ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 martie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 154 din data de 03 august 2023 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2022, printre altele, în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. disp. art. 35 alin. (1) C. pen. (cinci acte materiale) cu aplicarea art. 5 C. pen. și aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682 din 19 decembrie 2002 privind protecția martorilor, a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (cinci acte materiale), la pedeapsa principală de 2 ani și 9 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 3 ani stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen., precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

În temeiul art. 335 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare a unui vehicul, pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane, despre care știe că nu posedă permis de conducere.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 3 ani stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen., precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 C. pen., s-a contopit: pedeapsa principală de 2 ani și 9 inchisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen. cu pedeapsa principală de 9 luni inchisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen. pe o perioadă de 3 ani, stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen. și s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa principală cea mai grea, cea de 2 ani și 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite, care este de 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen. pe o perioadă de 3 ani, stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (1) C. pen. s-a aplicat, în final, inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. care se va executa din momentul rămânerii definitive a sentinței și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată, în condițiile prevăzute de art. 45 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 53 C. pen., art. 60 C. pen., totul raportat la art. 74 C. pen., s-a aplicat pedeapsa principală - cea de 3 ani închisoare, care să se execute în regim de detenție.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. și art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., perioada reținerii și arestării preventive de la data de 13.01.2022, la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.

În temeiul art. 5 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus ca inculpatul să fie informat că datele biologice prelevate vor fi utilizate pentru obținerea în stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.

În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. disp. art. 35 alin. (1) C. pen. (cinci acte materiale) cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 41 C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682 din 19 decembrie 2002 privind protecția martorilor, a fost condamnat inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (cinci acte materiale), la pedeapsa principală de 3 ani și 9 luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 5 ani, stabilită potrivit 66 C. pen. și art. 67 C. pen., precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

În temeiul art. 335 alin. (1) C. pen., art. 41 C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 1 an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere, pe drumurile publice, a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 3 ani, stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen., precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 C. pen., s-a contopit: pedeapsa principală de 3 ani și 9 închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen., cu pedeapsa principală de 1 an și 3 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen. și s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani și 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite, care este de 5 luni închisoare, urmând ca inculpatul B. să execute, în final, pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen. pe o perioadă de 5 ani, stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (1) C. pen., în final s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., care se va executa din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată, în condițiile prevăzute de art. 45 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 53 C. pen., art. 60 C. pen., totul raportat la art. 74 C. pen., pedeapsa principală aplicată - de 4 ani și 2 luni închisoare – s-a dispus a se executa în regim de detenție.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. și art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B., perioada reținerii și arestării preventive de la data de 13.01.2022, la zi.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B., în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ.

În temeiul art. 5 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus ca inculpatul să fie informat că datele biologice prelevate vor fi utilizate pentru obținerea în stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A. și B..

Prin decizia penală nr. 1794 din 07.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de inculpații A. și B. împotriva sentinței penale nr. 154 din data de 03 august 2023 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2022.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:

S-a menținut pedeapsa principală de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată de prima instanță în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. disp. art. 35 alin. (1) C. pen. (cinci acte materiale), cu aplicarea art. 5 C. pen. și aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682 din 19 decembrie 2002 privind protecția martorilor, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (cinci acte materiale).

S-a menținut pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen., aplicată inculpatului A. de prima instanță în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) C. pen.

S-a menținut pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, aplicată inculpatului A. de prima instanță în temeiul art. 65 C. pen.

În temeiul art. 335 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682 din 19 decembrie 2002 privind protecția martorilor, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că nu posedă permis de conducere.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen., precum și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 C. pen. s-a contopit pedeapsa principală de 2 ani și 9 închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen. cu pedeapsa principală de 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen., și s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, cea de 2 ani și 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite, care este de 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute, în final, pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 11 luni închisoare în regim de detenție și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat, în final, inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., care se va executa din momentul rămânerii definitive a deciziei și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată, în condițiile prevăzute de art. 45 alin. (5) C. pen.

S-a menținut pedeapsa principală de 3 ani și 9 luni închisoare aplicată de prima instanță în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. disp. art. 35 alin. (1) C. pen. (cinci acte materiale), cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 41 și art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682 din 19 decembrie 2002 privind protecția martorilor, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (cinci acte materiale).

S-a menținut pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen. aplicată inculpatului A. de prima instanță în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) C. pen.

S-a menținut pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, aplicată inculpatului A. de prima instanță în temeiul art. 65 C. pen.

În temeiul art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 și art. 43 alin. (5) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682 din 19 decembrie 2002 privind protecția martorilor, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa principală de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 C. pen., s-a contopit pedeapsa principală de 3 ani și 9 închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen., cu pedeapsa principală 1 an închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen., și s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, cea de 3 ani și 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite, care este de 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul B. să execute, în final, pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 1 lună închisoare în regim de detenție și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat, în final, inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., care se va executa din momentul rămânerii definitive a deciziei și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată, în condițiile prevăzute de art. 45 alin. (5) C. pen.

S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare deciziei.

S-a dedus arestul preventiv al inculpaților în continuare, de la data de 03.08.2023 la zi.

Împotriva deciziei penale nr. 1794 din 07.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au formulat recurs în casație inculpații A. și B. la data de 16.11.2023, prin apărător ales, avocat C. cu împuternicire avocațială aflată la dosar de recurs în casație.

Prin cererile formulate de inculpați a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cuprinsul motivelor de recurs în casație, inculpații A. și B. au arătat, în esență, că hotărârea recurată este nelegală, întrucât a fost încălcat principiul non reformatio in pejus, ceea ce atrage incidența motivului de casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Inculpații A. și B. au susținut că, în aplicarea principiului non reformatio in pejus consacrat legislativ de prevederile art. 418 C. proc. pen., instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, în speță, apelul fiind declarat doar de cei doi inculpați.

Astfel, s-a arătat că, în rejudecare, instanța de apel, deși a reținut aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, nu a diminuat proporțional pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată inculpatului A., de către instanța de fond, pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (3) C. pen., aplicându-i pedeapsa de 6 luni închisoare, fata de cea corespunzătoare de 4 luni și 15 zile închisoare, în același sens procedând și în situația inculpatului B., reducând doar la 1 an închisoare pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare aplicată de către instanța de fond, pentru infracțiunea prev. de art. 335 alin. (1) C. pen., față de cea corespunzătoare de 7 luni și 15 zile, fiindu-le agravată situația în propria cale de atac, prin încălcarea principiul non reformatio in pejus, întrucât nu au fost reduse la jumătate pedepsele de 9 luni închisoare, respectiv de 1 an și 3 luni închisoare, aplicate de instanța de fond.

Concret, instanța de control judiciar a procedat la o reindividualizare a pedepselor și nu la o reducere proporțională (la jumătate) a pedepselor aplicate de instanța de fond, motivând că "pedepsele vor fi orientate spre mediu, având în vedere starea de fapt corect reținută de instanța de fond și recunoscută de inculpați, situația juridică a acestora (recidiva post executorie în cazul inc. B.), relațiile sociale afectate, pericolul social abstract al acestor infracțiuni care este unul ridicat, precum și atitudinea de recunoaștere a faptelor comise și împrejurarea privind facilitarea identificării și tragerii la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/19 decembrie 2002.

În opinia inculpaților, nelegalitatea hotărârii cu privire la stabilirea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța supremă deoarece nu implică o chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. și nu cele ale art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., context în care au solicitat admiterea recursului în casație și, rejudecând, să se înlăture greșita aplicare a legii.

Prin încheierea din 13 februarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, constatând îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434, art. 435 art. 436 și art. 437 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen., a admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva deciziei penale nr. 1794 din data de 07 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022 și a trimis cauza Completului nr. 2, în compunere de 3 judecători.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile în casație formulate ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, pornind de la situația de fapt avută în vedere de instanța de apel.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel și prin raportare la principiile ce au influență asupra tratamentului sancționator, inclusiv cel referitor la non reformatio in pejus.

Astfel, pornind de la scopul recursului în casație reglementat de dispozițiile art. 433 C. proc. pen., se constată că, prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se analizează legalitatea pedepsei sub aspectul felului și limitelor speciale, respectiv aplicarea acesteia în afara limitelor prevăzute de lege sau stabilite în condițiile legii.

În atare condiții, se observă că instanța ordinară de control judiciar, reținând ca fiind incidente față de inculpații B. și A. dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, a admis apelurile declarate de aceștia împotriva hotărârii primei instanțe, pe care a desființat-o, în parte, și a reținut în favoarea inculpaților dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 pe lângă infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) și (3) C. pen., fiind, totodată, menținute, în rest, dispozițiile sentinței apelate.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată, instanța de apel, în temeiul art. 335 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că nu posedă permis de conducere, iar, în temeiul art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 si art. 43 alin. (5) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa principală de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

Înalta Curte, analizând regimul tratamentului sancționator al infracțiunii de încredințare a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că nu posedă permis de conducere prevăzută art. 335 alin. (3) C. pen. și al infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută art. 335 alin. (1) C. pen., constată că infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) este sancționată cu pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani, iar cea prevăzută de art. 335 alin. (3) cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

În procesul de individualizare a pedepselor, instanța de apel, reținând aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682 din 19 decembrie 2002 privind protecția martorilor, a redus pedeapsa de 9 luni aplicată de instanța de fond inculpatului inculpatul A. la pedeapsa principală de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că nu posedă permis de conducere.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B., reținând dispozițiile art. 41 si art. 43 alin. (5) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din Legea nr. 682 din 19 decembrie 2002 privind protecția martorilor, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, reducând astfel, pedeapsa de pedeapsa principală de 1 an si 3 luni închisoare, aplicată de instanța de fond.

Așadar, în speță, curtea de apel a respectat algoritmul legal, prin stabilirea unor sancțiuni penale, cuprinse între limitele speciale stabilite în urma procesului de individualizare efectuat în devoluția integrală a apelurilor formulate în cauză, și constituie, deopotrivă, expresia unei corecte aplicări în cauză a principiului non reformatio in pejus și a deplinei respectări a principiului legalității pedepsei.

Înalta Curte constată că instanța de apel a stabilit o pedeapsă legală pe care ambii inculpați o au de executat, cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 43 alin. (5) din C. pen. referitoare la pedeapsa în caz de recidivă postexecutorie, precum și, în raport, cu efectul reglementat de legiuitor în art. 418 din C. proc. pen., respectiv neagravarea în propria cale de atac, analizat la situația concretă a pedepsei aplicate fiecărui inculpat, așa încât nu este incident cazul de recurs în casație invocat și anume art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Ca atare, susținerile apărării sunt neîntemeiate, context în care Înalta Curte constată că soluția pronunțată de instanța de apel, în apelul inculpaților, s-a făcut cu deplina respectare a principiului non reformatio in peius.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații B. și A. împotriva deciziei penale nr. 1794 din data de 07 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții-inculpați la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului și se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații B. și A. împotriva deciziei penale nr. 1794 din data de 07 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum de câte 680 RON, rămân în sarcina statului și se plătesc din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26 martie 2024.