ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 843/2008

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 23 mai 2005 la Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal reclamanta SC A.C.I.E.

SRL a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea deciziei nr. 150 din 5 mai 2005 emisă de Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile supuse Marcării de pe lângă Ministerul Finanțelor Publice, decizie prin care s-a respins contestația societății comerciale împotriva deciziei nr. 141 din 20 aprilie 2005 de revocare a autorizației de antrepozit fiscal din 23 decembrie 2003 modificată la data de 26 februarie 2004. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 141/2005, în mod abuziv i s-a revocat autorizația de antrepozit, conform art. 180 lit. b) și art. 183 lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., motiv pentru care a atacat în contencios administrativ și fiscal această decizie, cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel Ploiești.

Până la soluționarea acestei pricini, a arătat reclamanta, solicită suspendarea deciziei, pe calea ordonanței președințiale, apreciind că în cauză, pe de o parte, pârâta nu a examinat atent faptele sau constatările reținute de organele de control, precum și dispozițiile legale care prevăd condițiile în care se poate decide revocarea unei autorizații de antrepozit fiscal.

Pe de altă parte, a arătat reclamanta, măsura luată este mult mai gravă din perspectiva implicațiilor economice ale societății comerciale, care are ca obiect principal de activitate producerea băuturilor alcoolice, iar pentru reautorizarea sa o nouă solicitare nu poate fi efectuată mai devreme de 6 luni de la revocare – ceea ce, pe cale de consecință, înseamnă șomaj, neachitarea taxelor și impozitelor generate de activitatea lunară, prejudiciul iminent care ar fi creat fiind greu de cuantificat ținând cont și de contractele încheiate cu producătorii de materii prime și distribuitorii de băuturi alcoolice și nu în ultimul rând de pierderi inerente la bugetul consolidat al statului. În concluzie, reclamanta a apreciat că este necesară măsura suspendării până la judecarea definitivă a cauzei, ca o măsură vremelnică ce o repune în drepturile legale dobândite privind activitatea antrepozitului fiscal de producție băuturi alcoolice aparținând societății comerciale.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 77 din 31 mai 2005, a admis cererea de suspendare a actului administrativ prin ordonanță președințială, a dispus suspendarea efectelor juridice ale deciziei nr. 150/2005 până la soluționarea definitivă a acțiunii în contencios administrativ aflată pe rolul curții de apel și având ca obiect anularea deciziei suspendate, reținând, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ. cu aplicarea art. 16 din noua Lege contenciosului administrativ. Instanța de fond a mai reținut că este un caz grabnic și de urgentă ce necesită luarea unei măsuri vremelnice pentru prevenirea unei pagube iminente, respectiv întreruperea activității comerciale a reclamantei.

Implicațiile economice a unei astfel de măsuri, reține instanța sunt nu doar păgubitoare pentru societate prin perturbarea activității economice, dar și de natură a produce consecințe negative în plan economic și social, inclusiv prin neachitarea obligațiilor fiscale (taxe și impozite curente) de activitatea lunară, iar prejudiciul iminent ar fi destul de mare și greu de cuantificat, ținând seama că societatea are încheiate diferite contracte, inclusiv prin pierderi inerente la bugetul consolidat al statului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, în baza mandatului dat de pârât, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că instanța de fond în mod greșit nu a avut în vedere că la data efectuării controlului, societatea nu deținea certificate de calibrare toate rezervoarele de depozitare a materiei prime și produselor finite, încălcându-se astfel prevederile art. 180 lit. b) C. fisc. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2268 din 15 iunie 2006, a admis recursul, a casat sentința atacată și în fond a respins cererea de suspendare. În considerentele deciziei, instanța supremă a reținut că în contenciosul administrativ nu sunt aplicabile dispozițiile art. 581 C. proc. civ., ci cele ale legii speciale organice, respectiv Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, instanța de control judiciar a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite nici condițiile impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, adică: cazul bine justificat și producerea unei pagube iminente.

În acest sens, Înalta Curte a reținut că instanța de fond trebuia să verifice dacă aceste condiții sunt îndeplinite și nu doar să rețină că prejudiciul este greu cuantificabil, dar de natură de a crea perturbări iminente de natură economică și socială, fără un probatoriu pertinent. La data de 08 noiembrie 2007, SC A.C.I.E. SRL a formulat prezenta cerere de revizuire a deciziei nr. 2268 din 15 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, solicitând modificarea acesteia și pronunțarea unei hotărâri care să țină seama de situația obiectivă existentă și de probele administrate în cauză. În motivarea cererii, revizuenta a arătat că dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., își găsesc pe deplin aplicarea în speța de față, întrucât a descoperit existența unor înscrisuri noi pe care nu le-a putut prezenta la timpul cuvenit din motive mai presus de voința sa. Revizuenta a indicat drept acte noi certificatele de calibrare corespunzătoare unor rezervoare; aceste acte au existat la momentul soluționării cauzei, dar nu au fost predate de către organismul competent. Revizuenta a mai indicat drept temeiuri juridice ale cererii: art. 6 și art. 13 C.E.D.O. În dovedirea cererii, revizuenta a depus la dosar: referatul întocmit de administratorul societății cu privire la cifra de afaceri a acesteia pe ultimii 3 ani, ștate de plată a salariilor, certificatele de calibrare și anexele acestora.

Au fost atașate dosarul în care s-a pronunțat hotărârea judecătorească atacată cu revizuire și dosarul de fond corespunzător: Dosarul nr. 10481/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Dosarul nr. 4738/2005 al Curții de Apel Ploiești. Intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița, a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii de revizuire. Analizând temeiurile de fapt și de drept invocate de revizuentă în raport cu dispozițiile legale ce reglementează revizuirea, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care potrivit art. 322 C. proc. civ., poate avea ca obiect numai hotărârile definitive, precum și hotărârile date de instanțele de recurs, atunci când evocă fondul.

Evocarea fondului de către instanța de recurs presupune ca în cadrul soluționării căii de atac, instanța de control judiciar să facă fie o proprie analiză a probelor administrate în cauză, de natură să conducă la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de fond, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, urmând să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Or, în cauza de față, prin decizia nr. 2268 din 15 iunie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul și a respins cererea de suspendare a actului administrativ dedus judecății. Pe cale de consecință, se poate aprecia că instanța a evocat fondul, întrucât a întreprins o analiză proprie a probatoriilor efectuate în cauză.

Motivul invocat de revizuentă, prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat, pentru următoarele argumente: Conform textului legal anterior indicat, se poate cere revizuirea unei hotărâri irevocabile dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. Certificatele de calibrare a rezervoarelor nu constituie acte noi, întrucât acestea au fost depuse - ulterior controlului prin care s-a constatat lipsa acestora – la organul fiscal chiar de către revizuentă prin adresa din 25 aprilie 2005, înregistrată la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița din 25 aprilie 2005, în care s-au menționat: „Societatea noastră a îndeplinit următoarele cerințe (...).

S-a efectuat calibrarea bazinelor din fibră de sticlă, conform certificatelor de calibrare anexate”. Așadar, este evident că aceste certificate au fost prezentate organelor de control, nu la momentul verificării, ci doar după remedierea deficiențelor, așa cum însăși revizuenta a recunoscut în fața instanței de fond. De asemenea, certificatele în discuție au fost depuse și la instanța de fond. Pe de altă parte, Înalta Curte reține că aceste certificate de calibrare nu pot constitui un probatoriu relevant în ceea ce privește îndeplinirea celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ. În ceea ce privește aplicarea art. 6 C.E.D.O., instanța apreciază că revizuentei i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil.

Având în vedere toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de SC A.C.I.E. SRL Ș. împotriva deciziei nr. 2268 din 15 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 februarie 2008.