ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 244/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 22 februarie 2007, reclamanta SC A.B. SA a solicitat anularea Deciziilor nr. 42 din 26 ianuarie 2007 și nr. 444 din 7 decembrie 2006 emise de pârâtul M.F.P. - Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale privind suspendarea autorizației de antrepozit fiscal din 19 decembrie 2003, motivând că ambele acte sunt lovite de nulitate întrucât nu erau îndeplinite condițiile legale pentru luarea măsurii de suspendare a autorizației, care echivalează în fapt cu interzicerea desfășurării întregii activități a societății.

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 78/ CA din 25 iunie 2007, prin care a admis acțiunea, a anulat în parte Deciziile nr. 42 din 26 ianuarie 2007 și nr. 444 din 7 decembrie 2006 în ceea ce privește măsura de suspendare a autorizației de antrepozit fiscal din 19 decembrie 2003, cu modificările ulterioare, pentru antrepozitele fiscale de producție A și B situate în Iași, pentru tipul de produse accizabile „vinuri liniștite” și „vinuri spumoase”, menținând ca legală măsura de suspendare a aceleiași autorizații de antrepozit fiscal pentru antrepozitul fiscal C pentru producția „băuturi spirtoase, inclusiv țuică și rachiuri de fructe”.

Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a considerat că emiterea unei singure autorizații de antrepozit fiscal pentru trei activități/ antrepozite de producție diferite nu justifică suspendarea întregii autorizații și implicit paralizarea activității societății, în condițiile în care deficiențele au fost constatate doar la un singur antrepozit, respectiv la antrepozitul de producție băuturi spirtoase, inclusiv țuică și rachiuri de fructe. Instanța de Fond a menținut ca fiind legal emise deciziile cu privire la antrepozitul fiscal C pentru care s-a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași de către D.A.F. din cadrul A.N.A.F.

Față de conținutul acestei plângeri penale, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 185 pct. 3 1 lit. b) din C. fisc., conform căruia „autoritatea fiscală competentă suspendă autorizația pentru un antrepozit fiscal până la soluționarea definitivă a cauzei penale, în cazul în care a fost făcută o sesizare penală referitoare la faptele incriminate ca infracțiuni la regimul produselor accizabile”.

Măsura de a anula autorizația pentru antrepozitele A și B, destinate producerii de vinuri liniștite și spumoase a fost considerată de Instanța de Fond ca fiind excesivă, în condițiile în care pârâtul a recunoscut la interogatoriu că „nu era necesară o autorizare expresă și explicită a operațiunii de distilare” și că „nu s-au descoperit cantități de băuturi alcoolice accizabile neînregistrate în evidențele contabile și în fișele de vas”, iar în plângerea penală nu au fost evidențiate fapte care să susțină afirmația că s-ar fi săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 296 1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanta și pârâtul. Reclamanta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul anulării măsurii de suspendare a autorizației și pentru antrepozitul C. fisc. Recurenta a susținut că au fost greșit menținute actele administrative contestate în privința antrepozitului C. fisc., dat fiind că la data emiterii Deciziei nr. 42 din 26 ianuarie 2007 nu mai era îndeplinită una din condițiile legale avute în vedere la momentul suspendării autorizației. În acest sens, s-a precizat că la data soluționării contestației administrative, era în vigoare dispoziția nou introdusă la art. 185 pct. 4 lit. b) din C. fisc., potrivit căreia autorizația se poate suspenda numai dacă a fost pusă în mișcare acțiunea penală, condiție care nu mai era îndeplinită în cauză.

În recursul declarat de pârâtul M.E.F., s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. și s-a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Recurentul - pârât a susținut că Instanța de Fond a anulat greșit măsura de suspendare a autorizației de antrepozit fiscal în privința antrepozitelor fiscale A și B, dat fiind că situația de fapt constatată la data efectuării controlului nu mai corespundea celei de la data eliberării autorizației, când cele trei activități ale antrepozitelor fiscale se desfășurau în clădiri separate. Cu referire la constatările organelor de control, recurentul - pârât a arătat că incinta antrepozitelor este comună, ca urmare a unor modificări de configurație a antrepozitelor fiscale efectuate fără înștiințarea organului fiscal competent.

În privința antrepozitului fiscal de producție băuturi spirtoase, s-a arătat că s-a constatat existența în exploatare a unui rezervor destinat producției de lichid de spălat parbrize, fără ca această activitate să fi fost distinct autorizată. Reclamanta a depus întâmpinare, susținând că acest recurs a fost declarat de o persoană fără calitate procesuală, întrucât parte în litigiu la fond a fost C.A.A.F., care nu a formulat recurs. Excepția invocată cu privire la legitimarea procesuală a recursului declarat de M.E.F. este neîntemeiată, constatându-se că această autoritate administrativă, în calitate de emitent al deciziilor contestate, a fost parte la judecata fondului litigiului, fiind îndreptățită să exercite căile de atac prevăzute de lege.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, pentru următoarele considerente: Aplicarea în timp a prevederilor din C. fisc. pe care s-a întemeiat măsura de suspendare a autorizației de antrepozit fiscal a fost criticată neîntemeiat de recurenta - reclamantă, întrucât Instanța de Fond a constatat corect că modificările legislative intervenite între data luării măsurii de suspendare și data soluționării contestației administrative nu pot fi avute în vedere în cadrul controlului de legalitate, care se realizează prin raportare la cadrul normativ în vigoare la data emiterii actului administrativ de autoritate.

Astfel, s-a reținut că modificarea adusă dispozițiilor art. 185 din C. fisc. prin Legea nr. 343/2006, în sensul că suspendarea autorizației de antrepozit fiscal este condiționată de punerea în mișcare a acțiunii penale și nu de simpla existență a unei sesizări penale, a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2007, ulterior emiterii Deciziei nr. 444 din 7 decembrie 2006. Ca atare, raportat la conținutul art. 185 din C. fisc., în vigoare la data emiterii acestui act administrativ, Instanța de Fond a respins întemeiat apărarea recurentei - reclamante privind incidența în cauză a modificărilor aduse de la 1 ianuarie 2007, normelor care au constituit fundamentul juridic al măsurii de suspendare contestate.

În consecință, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamantă. Aceeași soluție se va pronunța și cu privire la recursul declarat de pârât, constatându-se că sunt neîntemeiate criticile aduse hotărârii atacate. Instanța de Fond a interpretat corect dispozițiile art. 185 pct. 3 1 lit. b) din C. fisc. la situația de fapt constatată de organele de control, reținând că nu se justifică măsura suspendării în întregime a autorizației de antrepozit fiscal în condițiile în care plângerea penală, pe care s-a întemeiat măsura de suspendare, nu face referiri decât la încălcarea normelor de autorizare a vinurilor liniștite și spumoase, iar autorizațiile sunt date separat pentru fiecare tip de produs în parte.

De altfel, chiar în recursul declarat, ministerul - pârât a confirmat că neregulile au fost constatate numai la antrepozitul C. fisc., astfel că este legală și temeinică soluția Instanței de Fond de anulare a măsurii de suspendare dispusă și cu privire la antrepozitele fiscale A și B, destinate producerii de vinuri liniștite și spumoase. Susținerea recurentului - pârât că incinta celor trei antrepozite este comună se dovedește a fi nedovedită, deoarece din chiar actele de constatare întocmite de organele de control rezultă că Instalațiile de distilare a produselor de origine agricolă funcționează separat de instalațiile pentru producerea vinurilor și că există mijloace tehnice și de evidență, care să permită controlul proceselor de producție, pe fiecare categorie de produs accizabil autorizat, în condițiile în care însăși C.A.A.F.

a emis la data de 19 decembrie 2003, autorizații de antrepozit fiscal pentru producția de vinuri și separat pentru producția de țuică și băuturi spirtoase. Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau modificare a hotărârii Instanței de Fond, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de SC A.B. SA Iași și M.E.F. – C.A.A.F., ambele împotriva sentinței civile nr. 78/ CA din 25 iunie 2007 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2008.