ÎCCJ, Secția penală, decizia din 16.03.2022 — Prin sentința penală nr. 337/16.03.2021 pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr. x/2020, s-au hotărât următoarele: A 1

În baza art. 270 alin. (3) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006, art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare. Pedeapsa s-a dispus a se executa în regim de detenție, potrivit art. 60 C. pen. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii, din 17.06.2020.

În baza art. 270 alin. (3) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 și art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare. Pedeapsa s-a dispus a se executa în regim de detenție, potrivit art. 60 C. pen. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 270 alin. (3) cu aplicrea art. 274 din Legea nr. 86/2006, art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare. Pedeapsa s-a dispus a se executa în regim de detenție, potrivit art. 60 C. pen. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 270 alin. (3) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006, art. 35 alin. (1) C. pen., și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. Pedeapsa s-a dispus a se executa în regim de detenție, potrivit art. 60 C. pen.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a condamnat pe inculpata E. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 97 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. b) C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 848/21.06.2019 a Judecătoriei Constanța, definitivă la 10.04.2020, pe care a contopit-o cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, stabilită prin prezenta, urmând ca inculpata E. să execute în final pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare. Pedeapsa s-a dispus a se executa în regim de detenție, potrivit art. 60 C. pen. În baza art. 72 alin. (1) C. pen. și art. 40 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii din 03.03.2015. În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. B. În baza art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a confiscat de la inculpați țigaretele depuse la I.P.J. Constanța. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.., s-a menținut, printre altele, măsura sechestrului asigurător dispusă asupra: - sumei de 650 RON, ridicată de la inculpatul C., depusă la F. - referință tranzacție nr. 1978A0125 din 20.07.2020 - autoturismului marca x, serie motor x, serie caroserie x, proprietatea inculpatului D.. În baza art. 19 C. proc. pen.. rap. la art. 397 C. proc. pen.. coroborat cu art. 1349 și urm. C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă A.N.A.F., prin mandatar D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Constanța și a obligat pe inculpatul A. la plata către partea civilă, cu titlu de daune materiale, a sumei de 118.692 RON, din care până la concurența sumei de 31.032 RON, au fost obligați în solidar și inculpații C. și D., la care s-a dispus a se adăuga accesoriile bugetare, calculate potrivit legislației fiscale. În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen.., au fost obligați inculpații să plătească statului cheltuieli judiciare: Împotriva sentinței penale nr. 337 din 16.03.2021 pronunțate de Judecătoria Constanța, în dosarul nr. x/2020, au declarat apel numitul G. și inculpații C., D., A., E., B. și Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța. Prin decizia nr. 821/P din 29 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva sentinței penale nr. 337/16.03.2021 pronunțate de Judecătoria Constanța, în dosarul nr. x/2020. În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de inculpații A., B., C., D., E. și petentul G. împotriva sentinței penale nr. 337/16.03.2021 pronunțate de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr. x/2020 În baza art. 419 din C. proc. pen., s-au extins efectele apelurilor declarate de inculpații C., D. și cu privire la inculpatul A., sub aspectul soluționării acțiunii civile. În baza art. 423 alin. (2) din C. proc. pen., s-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, printre altele: S-a făcut aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 79 alin. (3) C. pen. și s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă asimilată prevăzute de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 4 ani și 3 luni închisoare la 2 ani și 9 luni închisoare. S-a dispus ca pedeapsa principală de 2 ani și 9 luni închisoare să se execute în regim de detenție, potrivit art. 60 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 79 alin. (3) C. pen. și s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului D. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă asimilată prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. în referire art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 4 ani și 3 luni închisoare la 2 ani și 9 luni închisoare. S-a dispus ca pedeapsa principală de 2 ani și 9 luni închisoare să se execute în regim de detenție, potrivit art. 60 C. pen. S-a admis în parte acțiunea civilă formulată Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice în contradictoriu cu inculpații A., B. și D.. Au fost obligați în solidar inculpații A., C., D. către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente debitului principal în sumă de 31.032 RON, calculate potrivit legislației fiscale de la data de 17.06.2020 până la data de 19.03.2020. S-a constatat achitat debitul principal în sumă de 31.032 RON, conform chitanței seria x nr. x/19.03.2021 emisă de Trezoreria Constanța. S-a înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile privind soluționarea acțiunii civile cu privire la inculpații A., C., D. și B.. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin deciziei. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia. În baza art. 272 C. proc. pen., sumele reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Constanța. Împotriva acestei decizii penale au formulat cereri de recurs în casație recurenții C. și D., care au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub numărul de dosar x/2020 Prin cererile de recurs în casație, recurenții C. și D. au susținut admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casație, în temeiul art. 440 din C. proc. pen. Au indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege". Astfel, în susținerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., recurenții C. și D. au precizat că recursurile în casație vizează nelegalitatea hotărârii de apel și implicit a celei de fond, aplicându-li-se pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, în raport de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, în baza art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., prevalându-se de procedura recunoașterii învinuirii prevăzute de art. 375 din C. proc. pen., dar și de cele prevăzute de art. 76 raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., privind efectele reținerii circumstanțelor atenuante. Au arătat că au fost condamnați în primă instanță la pedeapsa închisorii de 4 ani și 3 luni, prin reducerea minimului special de la 5 ani închisoare, beneficiind de reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 în cazul pedepsei închisorii, potrivit art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ca urmare a recunoașterii faptei astfel cum a fost reținută în rechizitoriu. S-a mai precizat că, la cererea inculpaților, instanța de apel a făcut aplicarea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. (eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii) în vederea reducerii succesive a minimului special până la limita de 3 ani închisoare pentru a fi susceptibil de suspendarea executării pedepsei, în condițiile art. 91 C. pen. S-a susținut că D. a achitat prejudiciul în sumă de 31.032 RON, alături de inculpatul C., dovada fiind chitanța din data de 19.03.2021, aspect de natură a atrage aplicarea circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. față de eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii. Recurenții au menționat că au solicitat instanței de apel să li se aplice pedeapsa de 3 ani închisoare față de limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, respectiv de la 5 la 15 ani închisoare și față de cele două eventuale reduceri succesive de câte o treime fiecare, odată ca urmare a beneficiului reducerii limitelor de pedeapsă pentru recunoașterea învinuirii și încă o dată ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. Deși instanța de apel a aplicat o pedeapsă de 2 ani și 9 luni închisoare pentru fiecare, întrucât au recunoscut faptele, au avut o atitudine sinceră și cooperantă pe tot parcursul procesului penal, nu au contestat situația de fapt reținută prin rechizitoriu sau mijloacele de probă, depunând toate diligențele în vederea achitării prejudiciului, au menținut modalitatea de executare a pedepsei închisorii în regim de detenție, supradimensionând pericolul social concret al faptei, făcând abstracție de persoana și atitudinea procesuală a acestora (persoane disciplinate, integrate în societate, iar faptele pe care le-au săvârșit nu denotă vreun comportament social periculos). Astfel, recurenții C. și D. au considerat că și în situația în care instanța supremă nu va reindividualiza pedeapsa aplicată de 2 ani și 9 luni inchisoare, sunt îndeplinite cerințele art. 91 C. pen. pentru dispunerea suspendării executării fiecărei pedepse sub supraveghere. În acest context, au susținut că infracțiunea săvârșită nu este una de gravitate ridicată pentru a se dispune executarea în regim de detenție, însă repercusiunile pe care regimul privativ de libertate l-ar avea asupra persoanelor sale sunt vădit disproporționate cu fapta săvârșită. S-a făcut referire la situația judiciară a acestora care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale. Prin încheierea din 2 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2020, s-au admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de recurenții C. și D. împotriva deciziei penale nr. 821/P din 29 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casație, s-a constatat că cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen.., fiind justificat ca recursul în casație să fie examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., pentru motivele referitoare la aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege, în raport de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, în baza art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., prevalându-se de procedura recunoașterii învinuirii prevăzute de art. 375 din C. proc. pen., dar și de cele prevăzute de art. 76 raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., privind efectele reținerii circumstanțelor atenuante. Examinând recursurile în casație formulate de recurenții inculpați D. și C. împotriva deciziei penale nr. 821/P din data de 29 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. și în limitele încheierii de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele: Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. care vizează exclusiv legalitatea hotărârii atacate. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. În cadrul acestui caz de casare, stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege se referă nu numai la aplicarea unei pedepse principale într-un cuantum situat sub minimul sau peste maximul prevăzut de lege, ci vizează întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, și anume, pedepse principale, complementare sau accesorii, pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancțiunilor ce pot fi aplicate și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei. Potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute la art. 438 din C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casație. În cauză, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de legea penală", relativ la aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege, în raport de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, în baza art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., prevalându-se de procedura recunoașterii învinuirii prevăzute de art. 375 din C. proc. pen., dar și de cele prevăzute de art. 76 raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., privind efectele reținerii circumstanțelor atenuante. Instanța de apel a făcut aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 79 alin. (3) C. pen. și a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă asimilată prevăzute de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 4 ani și 3 luni închisoare la 2 ani și 9 luni închisoare și în privința inculpatului D. a făcut aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 79 alin. (3) C. pen. și a redus pedeapsa principală aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă asimilată prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. în referire art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 4 ani și 3 luni închisoare la 2 ani și 9 luni închisoare. Conform art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, infracțiunea de contrabandă în formă calificată constă în "colectarea, deținerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia" de două sau mai multe persoane. Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni - art. 35 alin. (1) C. pen. Potrivit art. 36 alin. (1) din C. pen., infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii. Potrivit art. 274 din Legea nr. 86/2006, faptele prevăzute la art. 270 -273, săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. Conform 396 alin. (10) C. proc. pen., când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1), (1 1 ) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Potrivit art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., privind efectele reținerii circumstanțelor atenuante pot constitui circumstanțe atenuante judiciare: a) eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii; iar conform art. 76 alin. (1) din C. pen., în cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime. În conformitate cu dispozițiile art. 79 alin. (3) din C. pen., când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2). Acest caz de recurs în casație este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispozițiile privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudența referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune. În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel." (decizia nr. 463/RC/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro). Rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită. În ceea ce privește critica recurenților inculpați D. și C. care au susținut că pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare nu a fost corect stabilită de instanța de apel în raport de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, în baza art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., precum și de cele prevăzute de art. 76 raportat la art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., privind efectele reținerii circumstanțelor atenuante, Înalta Curte constată că această critică nu este întemeiată. Înalta Curte constată că pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată recurentului C. prin decizia recurată, este legală, pentru infracțiunea de contrabandă în formă calificată. Astfel, în temeiul art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului C. la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare. Conform art. 79 alin. (1) C. pen., când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la tentativă, circumstanțe atenuante și cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine. Potrivit alin. (3) al aceluiași articol când în cazul aceleiași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2). Art. 76 alin. (1) C. pen. prevede că în cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime, iar, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1), (11) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime (...). Art. 36 alin. (1) C. pen. prevede că infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii (...). În speță, pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 este închisoarea de la 5 la 15 ani, reducându-le cu o treime, conform art. 76 alin. (1) C. pen., limitele sunt de la 3 ani și 4 luni la 10 ani închisoare. Aceste limite se reduc cu o treime conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., rezultând pedeapsa de la 2 ani, 2 luni și 20 de zile la 6 ani și 8 luni închisoare, a cărei limită maximă se majorează conform art. 36 alin. (1) C. pen., pedeapsa fiind de la 2 ani, 2 luni și 20 de zile la 9 ani și 8 luni închisoare. Înalta Curte constată că pedeapsa stabilită de instanța de apel pentru inculpatul C., în cuantum de 2 ani și 9 luni închisoare, este situată în limite legale, pentru infracțiunea de contrabandă în formă continuată, prevăzută de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 79 alin. (3) C. pen. De asemenea, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată recurentului D. prin decizia recurată, pentru complicitate la infracțiunea de contrabandă în formă calificată, de 2 ani și 9 luni închisoare, este legală. Astfel, în temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. cu referire art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului D. la pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare. Conform art. 49 alin. (1) C. pen., coautorul, instigatorul și complicele la o infracțiune săvârșită cu intenție se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. Limitele de pedeapsă stabilite conform art. 79 alin. (3) C. pen., la fel ca în cazul inculpatului C., sunt de la 2 ani, 2 luni și 20 de zile la 9 ani și 8 luni închisoare. Înalta Curte constată că pedeapsa stabilită de instanța de apel pentru inculpatul D., în cuantum de 2 ani și 9 luni închisoare, este situată în limite legale, pentru infracțiunea de contrabandă în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. în referire la art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 79 alin. (3) C. pen. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a III-a din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de recurenții inculpați D. și C. împotriva deciziei penale nr. 821/P din data de 29 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat vor rămâne în sarcina statului. În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenți, în sumă de câte 160 RON, vor rămâne în sarcina statului.