ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1251/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 228/PI/2005,

Curtea de Apel Timișoara a admis cererea formulată de reclamanta SC E.T. SRL

Timișoara împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru

Autorizarea Antrepozitelor Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile

Supuse Marcării și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 190 din 1 iunie

2005, emisă de pârât, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

dosarului nr. 7081/CA/2005, al Curții de Apel Timișoara.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a apreciat că în speță sunt întrunite dispozițiile art. 14 din

Legea nr. 554/2004, motivând situația bine justificată și prejudiciul material

iminent demonstrat cu actele depuse la dosar.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești

a formulat recurs, Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea

Antrepozitelor Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse

Marcării, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a

pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a arătat în recurs că instanța a

interpretat greșit dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea

acordându-se ca excepție și numai în cazuri bine justificate, ceea ce în speță

nu a fost menționat.

Recurenta a făcut în recurs și

considerațiuni de fond, care, însă, nu pot face obiectul acestei cereri care

privește strict doar suspendarea executării actului administrativ în litigiu.

De asemenea, s-a solicitat și

suspendarea executării sentinței civile nr. 228/2005, până la judecarea acestui

recurs, cerere care a rămas fără obiect, în condițiile în care recursul s-a

soluționat în 12 aprilie 2006.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004

prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente, să dispună

suspendarea executării actului administrativ, până la pronunțarea fondului.

Legea contenciosului nu admite ca

regulă generală dreptul de suspendare, în orice împrejurări a actelor

administrative. Rezultă din textul de lege - art. 14 din Legea nr. 554/2004, că

trebuie îndeplinite mai multe condiții, enumerate în lege, respectiv cazuri

bine justificate, prevenirea unei pagube iminente, și o ultimă condiție, aceea

ca reclamanta să fi introdus în același timp sau în prealabil acțiunea în fond.

În speță, din examinarea actelor

rezultă fără posibilitate de tăgadă, că reclamanta a îndeplinit toate

condițiile invocate în art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și

prejudiciul rezultând din aceea că revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr.

293/2003, este o măsură extremă care conduce la o consecință de întrerupere a

relațiilor comerciale cu partenerii de afaceri, concedierea unor angajați,

stoparea plății obligațiilor fiscale.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile

Legii nr. 554/2004, art. 14 și considerentele mai sus enunțate, Înalta Curte de

Casație și Justiție apreciază că sentințe atacată este legală și temeinică,

motiv pentru care va respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor

Publice - Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale și a Importatorilor

de Produse Accizabile Supuse Marcării, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor

Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării, prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, împotriva sentinței civile nr. 228/PI

din 18 iulie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 aprilie 2006.