ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 926/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1167 din 24 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R.V.D. SRL, actualmente SC E.C. SRL, cu sediul în comuna Cernica, sat Bălăceanca, județul Ilfov, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P.

– C.A.A.F.I.P.A.S.M., și a dispus anularea Deciziilor cu nr. 110 din 29 martie 2005 și nr. 126 din 20 aprilie 2005, emise de pârât, ca nelegale, menținând autorizația de antrepozit fiscal din 14 decembrie 2004. Pentru a pronunța această sentință, prima Instanță a reținut că prin actul administrativ dedus judecății, Decizia nr. 110 din 29 martie 2005, emisă de pârât, prin comisia de specialitate, s-a decis anularea autorizației de antrepozit fiscal din 14 decembrie 2004, emisă antrepozitului autorizat, societatea reclamantă, dat fiind că la data întocmirii dosarului în vederea autorizării, a prezentat informații inexacte în legătură cu spațiul în care urma să se desfășoare activitatea, încălcând astfel prevederile art. 183 lit. a),c), d) și j) din Legea nr. 571/2002 C. fisc.

și punctul 12 alin. (2) lit. a) și s) din H.G. nr. 44/2004, privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 C. fisc. cu modificările și completările ulterioare, măsură dispusă în temeiul art. 185 alin. (2) C. fisc. și menținute ca urmare a respingerii contestației formulate de societate prin Decizia nr. 126 din 20 aprilie 2005. A reținut Instanța de Fond, că în mod eronat, s-a constatat de către pârâtă că societatea contestatoare a încălcat prevederile art. 12 alin. (2) lit. a) și b) din H.G.

nr. 44/2004, deoarece din dovezile depuse la dosar a rezultat că pentru suprafața de 507,866 mp și construcții existente pe această suprafață de teren, aflate în proprietatea societății, s-a făcut intabularea în cartea funciară și există contract de vânzare - cumpărare autentificat din 15 octombrie 2003, de asemeni pentru suprafața de 1242, 037 mp, și construcții existente pe această suprafață de teren s-a procedat la intabulare și există contract de vânzare - cumpărare, astfel cum se menționează și în Nota de constatare a A.G.F.P. Ilfov din 18 mai 2004, potrivit căreia amplasarea antrepozitului fiscal s-a făcut în construcțiile proprietatea societății reclamante, fiind așadar îndeplinite condițiile prevăzute de normele în materie privind autorizarea ca antrepozit fiscal.

Se reține totodată, că nu au fost încălcate nici prevederile art. 183 alin. (1) lit. a),c),d) și j) din Legea nr. 571/2003 C. fisc., societatea reclamantă depunând la dosar contractul de ipotecă și constituirea garanției. Ca o concluzie, Instanța de Fond a reținut ca fiind nelegale cele două decizii emise, ce au fost contestate, astfel că admițând acțiunea a dispus anularea acestora și menținerea autorizației de antrepozit fiscal din 14 decembrie 2004. A fost obligată pârâta - autoritatea fiscală și la plata cheltuielilor de judecată - onorariu de avocat și taxa de timbru în valoare de 506,80 RON. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M.F.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice și susținând în esență că Instanța de Fond a dat o interpretare greșită probelor existente la dosar, reținând eronat că nu au fost încălcate dispozițiile art. 12 alin. (2) din Normele de aplicare a C. fisc., respectiv H.G.

nr. 44/2004, potrivit cu care în cazul antrepozitelor fiscale de producție alcool etilic ca materie primă și a celor de producție a băuturilor alcoolice obținute exclusiv din prelucrarea acestui alcool, antrepozitarii autorizați trebuie să dețină în proprietate clădirile, iar în privința terenului este suficient doar un drept de folosință. Or, cu privire la clădiri nu s-a reținut de către Instanță că la data efectuării verificărilor, societatea reclamantă nu avea drept de proprietate asupra acestora. La data de 2 martie 2005, nu existau documente - extrasul de carte funciară însoțit de copia titlului de proprietate, prevăzute în mod obligatoriu de legea în vigoare - cu care societatea reclamantă să facă dovada dreptului de proprietate asupra clădirilor.

Intimata SC E.C. SRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Contrar celor susținute de recurentul - pârât, societatea reclamantă, intimată în recurs, a făcut dovada existenței titlului de proprietate asupra clădirilor în care a fost amplasat antrepozitul fiscal, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de pct. 12 alin. (2) din H.G. nr. 44/2004. La dosar există contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 15 octombrie 2003 pentru suprafața de 507,866 mp și construcțiile existente pe această suprafață, intabulat în C.F.

și contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 27 februarie 2003, cu privire la suprafața de teren de 1242,037 mp și construcțiile existente pe o suprafață de 747,057 mp formate din hala 5, două depozite și un șopron, intabulate în C.F., antrepozitul fiscal fiind constituit în depozitele ce au făcut obiectul acestui ultim contract de vânzare - cumpărare. De altfel, așa cum corect reține Instanța de Fond, Nota de constatare încheiată de M.F.P. – D.G.F.P. a județului Ilfov din 18 mai 2004, întocmită la fața locului, constată la punctul 6 amplasarea antrepozitului fiscal iar la punctul 8 actele de proprietate. La finalul acestei Note de constatare se menționează că la data efectuării verificării și întocmirii Notei, societatea îndeplinea condițiile prevăzute de legislația în vigoare pentru autorizarea ca antrepozit fiscal.

Este cert că intimata - reclamantă îndeplinea condițiile prevăzute de lege la data de 14 decembrie 2004 când i s-a eliberat autorizația de antrepozit fiscal, pentru că actele de vânzare - cumpărare a suprafețelor de teren și construcțiile aferente, sunt încheiate în anul 2003, deci anterior eliberării autorizației, în concret actul de vânzare - cumpărare autentificat, fiind încheiat la 27 februarie 2003, antrepozitul fiscal fiind constituit în depozitele ce au făcut obiectul acestui contract de vânzare - cumpărare. Cu atât mai mult aceste condiții erau îndeplinite la data de 29 martie 2005 și respectiv 20 aprilie 2005, când au fost emise cele două decizii contestate. Sentința Instanței de Fond, fiind deci legală și temeinică, pentru că nu există nici un motiv de casare sau modificare din cele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., urmează ca aplicând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Instanța de control judiciar să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.F.P. - C.A.A.F.I.P.A.S.M., împotriva sentinței civile nr. 1167 din 24 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2007.