ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2391/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 16 octombrie 2006, reclamanta SC I.T. SRL - Filiala Arad a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării din cadrul acestui Minister, solicitând anularea deciziei nr. 276 din 18 august 2006 și obligarea pârâților la repararea prejudiciului cauzat prin refuzul nejustificat de emitere a autorizației de antrepozit fiscal, în valoare totală de 8.082.804 ROL, constând în 5.082.804 ROL prejudiciu material și 3.000.000 ROL prejudiciu moral.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 19 ianuarie 2004 a solicitat acordarea autorizației de antrepozit fiscal pentru producerea de băuturi alcoolice, dar cererea sa a fost respinsă prin deciziile nr. 5 din 26 februarie 2004 și 391944 din 10 mai 2004 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad și de Ministerul Finanțelor Publice. Reclamanta a învederat că, deși aceste decizii au fost anulate prin sentința civilă nr. 431 din 27 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, irevocabilă prin decizia nr. 2015 din 28 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, autorizația de antrepozit fiscal a fost eliberată numai la data de 15 octombrie 2005, ceea ce a cauzat un prejudiciu prin nerealizarea profitului estimat în perioada 19 martie 2004 - 15 octombrie 2005. Prin sentința civilă nr. 336 din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 998-999 C. civ. privind răspunderea civilă delictuală, întrucât Legea nr. 554/2004 conține dispoziții speciale pentru executarea hotărârilor judecătorești irevocabile pronunțate în materia contenciosului administrativ. Instanța de fond a avut în vedere că acțiunea în daune nu s-a întemeiat pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 și că reclamanta nu a făcut demersuri pentru executarea hotărârii judecătorești irevocabile. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut că instanța de fond a considerat eronat că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 998-999 C. civ., dat fiind că procedura de executare a hotărârilor judecătorești în materia contenciosului administrativ nu exclude incidența dispozițiilor de drept material privind răspunderea civilă delictuală.

Sub acest aspect, s-a arătat că au fost îndeplinite condițiile legale pentru stabilirea răspunderii civile delictuale a autorităților intimate, fiind dovedită culpa acestora în procedura prejudiciului, prin fapta lor ilicită constând în refuzul nejustificat de emitere a autorizației solicitate, precum și legătura de cauzalitate între lipsa autorizației de antrepozit fiscal și nerealizarea profitului estimat. De asemenea, recurenta a arătat că în mod greșit nu a fost avut în vedere și cel de-al doilea temei juridic al acțiunii și anume, dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, indicate în concluziile scrise depuse la dosar. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării din cadrul Ministerului Finanțelor Publice a refuzat în mod nejustificat cererea recurentei-reclamantei de acordare a autorizației de antrepozit fiscal și deciziile administrative referitoare la acest refuz au fost anulate prin sentința civilă nr. 431 din 27 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2015 din 28 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Autorizația de antrepozit fiscal pentru producția de băuturi spirtoase din 14 octombrie 2005 a fost eliberată recurentei-reclamante, ca urmare a pronunțării hotărârii judecătorești irevocabile menționate anterior, dar la inițiativa Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului Arad și nu la solicitarea societății recurente.

Instanța de fond a constatat corect că nu poate fi stabilită răspunderea patrimonială a intimaților-pârâți pentru profitul nerealizat de societatea recurentă în perioada februarie 2004 - octombrie 2005, în care nu a avut autorizație de antrepozit fiscal, pentru că aceasta nu a dovedit prin probe concludente efectuarea de demersuri pentru executarea hotărârii judecătorești irevocabile. De asemenea, se reține că în perioada respectivă, recurenta-reclamantă nu a solicitat obligarea intimaților-pârâți să-i elibereze autorizația de antrepozit fiscal, cu atât mai mult cu cât hotărârea judecătorească pronunțată nu conținea o asemenea dispoziție.

În consecință, prejudiciul pretins de recurenta-reclamantă, care a fost calculat numai prin estimare și nu pe baza unei situații de fapt reale, nu este consecința directă a refuzului intimaților-pârâți de eliberare a autorizației de antrepozit fiscal pentru care de altfel nu s-a formulat cerere accesorie de despăgubiri în litigiul soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 431 din 27 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Sunt nefondate și susținerile din recurs privind întemeierea în drept a acțiunii pe dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, care au fost indicate numai în concluziile scrise, cu referire la practica judiciară în materie și nu ca o precizare a cauzei juridice pentru cererea dedusă judecății.

În atare situație, instanța de fond a constatat corect că nu a fost sesizată în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004, în procedura judiciară prevăzută pentru acordarea de despăgubiri pentru întârziere în cazul nerespectării termenului legal de executare a hotărârii irevocabile pronunțate în materia contenciosului administrativ. Celelalte susțineri din recurs vor fi respinse, constatându-se că nu reprezintă motive de casare sau de modificare a hotărârii, în sensul dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., fiind reiterate argumentele de fapt și de drept din acțiune cu privire la îndeplinirea condițiilor legale pentru stabilirea răspunderii civile delictuale. Pentru motivele expuse, Înalta Curte va menține ca legală și temeinică hotărârea atacată, urmând a respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC I.T. SRL - Filiala Arad împotriva sentinței civile nr. 336 din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2008.