ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 926/2007

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1167

din 24 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios

administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R.V.D.

SRL, actualmente SC E.C. SRL, cu sediul în comuna Cernica, sat Bălăceanca,

județul Ilfov, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. – C.A.A.F.I.P.A.S.M., și a

dispus anularea Deciziilor cu nr. 110 din 29 martie 2005 și nr. 126 din 20

aprilie 2005, emise de pârât, ca nelegale, menținând autorizația de antrepozit

fiscal din 14 decembrie 2004.

Pentru a

pronunța această sentință, prima Instanță a reținut că prin actul administrativ

dedus judecății, Decizia nr. 110 din 29 martie 2005, emisă de pârât, prin

comisia de specialitate, s-a decis anularea autorizației de antrepozit fiscal

din 14 decembrie 2004, emisă antrepozitului autorizat, societatea reclamantă,

dat fiind că la data întocmirii dosarului în vederea autorizării, a prezentat

informații inexacte în legătură cu spațiul în care urma să se desfășoare

activitatea, încălcând astfel prevederile art. 183 lit. a),c), d) și j) din

Legea nr. 571/2002 C. fisc. și punctul 12 alin. (2) lit. a) și s) din H.G. nr.

44/2004, privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 C. fisc.

cu modificările și completările ulterioare, măsură dispusă în temeiul art. 185

alin. (2) C. fisc. și menținute ca urmare a respingerii contestației formulate

de societate prin Decizia nr. 126 din 20 aprilie 2005.

A reținut Instanța

de Fond, că în mod eronat, s-a constatat de către pârâtă că societatea

contestatoare a încălcat prevederile art. 12 alin. (2) lit. a) și b) din H.G.

nr. 44/2004, deoarece din dovezile depuse la dosar a rezultat că pentru

suprafața de 507,866 mp și construcții existente pe această suprafață de teren,

aflate în proprietatea societății, s-a făcut intabularea în cartea funciară și

există contract de vânzare - cumpărare autentificat din 15 octombrie 2003, de asemeni

pentru suprafața de 1242, 037 mp, și construcții existente pe această suprafață

de teren s-a procedat la intabulare și există contract de vânzare - cumpărare,

astfel cum se menționează și în Nota de constatare a A.G.F.P. Ilfov din 18 mai

2004, potrivit căreia amplasarea antrepozitului fiscal s-a făcut în

construcțiile proprietatea societății reclamante, fiind așadar îndeplinite

condițiile prevăzute de normele în materie privind autorizarea ca antrepozit

fiscal.

Se reține totodată,

că nu au fost încălcate nici prevederile art. 183 alin. (1) lit. a),c),d) și j)

din Legea nr. 571/2003 C. fisc., societatea reclamantă depunând la dosar

contractul de ipotecă și constituirea garanției.

Ca o

concluzie, Instanța de Fond a reținut ca fiind nelegale cele două decizii

emise, ce au fost contestate, astfel că admițând acțiunea a dispus anularea

acestora și menținerea autorizației de antrepozit fiscal din 14 decembrie 2004.

A fost

obligată pârâta - autoritatea fiscală și la plata cheltuielilor de judecată - onorariu

de avocat și taxa de timbru în valoare de 506,80 RON.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul M.F.P., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinice și susținând în esență că Instanța de Fond a dat o interpretare

greșită probelor existente la dosar, reținând eronat că nu au fost încălcate

dispozițiile art. 12 alin. (2) din Normele de aplicare a C. fisc., respectiv

H.G. nr. 44/2004, potrivit cu care în cazul antrepozitelor fiscale de producție

alcool etilic ca materie primă și a celor de producție a băuturilor alcoolice

obținute exclusiv din prelucrarea acestui alcool, antrepozitarii autorizați

trebuie să dețină în proprietate clădirile, iar în privința terenului este

suficient doar un drept de folosință.

Or, cu

privire la clădiri nu s-a reținut de către Instanță că la data efectuării

verificărilor, societatea reclamantă nu avea drept de proprietate asupra

acestora.

La data de 2

martie 2005, nu existau documente - extrasul de carte funciară însoțit de copia

titlului de proprietate, prevăzute în mod obligatoriu de legea în vigoare - cu

care societatea reclamantă să facă dovada dreptului de proprietate asupra

clădirilor.

Intimata SC E.C.

SRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând

recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile

legale aplicabile, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Contrar celor

susținute de recurentul - pârât, societatea reclamantă, intimată în recurs, a

făcut dovada existenței titlului de proprietate asupra clădirilor în care a

fost amplasat antrepozitul fiscal, fiind astfel îndeplinite condițiile

prevăzute de pct. 12 alin. (2) din H.G. nr. 44/2004.

La dosar

există contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 15 octombrie 2003 pentru

suprafața de 507,866 mp și construcțiile existente pe această suprafață,

intabulat în C.F. și contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 27

februarie 2003, cu privire la suprafața de teren de 1242,037 mp și

construcțiile existente pe o suprafață de 747,057 mp formate din hala 5, două

depozite și un șopron, intabulate în C.F., antrepozitul fiscal fiind constituit

în depozitele ce au făcut obiectul acestui ultim contract de vânzare -

cumpărare.

De altfel,

așa cum corect reține Instanța de Fond, Nota de constatare încheiată de M.F.P. –

D.G.F.P. a județului Ilfov din 18 mai 2004, întocmită la fața locului, constată

la punctul 6 amplasarea antrepozitului fiscal iar la punctul 8 actele de

proprietate.

La finalul

acestei Note de constatare se menționează că la data efectuării verificării și

întocmirii Notei, societatea îndeplinea condițiile prevăzute de legislația în

vigoare pentru autorizarea ca antrepozit fiscal.

Este cert că

intimata - reclamantă îndeplinea condițiile prevăzute de lege la data de 14

decembrie 2004 când i s-a eliberat autorizația de antrepozit fiscal, pentru că

actele de vânzare - cumpărare a suprafețelor de teren și construcțiile

aferente, sunt încheiate în anul 2003, deci anterior eliberării autorizației,

în concret actul de vânzare - cumpărare autentificat, fiind încheiat la 27

februarie 2003, antrepozitul fiscal fiind constituit în depozitele ce au făcut

obiectul acestui contract de vânzare - cumpărare.

Cu atât mai

mult aceste condiții erau îndeplinite la data de 29 martie 2005 și respectiv 20

aprilie 2005, când au fost emise cele două decizii contestate.

Sentința Instanței

de Fond, fiind deci legală și temeinică, pentru că nu există nici un motiv de

casare sau modificare din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., urmează ca aplicând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Instanța de control judiciar să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de M.F.P. - C.A.A.F.I.P.A.S.M., împotriva sentinței civile

nr. 1167 din 24 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 14 februarie 2007.