ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 843/2008

Asupra cererii de revizuire

de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 23 mai 2005

la Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal reclamanta

SC A.C.I.E. SRL a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea deciziei

nr. 150 din 5 mai 2005 emisă de Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale

și a Importatorilor de Produse Accizabile supuse Marcării de pe lângă Ministerul

Finanțelor Publice, decizie prin care s-a respins contestația societății comerciale

împotriva deciziei nr. 141 din 20 aprilie 2005 de revocare a autorizației de antrepozit

fiscal din 23 decembrie 2003 modificată la data de 26 februarie 2004.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin decizia nr. 141/2005, în mod abuziv i s-a revocat autorizația

de antrepozit, conform art. 180 lit. b) și art. 183 lit. b) din Legea nr. 571/2003

privind C. fisc., motiv pentru care a atacat în contencios administrativ și fiscal

această decizie, cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel Ploiești. Până la soluționarea

acestei pricini, a arătat reclamanta, solicită suspendarea deciziei, pe calea ordonanței

președințiale, apreciind că în cauză, pe de o parte, pârâta nu a examinat atent

faptele sau constatările reținute de organele de control, precum și dispozițiile

legale care prevăd condițiile în care se poate decide revocarea unei autorizații

de antrepozit fiscal.

Pe de altă parte, a arătat

reclamanta, măsura luată este mult mai gravă din perspectiva implicațiilor economice

ale societății comerciale, care are ca obiect principal de activitate producerea

băuturilor alcoolice, iar pentru reautorizarea sa o nouă solicitare nu poate fi

efectuată mai devreme de 6 luni de la revocare – ceea ce, pe cale de consecință,

înseamnă șomaj, neachitarea taxelor și impozitelor generate de activitatea lunară,

prejudiciul iminent care ar fi creat fiind greu de cuantificat ținând cont și de

contractele încheiate cu producătorii de materii prime și distribuitorii de băuturi

alcoolice și nu în ultimul rând de pierderi inerente la bugetul consolidat al statului.

În concluzie, reclamanta

a apreciat că este necesară măsura suspendării până la judecarea definitivă a cauzei,

ca o măsură vremelnică ce o repune în drepturile legale dobândite privind activitatea

antrepozitului fiscal de producție băuturi alcoolice aparținând societății comerciale.

Curtea de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 77 din 31 mai

2005, a admis cererea de suspendare a actului administrativ prin ordonanță președințială,

a dispus suspendarea efectelor juridice ale deciziei nr. 150/2005 până la soluționarea

definitivă a acțiunii în contencios administrativ aflată pe rolul curții de apel

și având ca obiect anularea deciziei suspendate, reținând, în esență, că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ. cu aplicarea art. 16 din noua Lege

contenciosului administrativ.

Instanța de fond a mai

reținut că este un caz grabnic și de urgentă ce necesită luarea unei măsuri vremelnice

pentru prevenirea unei pagube iminente, respectiv întreruperea activității comerciale

a reclamantei.

Implicațiile economice

a unei astfel de măsuri, reține instanța sunt nu doar păgubitoare pentru societate

prin perturbarea activității economice, dar și de natură a produce consecințe negative

în plan economic și social, inclusiv prin neachitarea obligațiilor fiscale (taxe

și impozite curente) de activitatea lunară, iar prejudiciul iminent ar fi destul

de mare și greu de cuantificat, ținând seama că societatea are încheiate diferite

contracte, inclusiv prin pierderi inerente la bugetul consolidat al statului.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, în baza mandatului

dat de pârât, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor

de recurs se susține că instanța de fond în mod greșit nu a avut în vedere că la

data efectuării controlului, societatea nu deținea certificate de calibrare toate

rezervoarele de depozitare a materiei prime și produselor finite, încălcându-se

astfel prevederile art. 180 lit. b) C. fisc.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, prin decizia nr. 2268 din 15 iunie 2006, a admis recursul, a casat

sentința atacată și în fond a respins cererea de suspendare.

În considerentele deciziei,

instanța supremă a reținut că în contenciosul administrativ nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 581 C. proc. civ., ci cele ale legii speciale organice, respectiv Legea

nr. 554/2004.

Pe de altă parte, instanța

de control judiciar a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite nici condițiile impuse

de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, adică: cazul bine justificat

și producerea unei pagube iminente.

În acest sens, Înalta

Curte a reținut că instanța de fond trebuia să verifice dacă aceste condiții sunt

îndeplinite și nu doar să rețină că prejudiciul este greu cuantificabil, dar de

natură de a crea perturbări iminente de natură economică și socială, fără un probatoriu

pertinent.

La data de 08

noiembrie 2007, SC A.C.I.E. SRL a formulat prezenta cerere de revizuire a deciziei

nr. 2268 din 15 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, solicitând modificarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri

care să țină seama de situația obiectivă existentă și de probele administrate în

cauză.

În motivarea cererii,

revizuenta a arătat că dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., își găsesc pe

deplin aplicarea în speța de față, întrucât a descoperit existența unor înscrisuri

noi pe care nu le-a putut prezenta la timpul cuvenit din motive mai presus de voința

sa. Revizuenta a indicat drept acte noi certificatele de calibrare corespunzătoare

unor rezervoare; aceste acte au existat la momentul soluționării cauzei, dar nu

au fost predate de către organismul competent.

Revizuenta a mai indicat

drept temeiuri juridice ale cererii: art. 6 și art. 13 C.E.D.O.

În dovedirea cererii,

revizuenta a depus la dosar: referatul întocmit de administratorul societății cu

privire la cifra de afaceri a acesteia pe ultimii 3 ani, ștate de plată a salariilor,

certificatele de calibrare și anexele acestora.

Au fost atașate dosarul

în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească atacată cu revizuire și dosarul de

fond corespunzător: Dosarul nr. 10481/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Dosarul nr. 4738/2005 al Curții de Apel Ploiești.

Intimatul Ministerul Economiei

și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Analizând temeiurile de

fapt și de drept invocate de revizuentă în raport cu dispozițiile legale ce reglementează

revizuirea, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Revizuirea este o cale

extraordinară de atac, de retractare, care potrivit art. 322 C. proc. civ., poate

avea ca obiect numai hotărârile definitive, precum și hotărârile date de instanțele

de recurs, atunci când evocă fondul.

Evocarea fondului de către

instanța de recurs presupune ca în cadrul soluționării căii de atac, instanța de

control judiciar să facă fie o proprie analiză a probelor administrate în cauză,

de natură să conducă la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută

de instanța de fond, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt

ce fuseseră stabilite, urmând să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Or, în cauza de față,

prin decizia nr. 2268 din 15 iunie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul și a respins cererea de

suspendare a actului administrativ dedus judecății. Pe cale de consecință, se poate

aprecia că instanța a evocat fondul, întrucât a întreprins o analiză proprie a probatoriilor

efectuate în cauză.

Motivul invocat de revizuentă,

prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat, pentru următoarele

argumente:

Conform textului legal

anterior indicat, se poate cere revizuirea unei hotărâri irevocabile dacă, după

darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică

sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților,

ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere.

Certificatele de calibrare

a rezervoarelor nu constituie acte noi, întrucât acestea au fost depuse - ulterior

controlului prin care s-a constatat lipsa acestora – la organul fiscal chiar de

către revizuentă prin adresa din 25 aprilie 2005, înregistrată la sediul Direcției

Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița din 25 aprilie 2005, în care s-au menționat:

„Societatea noastră a îndeplinit următoarele cerințe (...). S-a efectuat calibrarea

bazinelor din fibră de sticlă, conform certificatelor de calibrare anexate”.

Așadar, este evident că

aceste certificate au fost prezentate organelor de control, nu la momentul verificării,

ci doar după remedierea deficiențelor, așa cum însăși revizuenta a recunoscut în

fața instanței de fond.

De asemenea, certificatele

în discuție au fost depuse și la instanța de fond.

Pe de altă parte, Înalta

Curte reține că aceste certificate de calibrare nu pot constitui un probatoriu relevant

în ceea ce privește îndeplinirea celor două condiții impuse de art. 14 din Legea

nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ.

În ceea ce privește aplicarea

art. 6 C.E.D.O., instanța apreciază că revizuentei i-a fost respectat dreptul la

un proces echitabil.

Având în vedere toate

aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de SC A.C.I.E. SRL Ș. împotriva deciziei nr. 2268 din 15 iunie 2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 februarie 2008.