ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1823/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 3 ianuarie 2007,

reclamanta SC P. SRL a chemat în judecată Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor

Fiscale și Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării, solicitând anularea

deciziilor nr. 450 din 7 decembrie 2006 și nr. 373 din 20 octombrie 2006.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că suspendarea autorizației de antrepozit fiscal din 23 decembrie

2003 este nelegală. În mod eronat se susține că băuturile nemarcate identificate

în trafic au fost preparate din alcool etilic rafinat achiziționat fără documente

legale, urmând să fie comercializate fără documente legale și fără plata accizelor

aferente.

Nu a fost comunicată împrejurarea

că împotriva administratorului societății se va formula plângere penală.

Temeiul legal invocat,

art. 185 alin. (3) C. fisc. nu este incident în cauză.

Nu este îndeplinit nici

art. 185 alin. (4) lit. b) C. fisc. deoarece nu s-a pus în mișcare acțiunea penală.

Pârâtul a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că prin

adresa din 5 octombrie 2006, Garda Financiară – Comisariatul General a formulat

sesizare penală către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

împotriva reprezentanților legali ai reclamantei.

Suspendarea autorizației

de antrepozit fiscal până la soluționarea definitivă a cauzei penale a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 185 alin. (3

1

) C. fisc.

Prin sentința nr. 259

din 14 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 371/54/2007, Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată și a anulat

deciziile nr. 450 din 7 decembrie 2006 și nr. 373 din 20 octombrie 2006.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că prin ordonanța pronunțată în Dosarul nr. 4800/P/2006,

la 15 iunie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a dispus scoaterea de

sub urmărire penală a învinuiților P.V. și Ș.E.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs pârâtul, invocând prevederile art. 304

1

C. proc.

civ.

Se susține că soluția

instanței de fond este greșită, deoarece s-a dispus suspendarea autorizației de

antrepozit fiscal din 23 decembrie 2003 până la soluționarea definitivă a cauzei

penale.

În ipoteza în care instanța

ar fi apreciat că s-a făcut dovada că urmărirea penală a fost soluționată definitiv,

nemaifiind motive pentru ca decizia de suspendare a autorizației să-și mențină efectele,

trebuia respinsă acțiunea ca rămasă fără obiect, reclamanta având la dispoziție

formularea unei înștiințări către autoritatea emitentă prin care să aducă la cunoștință

acesteia încetarea cauzei care a dus la emiterea deciziei.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 185

alin. (3

1

) lit. b) C. fisc., în vigoare la data emiterii deciziilor atacate,

autoritatea fiscală competentă suspendă autorizația pentru un antrepozit fiscal,

„până la soluționarea definitivă a cauzei penale în cazul în care a fost făcută

o sesizare penală referitoare la faptele incriminate ca infracțiuni la regimul produselor

accizabile”.

În speță, Garda Financiară

- Comisariatul General a formulat sesizarea penală din 5 decembrie 2006 la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva reprezentanților legali

ai societății intimate-reclamante.

Prin ordonanța din 15

iunie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a învinuiților P.V. (administrator) și Ș.E. (agent la vânzări),

în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și art. 11 pct. 1 lit. b),

art. 10 lit. a) și b) C. proc. pen.

Prin adresa nr. AA/P/2006

din 9 iulie 2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a comunicat faptul că împotriva

rezoluției procesului nu a fost formulată plângere.

De asemenea în dosarul

de recurs nu s-a depus vreun înscris din care să rezulte că s-a formulat plângere

împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală.

Față de acestea se constată

că măsura suspendării autorizației de antrepozit nu mai subzistă, soluția instanței

de fond, de anulare a actelor fiscale atacate, fiind legală și temeinică.

Acțiunea nu va fi respinsă

ca rămasă fără obiect, deoarece obiectul este în ființă, deciziile atacate nefiind

revocate/anulate anterior.

Urmează ca în temeiul

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ. , să se respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Economiei și Finanțelor – Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor

Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării împotriva sentinței

nr. 259 din 14 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 8 mai 2008.