ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 244/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 22 februarie 2007,

reclamanta SC A.B. SA a solicitat anularea Deciziilor nr. 42 din 26 ianuarie

2007 și nr. 444 din 7 decembrie 2006 emise de pârâtul M.F.P. - Comisia pentru

autorizarea antrepozitelor fiscale privind suspendarea autorizației de

antrepozit fiscal din 19 decembrie 2003, motivând că ambele acte sunt lovite de

nulitate întrucât nu erau îndeplinite condițiile legale pentru luarea măsurii

de suspendare a autorizației, care echivalează în fapt cu interzicerea

desfășurării întregii activități a societății.

Curtea de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 78/ CA din 25

iunie 2007, prin care a admis acțiunea, a anulat în parte Deciziile nr. 42 din

26 ianuarie 2007 și nr. 444 din 7 decembrie 2006 în ceea ce privește măsura de

suspendare a autorizației de antrepozit fiscal din 19 decembrie 2003, cu

modificările ulterioare, pentru antrepozitele fiscale de producție A și B

situate în Iași, pentru tipul de produse accizabile „vinuri liniștite” și

„vinuri spumoase”, menținând ca legală măsura de suspendare a aceleiași

autorizații de antrepozit fiscal pentru antrepozitul fiscal C pentru producția

„băuturi spirtoase, inclusiv țuică și rachiuri de fructe”.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

de Fond a considerat că emiterea unei singure autorizații de antrepozit fiscal

pentru trei activități/ antrepozite de producție diferite nu justifică

suspendarea întregii autorizații și implicit paralizarea activității

societății, în condițiile în care deficiențele au fost constatate doar la un

singur antrepozit, respectiv la antrepozitul de producție băuturi spirtoase,

inclusiv țuică și rachiuri de fructe.

Instanța de Fond a menținut

ca fiind legal emise deciziile cu privire la antrepozitul fiscal C pentru care

s-a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași de

către D.A.F. din cadrul A.N.A.F. Față de conținutul acestei plângeri penale,

s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 185 pct. 3

1

lit. b) din C. fisc., conform căruia „autoritatea fiscală competentă suspendă

autorizația pentru un antrepozit fiscal până la soluționarea definitivă a

cauzei penale, în cazul în care a fost făcută o sesizare penală referitoare la

faptele incriminate ca infracțiuni la regimul produselor accizabile”.

Măsura de a

anula autorizația pentru antrepozitele A și B, destinate producerii de vinuri

liniștite și spumoase a fost considerată de Instanța de Fond ca fiind excesivă,

în condițiile în care pârâtul a recunoscut la interogatoriu că „nu era necesară

o autorizare expresă și explicită a operațiunii de distilare” și că „nu s-au

descoperit cantități de băuturi alcoolice accizabile neînregistrate în

evidențele contabile și în fișele de vas”, iar în plângerea penală nu au fost

evidențiate fapte care să susțină afirmația că s-ar fi săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 296

1

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat recurs reclamanta și pârâtul.

Reclamanta a invocat motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat modificarea

în parte a hotărârii atacate, în sensul anulării măsurii de suspendare a

autorizației și pentru antrepozitul C. fisc.

Recurenta a susținut că au

fost greșit menținute actele administrative contestate în privința

antrepozitului C. fisc., dat fiind că la data emiterii Deciziei nr. 42 din 26

ianuarie 2007 nu mai era îndeplinită una din condițiile legale avute în vedere

la momentul suspendării autorizației. În acest sens, s-a precizat că la data

soluționării contestației administrative, era în vigoare dispoziția nou

introdusă la art. 185 pct. 4 lit. b) din C. fisc., potrivit căreia autorizația

se poate suspenda numai dacă a fost pusă în mișcare acțiunea penală, condiție

care nu mai era îndeplinită în cauză.

În recursul declarat de

pârâtul M.E.F., s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. și s-a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii recurate, în

sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

Recurentul - pârât a susținut

că Instanța de Fond a anulat greșit măsura de suspendare a autorizației de

antrepozit fiscal în privința antrepozitelor fiscale A și B, dat fiind că

situația de fapt constatată la data efectuării controlului nu mai corespundea

celei de la data eliberării autorizației, când cele trei activități ale

antrepozitelor fiscale se desfășurau în clădiri separate.

Cu referire la constatările

organelor de control, recurentul - pârât a arătat că incinta antrepozitelor

este comună, ca urmare a unor modificări de configurație a antrepozitelor

fiscale efectuate fără înștiințarea organului fiscal competent. În privința

antrepozitului fiscal de producție băuturi spirtoase, s-a arătat că s-a

constatat existența în exploatare a unui rezervor destinat producției de lichid

de spălat parbrize, fără ca această activitate să fi fost distinct autorizată.

Reclamanta a depus

întâmpinare, susținând că acest recurs a fost declarat de o persoană fără

calitate procesuală, întrucât parte în litigiu la fond a fost C.A.A.F., care nu

a formulat recurs.

Excepția invocată cu privire

la legitimarea procesuală a recursului declarat de M.E.F. este neîntemeiată,

constatându-se că această autoritate administrativă, în calitate de emitent al

deciziilor contestate, a fost parte la judecata fondului litigiului, fiind

îndreptățită să exercite căile de atac prevăzute de lege.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și examinând

cauza sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, pentru următoarele considerente:

Aplicarea în timp a

prevederilor din C. fisc. pe care s-a întemeiat măsura de suspendare a

autorizației de antrepozit fiscal a fost criticată neîntemeiat de recurenta - reclamantă,

întrucât Instanța de Fond a constatat corect că modificările legislative

intervenite între data luării măsurii de suspendare și data soluționării

contestației administrative nu pot fi avute în vedere în cadrul controlului de

legalitate, care se realizează prin raportare la cadrul normativ în vigoare la

data emiterii actului administrativ de autoritate.

Astfel, s-a reținut că

modificarea adusă dispozițiilor art. 185 din C. fisc. prin Legea nr. 343/2006,

în sensul că suspendarea autorizației de antrepozit fiscal este condiționată de

punerea în mișcare a acțiunii penale și nu de simpla existență a unei sesizări

penale, a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2007, ulterior emiterii Deciziei

nr. 444 din 7 decembrie 2006. Ca atare, raportat la conținutul art. 185 din C.

fisc., în vigoare la data emiterii acestui act administrativ, Instanța de Fond

a respins întemeiat apărarea recurentei - reclamante privind incidența în cauză

a modificărilor aduse de la 1 ianuarie 2007, normelor care au constituit

fundamentul juridic al măsurii de suspendare contestate.

În consecință, urmează a fi

respins ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamantă.

Aceeași soluție se va

pronunța și cu privire la recursul declarat de pârât, constatându-se că sunt

neîntemeiate criticile aduse hotărârii atacate.

Instanța de Fond a

interpretat corect dispozițiile art. 185 pct. 3

1

lit. b) din C. fisc.

la situația de fapt constatată de organele de control, reținând că nu se

justifică măsura suspendării în întregime a autorizației de antrepozit fiscal

în condițiile în care plângerea penală, pe care s-a întemeiat măsura de

suspendare, nu face referiri decât la încălcarea normelor de autorizare a

vinurilor liniștite și spumoase, iar autorizațiile sunt date separat pentru

fiecare tip de produs în parte.

De altfel, chiar în recursul

declarat, ministerul - pârât a confirmat că neregulile au fost constatate numai

la antrepozitul C. fisc., astfel că este legală și temeinică soluția Instanței

de Fond de anulare a măsurii de suspendare dispusă și cu privire la

antrepozitele fiscale A și B, destinate producerii de vinuri liniștite și

spumoase.

Susținerea recurentului - pârât

că incinta celor trei antrepozite este comună se dovedește a fi nedovedită,

deoarece din chiar actele de constatare întocmite de organele de control

rezultă că Instalațiile de distilare a produselor de origine agricolă

funcționează separat de instalațiile pentru producerea vinurilor și că există

mijloace tehnice și de evidență, care să permită controlul proceselor de

producție, pe fiecare categorie de produs accizabil autorizat, în condițiile în

care însăși C.A.A.F. a emis la data de 19 decembrie 2003, autorizații de

antrepozit fiscal pentru producția de vinuri și separat pentru producția de

țuică și băuturi spirtoase.

Pentru considerentele

expuse, constatând că nu există motive de casare sau modificare a hotărârii Instanței

de Fond, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de SC A.B. SA Iași și M.E.F. – C.A.A.F., ambele împotriva sentinței

civile nr. 78/ CA din 25 iunie 2007 a Curții de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 ianuarie 2008.