ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1251/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 228/PI/2005, Curtea de Apel Timișoara a admis cererea formulată de reclamanta SC E.T. SRL Timișoara împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 190 din 1 iunie 2005, emisă de pârât, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 7081/CA/2005, al Curții de Apel Timișoara. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a apreciat că în speță sunt întrunite dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, motivând situația bine justificată și prejudiciul material iminent demonstrat cu actele depuse la dosar.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs, Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a arătat în recurs că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea acordându-se ca excepție și numai în cazuri bine justificate, ceea ce în speță nu a fost menționat. Recurenta a făcut în recurs și considerațiuni de fond, care, însă, nu pot face obiectul acestei cereri care privește strict doar suspendarea executării actului administrativ în litigiu.

De asemenea, s-a solicitat și suspendarea executării sentinței civile nr. 228/2005, până la judecarea acestui recurs, cerere care a rămas fără obiect, în condițiile în care recursul s-a soluționat în 12 aprilie 2006. Recursul este nefondat și va fi respins. Art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea fondului. Legea contenciosului nu admite ca regulă generală dreptul de suspendare, în orice împrejurări a actelor administrative. Rezultă din textul de lege - art. 14 din Legea nr. 554/2004, că trebuie îndeplinite mai multe condiții, enumerate în lege, respectiv cazuri bine justificate, prevenirea unei pagube iminente, și o ultimă condiție, aceea ca reclamanta să fi introdus în același timp sau în prealabil acțiunea în fond.

În speță, din examinarea actelor rezultă fără posibilitate de tăgadă, că reclamanta a îndeplinit toate condițiile invocate în art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și prejudiciul rezultând din aceea că revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr. 293/2003, este o măsură extremă care conduce la o consecință de întrerupere a relațiilor comerciale cu partenerii de afaceri, concedierea unor angajați, stoparea plății obligațiilor fiscale. Așa fiind, în raport cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 14 și considerentele mai sus enunțate, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentințe atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, împotriva sentinței civile nr. 228/PI din 18 iulie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2006.