ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2391/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 16 octombrie 2006,

reclamanta SC I.T. SRL - Filiala Arad a chemat în judecată pe pârâții Ministerul

Finanțelor Publice și Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a importatorilor

de produse accizabile supuse marcării din cadrul acestui Minister, solicitând anularea

deciziei nr. 276 din 18 august 2006 și obligarea pârâților la repararea prejudiciului

cauzat prin refuzul nejustificat de emitere a autorizației de antrepozit fiscal,

în valoare totală de 8.082.804 ROL, constând în 5.082.804 ROL prejudiciu material

și 3.000.000 ROL prejudiciu moral.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că la data de 19 ianuarie 2004 a solicitat acordarea autorizației

de antrepozit fiscal pentru producerea de băuturi alcoolice, dar cererea sa a fost

respinsă prin deciziile nr. 5 din 26 februarie 2004 și 391944 din 10 mai 2004 emise

de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad și de Ministerul Finanțelor

Publice.

Reclamanta a învederat

că, deși aceste decizii au fost anulate prin sentința civilă nr. 431 din 27

octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, irevocabilă prin decizia nr. 2015

din 28 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, autorizația de antrepozit

fiscal a fost eliberată numai la data de 15 octombrie 2005, ceea ce a cauzat un

prejudiciu prin nerealizarea profitului estimat în perioada 19 martie 2004 - 15

octombrie 2005.

Prin sentința civilă

nr. 336 din 12 decembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată.

Hotărând astfel, instanța

de fond a reținut că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 998-999 C.

civ. privind răspunderea civilă delictuală, întrucât Legea nr. 554/2004 conține

dispoziții speciale pentru executarea hotărârilor judecătorești irevocabile pronunțate

în materia contenciosului administrativ.

Instanța de fond a avut

în vedere că acțiunea în daune nu s-a întemeiat pe dispozițiile art. 24 din Legea

nr. 554/2004 și că reclamanta nu a făcut demersuri pentru executarea hotărârii judecătorești

irevocabile.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut că

instanța de fond a considerat eronat că nu sunt aplicabile în cauză prevederile

art. 998-999 C. civ., dat fiind că procedura de executare a hotărârilor judecătorești

în materia contenciosului administrativ nu exclude incidența dispozițiilor de drept

material privind răspunderea civilă delictuală. Sub acest aspect, s-a arătat că

au fost îndeplinite condițiile legale pentru stabilirea răspunderii civile delictuale

a autorităților intimate, fiind dovedită culpa acestora în procedura prejudiciului,

prin fapta lor ilicită constând în refuzul nejustificat de emitere a autorizației

solicitate, precum și legătura de cauzalitate între lipsa autorizației de antrepozit

fiscal și nerealizarea profitului estimat.

De asemenea, recurenta

a arătat că în mod greșit nu a fost avut în vedere și cel de-al doilea temei juridic

al acțiunii și anume, dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, indicate în concluziile

scrise depuse la dosar.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Comisia pentru autorizarea

antrepozitelor fiscale și a importatorilor de produse accizabile supuse marcării

din cadrul Ministerului Finanțelor Publice a refuzat în mod nejustificat cererea

recurentei-reclamantei de acordare a autorizației de antrepozit fiscal și deciziile

administrative referitoare la acest refuz au fost anulate prin sentința civilă

nr. 431 din 27 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, rămasă irevocabilă

prin decizia nr. 2015 din 28 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Autorizația de antrepozit

fiscal pentru producția de băuturi spirtoase din 14 octombrie 2005 a fost eliberată

recurentei-reclamante, ca urmare a pronunțării hotărârii judecătorești irevocabile

menționate anterior, dar la inițiativa Direcției Generale a Finanțelor Publice a

Județului Arad și nu la solicitarea societății recurente.

Instanța de fond a constatat

corect că nu poate fi stabilită răspunderea patrimonială a intimaților-pârâți pentru

profitul nerealizat de societatea recurentă în perioada februarie 2004 - octombrie

2005, în care nu a avut autorizație de antrepozit fiscal, pentru că aceasta nu a

dovedit prin probe concludente efectuarea de demersuri pentru executarea hotărârii

judecătorești irevocabile. De asemenea, se reține că în perioada respectivă, recurenta-reclamantă

nu a solicitat obligarea intimaților-pârâți să-i elibereze autorizația de antrepozit

fiscal, cu atât mai mult cu cât hotărârea judecătorească pronunțată nu conținea

o asemenea dispoziție.

În consecință, prejudiciul

pretins de recurenta-reclamantă, care a fost calculat numai prin estimare și nu

pe baza unei situații de fapt reale, nu este consecința directă a refuzului intimaților-pârâți

de eliberare a autorizației de antrepozit fiscal pentru care de altfel nu s-a formulat

cerere accesorie de despăgubiri în litigiul soluționat irevocabil prin sentința

civilă nr. 431 din 27 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Sunt nefondate și susținerile

din recurs privind întemeierea în drept a acțiunii pe dispozițiile art. 24 din Legea

nr. 554/2004, care au fost indicate numai în concluziile scrise, cu referire la

practica judiciară în materie și nu ca o precizare a cauzei juridice pentru cererea

dedusă judecății.

În atare situație, instanța

de fond a constatat corect că nu a fost sesizată în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004,

în procedura judiciară prevăzută pentru acordarea de despăgubiri pentru întârziere

în cazul nerespectării termenului legal de executare a hotărârii irevocabile pronunțate

în materia contenciosului administrativ.

Celelalte susțineri din

recurs vor fi respinse, constatându-se că nu reprezintă motive de casare sau de

modificare a hotărârii, în sensul dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., fiind reiterate

argumentele de fapt și de drept din acțiune cu privire la îndeplinirea condițiilor

legale pentru stabilirea răspunderii civile delictuale.

Pentru motivele expuse,

Înalta Curte va menține ca legală și temeinică hotărârea atacată, urmând a respinge

ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC I.T. SRL - Filiala Arad împotriva sentinței civile nr. 336 din 12 decembrie

2007 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2008.