ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1366/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1 .Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții

de Apel București, reclamanta SC E.P. SA a chemat în judecată pe pârâtul

Ministerul Finanțelor Publice, solicitând:

- anularea Deciziei nr. 275 din 25 august

2005 prin care s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr. 393

din 30 ianuarie 2004; a deciziilor nr. 335 din 23 septembrie 2005 și nr. 326

din 23 septembrie 2005;

- suspendarea actului administrativ

atacat în temeiul art.15 din Legea nr. 554/2004.

2.Motivele de fapt și de drept care au

stat la baza formulării cererii

Pentru revocarea autorizației de

antrepozit fiscal s-a reținut că:

a) societatea deține un singur contor

pentru măsurarea debitului volumic și masic la rezervorul A4 utilizat pentru

producerea CLU tip III, dar la ieșirea produsului finit nu există nici un

contor pentru măsurarea debitului produsului, ceea ce ar contraveni

dispozițiilor art. 180 lit. b) C. fisc.;

b) la antrepozitul fiscal nu se ține o

evidență exactă și actualizată cu privire la materiile prime și produsele

accizabile finite, faptă ce contravine prevederilor art. 180 lit. c) C. fisc.;

c) pe parcursul funcționării

antrepozitului fiscal s-au schimbat atât administratorul cât și structura

acționariatului, fără a înștiința autoritatea fiscală competentă în termen de

15 zile de la data înregistrării modificării în contradicție cu prevederile

art. 183 lit. i

1

) C. fisc.

Reclamanta critică decizia organelor

fiscale, deoarece revocarea autorizației de antrepozit fiscal se aplică numai

pentru considerentele expuse la art. 185 alin. (1) lit. b) C. fisc. sau la art.

183, secțiunea a șasea C. fisc., măsura revocării nefiind privită ca o

sancțiune.

S-a considerat că în mod arbitrar s-a

decis că dispozițiile art. 185 alin. (5

2

) C. fisc. nu sunt

aplicabile, că nu există dovezi certe în sensul menținerii evidenței corecte a

materiilor prime și că încadrarea faptului necomunicării schimbării

administratorului și acționariatului la dispozițiile art. 183 lit. i

1

)

C. fisc. s-a făcut printr-o interpretare excesivă.

Ministerul Finanțelor Publice

Pârâtul a ridicat excepția

inadmisibilității cererii de anulare a Deciziei nr. 335/2005 în raport de

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și pe fondul cauzei respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

judecătorești într-o primă fază procesuală.

Prin sentința civilă nr. 1457 din 15

iunie 2006, pronunțată în dosar nr. 34643/2/2005, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată

acțiunea față de deciziile nr. 275 și nr. 326 din anul 2005 și ca inadmisibilă

acțiunea privind anularea deciziei nr. 335 din 23 iunie 2005, pentru lipsa

procedurii prealabile.

Această sentință a fost casată prin decizia

nr. 4399 din 7 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosar nr. 34643/2/2005 iar

cauza a fost trimis spre rejudecare aceleiași instanțe, având în vedere greșita

soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii.

5 .Hotărârea instanței de rejudecare a

cauzei după casarea cu trimitere la aceeași instanță

Prin sentința civilă nr. 2159 din 17

septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1730/2/2007, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins

acțiunea ca neîntemeiată.

format convingerea instanței de rejudecare

S-a apreciat că cele reținute de organele

fiscale sunt întemeiate. Reclamanta nu a anunțat despre schimbarea

administratorului și acționariatului conform art. 183 lit. l) C. fisc., nu a

ținut evidențele conform art. 183 lit. b) C. fisc. și nu a echipat

corespunzător locul astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile

fără plata accizelor, conform art. 180 alin. (1) lit. b) C. fisc., coroborate

cu art. 183 lit. b) cu trimitere la art. 185 alin. (2) lit. c) C. fisc.

Motive de recurs întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

7.1. Sentința recurată a încălcat

dispozițiile art. 180 lit. b) C. fisc.

Art. 180 lit. b) C. fisc. prevede

condițiile care trebuie îndeplinite pentru eliberarea autorizației de

antrepozit fiscal, or, existența autorizației demonstrează că au fost

îndeplinite condițiile cerute cu priire la existența mijloacelor de măsurare a

debitului volumic sau masic.

Codul fiscal nu specifică care anume sunt

mijloacele pentru măsurarea debitului, astfel încât prevederile art. 180 lit. b)

au fost interpretate abuziv.

7.2. În mod nelegal instanța de fond a

reținut că recurenta nu a respectat dispozițiile art. 183 alin. (1) lit. c) C.

fisc., deși s-au depus la dosar documentele impuse de textul legal.

7.3. Instanța de fond a interpretat în

mod nelegal prevederile art. 183 lit. i

1

) ca fiind motiv de revocare

a autorizației de antrepozit fiscal, deoarece obligația a fost impusă de la 1

ianuarie 2005.

Pentru perioada anterioară intrării în

vigoare a O.G. nr. 83/2004, singura obligație de a înștiința autoritățile

fiscale competente se referea numai la orice extindere sau modificare propusă a

structurii antrepozitului fiscal, precum și a modului de operare în acesta.

Cu toate acestea recurenta, după apariția

O.G. nr. 83/2004, și-a îndeplinit obligația de a înștiința autoritățile

competente cu privire la toate schimbările intervenite în acționariatul

societății.

7.4. Dispozițiile art. 184 C. fisc.

referitoare la vânzarea afacerii au fost interpretate eronat, deoarece

legiuitorul nu a dorit ca antrepozitarul să notifice orice modificare a

acționariatului, ci doar schimbarea acționarilor majoritari.

8.Apărările formulate de intimatul

Ministerul Finanțelor Publice

Intimatul a solicitat, prin întâmpinarea

formulată, respingerea recursului ca nefondat.

În opinia intimatului, în speță sunt

aplicabile prevederile art. 180 lit. b) C. fisc., antrepozitarului îi lipsește

propria împrejmuire, și nu există contor la locul producerii produsului.

Fapta prevăzută de art. 183 lit. c) C.

fisc. este dovedită, deoarece antrepozitul fiscal nu ține o evidență exactă și

actualizată cu privire la materiile prime și produsele accizabile finite, în

sensul că la data și ora controlului nu s-a putut prezenta decât o evidență a

măsurătorilor rezervoarelor care atestă stocurile de materii prime și produse

primare.

Acționarul majoritar al societății a fost

schimbat la 19 februarie 2004, contrar celor afirmate de recurentă, de unde

rezultă aplicarea prevederilor art. 184 C. fisc., referitoare la încetarea

valabilității autorizației.

de recurs de ordine publică prevăzut la art. 304 pct. 1 C. proc. civ., când

instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, sentința fiind

pronunțată în complet de doi judecători și nu un singur judecător astfel cum

prevede art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.

II. Considerentele instanței de recurs

1.Cu privire la motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

Prin Legea nr. 262/2007 de modificare și

completare a Legii nr. 554/2004, publicată în M. Of. nr. 510 din 30 iulie 2007,

s-a modificat art. 10 alin. (1) din legea contenciosului administrativ, în

sensul formării completului de judecată din doi judecători.

Legea nr. 554/2004 modificată și

completată este o lege specială, derogatorie de la Legea nr. 304/2004 și se aplică cu prioritate în materia contenciosului administrativ.

Soluționarea litigiului de față la

instanța de fond în complet de doi judecători este legală în raport de normele

enunțate, iar critica adusă sentinței este nefondată.

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ.

2.1. Art. 189 lit. b) C. fisc., a fost

analizat în coroborare cu prevederile art. 183 C. fisc. și art. 185 C. fisc.,

reținându-se că recurenta nu a respectat cerințele prevăzute la art. 183 și

implicit, pe cele de la art. 180 lit. b) C. fisc.

Recurenta nu s-a conformat dispozițiilor

art. 180 C. fisc., care prevăd că pentru obținerea autorizației se impune ca

locul să fie amplasat, construit și echipat, astfel încât să se prevină

scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor, obligație

ce trebuie menținută pe toată perioada existenței autorizației.

Este dovedit faptul că societatea nu

dispunea de împrejmuire proprie, iar livrările nu se fac cu măsurarea debitului

volumic sau masic cu contoare, ci se realizează pe baza cântăririi produsului,

în stația CFR Marfă – Palas, stație care se află în afara antrepozitului

fiscal.

Nu este nevoie ca însăși prevederile

Codului fiscal să prevadă existența contoarelor de livrare, ci este suficient

ca lipsa acestora să determine încălcarea prevederilor Codului fiscal.

2.2. În ceea ce privește încălcarea

dispozițiilor art. 183 lit. c) C. fisc., din actele dosarului rezultă că

recurenta nu a prezentat decât o evidență a măsurătorilor rezervoarelor care

atestă stocurile de materii prime și produse primare, neexistând rapoarte de

producție întocmite decât până la 24 iulie 2005, față de data controlului 6

august 2005.

Instanța de fond a concluzionat în mod

corect că actele depuse în instanță nu fac dovada contrară a ceea ce s-a

reținut prin nota de constatare.

2.3. Este adevărat că art. 183 lit. i

1

)

C. fisc. a fost introdus prin O.G. nr. 83 din 19 august 2004 publicată în M.Of.

nr. 793 din 27 august 2004 și intrată în vigoare la 1 ianuarie 2005, însă

începând cu data de 1 ianuarie 2005, societatea avea obligația să notifice

schimbarea acționariatului. Obligația a fost îndeplinită după emiterea actelor

administrativ-fiscale în cauză și după expirarea termenului legal de

notificare.

În speță, nu a fost încălcat principiul

neretroactivității legii civile, deoarece obligația a fost impusă după data de

1 ianuarie 2005.

2.4. În temeiul art. 184 C. fisc. s-a

dispus încetarea valabilității autorizației și nu revocarea acesteia, deoarece

s-a schimbat acționarul majoritar al societății, încă din data de 19 februarie

2004.

de recurs invocate, urmează ca în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată să se dispună

respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC E.P. SA

împotriva sentinței civile nr. 2159 din 17 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal , ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12

martie 2009.