ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 931/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC

C.V. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. – C.A.A.F.I.P.A.S.M.,

anularea Deciziei nr. 263 din 254 august 2005 și a Deciziei nr. 233 din 22

iulie 2005 emise de pârâtă precum și cu obligarea la plata cheltuielilor de

judecată.

Reclamanta, în

motivarea acțiunii, a arătat că, prin Decizia nr. 92 din 24 februarie 2005 s-a

dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr. 337 din 30 august 2004,

iar în urma contestației formulate, prin Decizia nr. 101 din 29 martie 2005 a fost menținută dispoziția de revocare a autorizației. A mai arătat reclamanta că la data de 07

iulie 2005 s-a încheiat un nou proces - verbal de control, iar cu adresa din 11

iulie 2005 i-a fost comunicata Decizia nr. 233 din 22 iulie 2005 prin care s-a

dispus din nou revocarea autorizației de antrepozit fiscal din 30 ianuarie

Totodată, a solicitat

suspendarea executării celor doua decizii atacate, invocând în drept

dispozițiile art. 185 alin. (5) C. fisc., art. 184 alin. (2) C. proc. fisc. și

dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2005 a contenciosului administrativ.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat conform art. 1201 C. civ.

Curtea de Apel

Suceava, prin încheierea de ședința din data de 25 ianuarie 2006, a admis cererea de suspendare a Deciziei nr. 263 din

24

august 2005 emisa de M.F.P. – C.

A.A.F.I.P.A.M., formulată de reclamantă

și, pe cale de

consecință, a suspendat

executarea actului administrativ denumit Decizia

nr. 263 din 24 august

2005 emis de M.F.P. – C.A.

A.F.I.A.S.M.,

până la soluționarea definitiva și irevocabilă a cauzei.

În ceea ce privește excepția

autorității de lucru judecat, Instanța a respins-o ca nefondată, întrucât nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ.

Pe fondul cauzei,

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

prin sentința nr. 63 din 22 martie

2006 a

admis acțiunea formulată de reclamanta SC

C.V.

SRL în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. – C.

A.A.F.I.P.A.S.M., a

anulat Deciziile nr. 263 din 24 august 2005 și nr. 233 din 22 iulie 2005 emise

de pârâtă și a menținut autorizația de antrepozit fiscal din 30 ianuarie 2004

emisă antrepozitarului autorizat SC C.V. SRL.

Pentru a se pronunța astfel,

Instanța a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele hotărârii,

următoarele:

Prin procesul - verbal din

08 martie 2006, A.N.A.F. – D.G.F.P.J.S. - A.C.F. s-a stabilit că:

- reclamanta are delimitată

activitatea de antrepozit fiscal de alte activități desfășurate de societate;

- reclamanta este dotată cu

sisteme de supraveghere prin

camere video a

punctelor unde sunt amplasate contoarele;

- instalația de supraveghere funcționează normal;

- evidențele privind

materiile prime și accizabile finite sunt ținute la zi și că sigiliile sunt

aplicate pe întreg fluxul tehnologic.

Concluzionând, Instanța a arătat că, în acest context, reclamanta nu se

afla în niciuna

din situațiile prevăzute limitativ de C. fisc. care ar

atrage după sine revocarea autorizației de antrepozit fiscal.

Împotriva

acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs parata D.G.F.P.J.S., în

calitate de mandatar al M.F.P., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și susținând următoarele critici:

- în mod greșit

a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, Decizia nr. 233/2005

fiind supusă controlului judiciar prin sentința civilă nr. 418 din 7 decembrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 2647/COM/2005;

- soluția Instanței

de Fond a fost raportată în constatările consemnate de organele fiscale în

procesul - verbal din 8 martie 2006, în timp ce actul contestat: Decizia nr.

263 din 24 februarie 2005 a avut la bază constatările din procesul - verbal de control

din 7 iulie 2005, când societatea comercială funcționa cu încălcarea

prevederilor art. 180 lit. b) din C. fisc.

Organele

fiscale au formulat recurs și împotriva încheierii din 25 ianuarie 2006 prin

care Instanța de Fond a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 263 din 24 august

2006, fiind invocate prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și susținându-se că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru

suspendarea executării actului administrativ.

Societatea

comercială reclamantă a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea

recursurilor susținând, în esență, că soluțiile Instanței de Fond sunt legale

și temeinice.

La termenul din

10 mai 2007 societatea comercială a invocat excepția de neconstituționalitate a

art. 180 alin. (1) lit. a) din C. fisc., în raport cu dispozițiile art. 45 din

Constituția României, care a fost respinsă de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 1199 din 19 decembrie 2007.

Recursurile

sunt întemeiate.

Referitor la

soluționarea excepției autorității de lucru judecat invocată de autoritățile

fiscale;

Prin sentința

civilă nr. 63 din 22 martie 2006, recurată în cauza de față, Instanța de Fond a

dispus anularea Deciziei nr. 263 din 24 august 2005 și a Deciziei nr. 233 din

22 iulie 2005.

Organele

fiscale invocaseră excepția autorității de lucru judecat în privința cererii

privind anularea Deciziei nr. 233 din 22 iulie 2005, motivând că această

decizie a format și obiectul acțiunii Dosarului nr. 2647/2005 soluționat prin

sentința civilă nr. 418 din 7 decembrie 2005, excepția fiind respinsă de Instanța

de Fond prin încheierea din 25 ianuarie 2006, cu motivarea că cele două cauze

nu au același obiect: Dosarul nr. 2948/COM/2005 are ca obiect cererea de

anulare a Deciziei nr. 263 din 24 august 2005, în timp ce Dosarul nr. 2647/2005

a avut ca obiect anularea Deciziei nr. 233 din 22 iulie 2005.

Din actele

dosarului rezultă că, prin Decizia nr. 233 din 22 iulie 2005, organele fiscale

au dispus revocarea Autorității de antrepozit fiscal nr. 337 din 30 ianuarie

2004, iar prin Decizia nr. 263 din 24 august 2005 organul fiscal competent a

respins contestația pe care societatea comercială a formulat-o împotriva Deciziei

nr. 233 din 22 iulie 2005.

Astfel fiind,

faptul că cele două decizii au fost contestate prin cereri distincte nu conferă

dosarelor formate obiecte juridice diferite, din moment ce ambele acțiuni au

vizat anularea măsurii de revocare a autorizației de antrepozit fiscal.

Oricum, prin

sentința civilă nr. 418/2005 cauza a fost soluționată pe fond, iar prin cea

de-a doua soluție dată prin sentința civilă nr. 63/2006, s-a ajuns la o a doua

judecare a fondului cauzei: legalitatea măsurii de revocare a autorizației de

antrepozit fiscal.

În concluzie, Instanța

de Fond a respins în mod greșit excepția autorității lucrului judecat,

pronunțând astfel o sentință nelegală.

Astfel fiind,

recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată și, rejudecând cauza,

acțiunea va fi respinsă.

În raport cu

această soluție, care urmează a fi adoptată prin admiterea primului motiv de

recurs, cercetarea celuilalt motiv de recurs este superfluă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta D.G.F.P. a Județului Suceava în calitate de mandatar al M.E.F. -

C.A.A.F.I.P.A.S.M. împotriva sentinței nr. 63 din 22 martie 2006 și a încheierii

din data de 25 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârile atacate

și în fond, respinge acțiunea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 martie 2008.