ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2345/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 270 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara a fost respinsă

acțiunea formulată de SC I.T. SRL - filiala Arad ca nefondată, în

contradictoriu cu A.N.A.F. și pentru lipsa calității procesuale pasive, în

contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad

(D.G.F.P. Arad).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că

reclamanta SC I.T. SRL - filiala Arad a chemat în judecată A.N.A.F. și D.G.F.P.

Arad pentru ca instanța să dispună anularea Deciziei nr. 54/2007 și nr. 122/2006

emise de pârâta ANAF.

Instanța a reținut că prin Decizia nr. 54/2007 a fost soluționată

contestația reclamantei, privind Decizia de impunere nr. 122/2006 emisă cu

privire la obligațiile fiscale suplimentare stabilite în sarcina reclamantei,

contestație respinsă de pârâta A.N.A.F.

Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 3 iulie 2006,

care a stat la baza emiterii deciziei de impunere contestată, s-a verificat

modul de constituire, înregistrare și virare a accizelor datorate de SC I.T.

SRL -filiala Arad în perioada 2 februarie 2006 - 15 februarie 2006 și 24 martie

2006 - 30 iunie 2006 și s-a constatat că societatea reclamantă în mod eronat a

livrat, fără a calcula accize, alcool etilic rafinat denaturat și alcool

sanitar către SC I.P. SA.

Instanța de fond a reținut că de la data de 24 martie 2006, care reprezintă

data primirii Deciziei nr. 2006/2006 de respingere a contestației formulate

împotriva Deciziei nr. 27/2006 prin care i-au fost suspendate autorizațiile de

antrepozit fiscal nr. 185/2003 și nr. 793/2005, societatea reclamantă a

efectuat livrări de alcool etilic rafinat denaturat și alcool sanitar către SC

I.P. SA.

De asemenea, instanța a precizat că, deoarece societatea reclamantă

avea suspendate autorizațiile de antrepozit fiscal, nu avea dreptul să

factureze produse accizabile fară acordul autorității fiscale competente,

astfel încât organele de inspecție fiscală în mod corect au reținut ca fiind

datorate sumele arătate în decizia de impunere.

Cu privire la lipsa calității procesuale pasive, reținută de instanța

de fond, aceasta a constatat că actele administrative atacate de reclamantă au

fost emise de pârâta A.N.A.F., nefiind justificată în niciun mod introducerea

în cauză a D.G.F.P. Arad.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

A susținut prin motivele de recurs formulate faptul că instanța de fond

a avut în vedere că recurenta ar fi vândut produse accizabile către o altă

societate comercială în perioada în care a operat suspendarea autorizației de

antrepozit fiscal, situație incorectă întrucât nu a avut în vedere și perioada

cuprinsă între datele 2 februarie 2006 și 25 februarie 2006, perioadă inclusă

în inspecția fiscală realizată și cuprinsă în decizia de impunere.

Recurenta a apreciat că pe perioada contestației de suspendare a

autorizației se suspendă de drept și efectele acesteia de la momentul emiterii

ei și până la soluționarea acesteia, astfel încât perioada cuprinsă între

datele 2 februarie 2006 și 25 februarie 2006 nu trebuia inclusă în decizia de

impunere.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând motivele invocate în

raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale

incidente în cauză va respinge recursul formulat ca nefondat pentru

considerentele ce urmează.

Critica recurentei cu privire la faptul că în decizia de impunere a

fost inclusă și perioada în care a fost contestată suspendarea autorizației de

antrepozit fiscal, respectiv perioada cuprinsă între datele 2 februarie 2006 și

25 februarie 2006 nu poate fi primită de Înalta Curte, întrucât verificând

sentința atacată se constată că instanța de fond a reținut că obligațiile

fiscale au fost calculate începând cu data de 24 martie  2006, conform

procesului-verbal întocmit în data de 29 mai 2006 de organele fiscale.

De altfel, prin Raportul de inspecție fiscală încheiat la 3 iulie 2006,

care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere contestată, a fost verificat

modul de constituire, înregistrare și virare a accizelor datorate de societatea

recurentă, verificare ce a cuprins întreaga perioadă reținută de instanța de

fond, respectiv 2 februarie 2006 - 15 februarie 2006 și 24 martie 2006 - 30

iunie 2006, iar în urma acestei verificări s-a stabilit în sarcina recurentei

suma datorată ca urmare a faptului că începând cu data de 24 martie 2006 - 30

iunie 2006, societatea în mod eronat a livrat, fară a calcula accize, alcool

etilic rafinat denaturat și alcool sanitar către SC I.P. SA.

Înalta Curte constatând că în cauză nu sunt incidente motive de casare

ori modificare a hotărârii atacate, raportate la dispozițiile art. 304-3041 C.

proc. civ., în temeiul art. 312 din același Cod va respinge recursul formulat

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.T. SRL -filiala Arad

împotriva sentinței civile nr. 270 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2008.