Decizia nr. 1366/2009 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 34643/2/2005 — recurs

Apărările formulate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice Pârâtul a ridicat excepția inadmisibilității cererii de anulare a Deciziei nr. 335/2005 în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești într-o primă fază procesuală. Prin sentința civilă nr. 1457 din 15 iunie 2006, pronunțată în dosar nr. 34643/2/2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea față de deciziile nr. 275 și nr. 326 din anul 2005 și ca inadmisibilă acțiunea privind anularea deciziei nr. 335 din 23 iunie 2005, pentru lipsa procedurii prealabile. Această sentință a fost casată prin decizia nr. 4399 din 7 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosar nr. 34643/2/2005 iar cauza a fost trimis spre rejudecare aceleiași instanțe, având în vedere greșita soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii. 5 .Hotărârea instanței de rejudecare a cauzei după casarea cu trimitere la aceeași instanță Prin sentința civilă nr. 2159 din 17 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 1730/2/2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de rejudecare S-a apreciat că cele reținute de organele fiscale sunt întemeiate. Reclamanta nu a anunțat despre schimbarea administratorului și acționariatului conform art. 183 lit. l) C. fisc., nu a ținut evidențele conform art. 183 lit. b) C. fisc. și nu a echipat corespunzător locul astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile fără plata accizelor, conform art. 180 alin. (1) lit. b) C. fisc., coroborate cu art. 183 lit. b) cu trimitere la art. 185 alin. (2) lit. c) C. fisc.

Recurs formulat de reclamanta SC E.P. SA Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. 7.1. Sentința recurată a încălcat dispozițiile art. 180 lit. b) C. fisc. Art. 180 lit. b) C. fisc. prevede condițiile care trebuie îndeplinite pentru eliberarea autorizației de antrepozit fiscal, or, existența autorizației demonstrează că au fost îndeplinite condițiile cerute cu priire la existența mijloacelor de măsurare a debitului volumic sau masic. Codul fiscal nu specifică care anume sunt mijloacele pentru măsurarea debitului, astfel încât prevederile art. 180 lit. b) au fost interpretate abuziv. 7.2. În mod nelegal instanța de fond a reținut că recurenta nu a respectat dispozițiile art. 183 alin. (1) lit. c) C. fisc., deși s-au depus la dosar documentele impuse de textul legal. 7.3. Instanța de fond a interpretat în mod nelegal prevederile art. 183 lit. i 1 ) ca fiind motiv de revocare a autorizației de antrepozit fiscal, deoarece obligația a fost impusă de la 1 ianuarie 2005. Pentru perioada anterioară intrării în vigoare a O.G. nr. 83/2004, singura obligație de a înștiința autoritățile fiscale competente se referea numai la orice extindere sau modificare propusă a structurii antrepozitului fiscal, precum și a modului de operare în acesta. Cu toate acestea recurenta, după apariția O.G. nr. 83/2004, și-a îndeplinit obligația de a înștiința autoritățile competente cu privire la toate schimbările intervenite în acționariatul societății. 7.4. Dispozițiile art. 184 C. fisc. referitoare la vânzarea afacerii au fost interpretate eronat, deoarece legiuitorul nu a dorit ca antrepozitarul să notifice orice modificare a acționariatului, ci doar schimbarea acționarilor majoritari. 8.Apărările formulate de intimatul Ministerul Finanțelor Publice Intimatul a solicitat, prin întâmpinarea formulată, respingerea recursului ca nefondat. În opinia intimatului, în speță sunt aplicabile prevederile art. 180 lit. b) C. fisc., antrepozitarului îi lipsește propria împrejmuire, și nu există contor la locul producerii produsului. Fapta prevăzută de art. 183 lit. c) C. fisc. este dovedită, deoarece antrepozitul fiscal nu ține o evidență exactă și actualizată cu privire la materiile prime și produsele accizabile finite, în sensul că la data și ora controlului nu s-a putut prezenta decât o evidență a măsurătorilor rezervoarelor care atestă stocurile de materii prime și produse primare. Acționarul majoritar al societății a fost schimbat la 19 februarie 2004, contrar celor afirmate de recurentă, de unde rezultă aplicarea prevederilor art. 184 C. fisc., referitoare la încetarea valabilității autorizației.

Recurenta a invocat la 3 martie 2009 motivul de recurs de ordine publică prevăzut la art. 304 pct. 1 C. proc. civ., când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, sentința fiind pronunțată în complet de doi judecători și nu un singur judecător astfel cum prevede art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004. II. Considerentele instanței de recurs 1.Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. Prin Legea nr. 262/2007 de modificare și completare a Legii nr. 554/2004, publicată în M. Of. nr. 510 din 30 iulie 2007, s-a modificat art. 10 alin. (1) din legea contenciosului administrativ, în sensul formării completului de judecată din doi judecători. Legea nr. 554/2004 modificată și completată este o lege specială, derogatorie de la Legea nr. 304/2004 și se aplică cu prioritate în materia contenciosului administrativ. Soluționarea litigiului de față la instanța de fond în complet de doi judecători este legală în raport de normele enunțate, iar critica adusă sentinței este nefondată. 2. Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. 2.1. Art. 189 lit. b) C. fisc., a fost analizat în coroborare cu prevederile art. 183 C. fisc. și art. 185 C. fisc., reținându-se că recurenta nu a respectat cerințele prevăzute la art. 183 și implicit, pe cele de la art. 180 lit. b) C. fisc. Recurenta nu s-a conformat dispozițiilor art. 180 C. fisc., care prevăd că pentru obținerea autorizației se impune ca locul să fie amplasat, construit și echipat, astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor, obligație ce trebuie menținută pe toată perioada existenței autorizației. Este dovedit faptul că societatea nu dispunea de împrejmuire proprie, iar livrările nu se fac cu măsurarea debitului volumic sau masic cu contoare, ci se realizează pe baza cântăririi produsului, în stația CFR Marfă – Palas, stație care se află în afara antrepozitului fiscal. Nu este nevoie ca însăși prevederile Codului fiscal să prevadă existența contoarelor de livrare, ci este suficient ca lipsa acestora să determine încălcarea prevederilor Codului fiscal. 2.2. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 183 lit. c) C. fisc., din actele dosarului rezultă că recurenta nu a prezentat decât o evidență a măsurătorilor rezervoarelor care atestă stocurile de materii prime și produse primare, neexistând rapoarte de producție întocmite decât până la 24 iulie 2005, față de data controlului 6 august 2005. Instanța de fond a concluzionat în mod corect că actele depuse în instanță nu fac dovada contrară a ceea ce s-a reținut prin nota de constatare. 2.3. Este adevărat că art. 183 lit. i 1 ) C. fisc. a fost introdus prin O.G. nr. 83 din 19 august 2004 publicată în M.Of. nr. 793 din 27 august 2004 și intrată în vigoare la 1 ianuarie 2005, însă începând cu data de 1 ianuarie 2005, societatea avea obligația să notifice schimbarea acționariatului. Obligația a fost îndeplinită după emiterea actelor administrativ-fiscale în cauză și după expirarea termenului legal de notificare. În speță, nu a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, deoarece obligația a fost impusă după data de 1 ianuarie 2005. 2.4. În temeiul art. 184 C. fisc. s-a dispus încetarea valabilității autorizației și nu revocarea acesteia, deoarece s-a schimbat acționarul majoritar al societății, încă din data de 19 februarie 2004. 3. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, urmează ca în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată să se dispună respingerea recursului ca nefondat.