vamal. Criticile privind greșita achitare a inculpaților pentru infracțiunile prevăzute în art. 271 din Codul vamal și art. 279 alin. (1) C. pen ., pentru considerațiunile de fapt și de drept ce urmează, se vor respinge, ca nefondate.

Nerespectarea regimului armelor și munițiilor, incriminată prin dispozițiile alin. (1) al art. 279 C . pen ., presupune o deținere, port, confecționare, transport, precum și orice operație privind circulația, fără drept, a armelor și munițiilor sau funcționarea, fără drept, a atelierelor de reparat arme. Regimul juridic al armelor și munițiilor - la care face referire art. 279 C . pen . și care pot constitui astfel obiect material al infracțiunii - este stabilit prin Legea nr. 295/2004, modificată și completată. Art. 2 din lege definește diferite categorii de arme și muniții. Referindu-se la arme de foc, legea stabilește în acest sens arma al cărei principiu de funcționare are la bază forța de expansiune dirijată a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin aprinderea unei încărcături; sunt asimilate armelor de foc și ansamblurile, subansamblurile și dispozitivele care se pot constitui și pot funcționa ca arme de foc.

Din această normă legală care definește arma de foc, stabilind și criteriile după care ansambluri sau dispozitive sunt asimilate armelor de foc, rezultă fără echivoc că anumite părți din armă, separate, care nu pot funcționa ca armă de foc, nu pot constitui - în sensul legii - armă de foc, după cum nu pot constitui nici obiect material al infracțiunii prevăzute în art. 279 C . pen . anumite părți din armă. În consecință, în sensul acestor prevederi legale, nu poate constitui obiect material al infracțiunii prevăzute în art. 279 alin. (1) C. pen . țeava armei, ci doar arma în materialitatea ei, în stare de funcționare. În această situație se poate constata că cele 99 de țevi pentru arme letale, deținute și transportate în cauză, nu pot constitui obiect material al infracțiunii prevăzute în art. 279 alin. (1) C. pen ., circumscriindu-se conținutului acestei infracțiuni doar armele și munițiile considerate ca atare de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 295/2004.

Pe de altă parte, constituie contrabandă calificată, conform art. 271 din Codul vamal, trecerea peste frontieră, fără autorizație, a armelor, munițiilor și altor produse chimice, substanțe toxice și psihotrope, enumerate expres și limitativ de acest text. Nici în privința acestei infracțiuni nu este realizat conținutul constitutiv, atâta timp cât nu au fost trecute peste frontieră arme, muniții sau substanțe din cele arătate limitativ de textul de lege. Cum țevile pentru arme letale nu pot constitui în sensul Legii nr. 295/2004 arme în stare de funcționare, nu pot constitui nici obiect al contrabandei calificate, prevăzută în art. 271 din Cod vamal.

Pentru aceste considerente, soluția de achitare a inculpaților, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc . pen ., pentru infracțiunile prevăzute în art. 279 alin. (1) C. pen . și art. 271 din Codul vamal, se va menține ca legală și temeinică, criticile urmând a fi respinse, ca nefondate. Față de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 111 din 16 septembrie 2008 , a casat decizia penală atacată cu privire la greșita achitare a inculpaților B.K.

și C.S. pentru infracțiunea prevăzută în art. 272 din Legea nr. 86/2006 și, în baza acestui text de lege, a condamnat pe inculpați la câte 2 ani închisoare fiecare, în condițiile art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen . și la câte un an interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen ., ca pedeapsă complementară ce se execută după executarea pedepsei principale. În baza art. 81 C . pen . a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților pe un termen de încercare de câte 4 ani, conform art. 82 C . pen ., iar conform art. 71 alin. (5) C. pen ., pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor, a suspendat și executarea pedepselor accesorii.