ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 42/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Olt, prin sentința

penală nr. 151 din 29 august 2006 pronunțată în dosarul nr. 480/P/2006, l-a

condamnat pe inculpatul Z.V., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și cu

înlăturarea art. 37 lit. c) C. pen. S-au aplicat și prevederile art. 71, 64 lit.

a) – b) C. pen., privind pedeapsa accesorie. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă durata arestului preventiv cu începere de la data de 3 martie  2006

până la zi, menținându-se în continuare starea de arest a inculpatului.

A fost, de asemenea,

condamnată inculpata N.L., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea

de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-au aplicat totodată

prevederile art. 71, 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost admisă cererea părții

civile A.T.V., fiind obligați cei doi inculpați, în solidar, să plătească

părții civile suma de 150 lei, despăgubiri civile.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 31 ianuarie 2006,

în jurul orei 16,30, în timp ce partea vătămată A.T.V. se afla în fața

magazinului SC A. din orașul Corabia, unde lucrează ca vânzătoare, în magazin a

intrat o tânără de etnie rromă scundă, cu basma pe cap, și în momentul în care

vânzătoarea a revenit în magazin, a surprins-o pe aceasta cu mâna în casa de

bani situată pe tejghea, de unde sustrăsese suma de 1.500.000 lei vechi.

În momentul în care

inculpata a încercat să fugă, partea vătămată s-a luptat cu aceasta pentru a o

reține însă nu a reușit pentru că a intervenit bărbatul de etnie rromă care

venise împreună cu tânăra și care a îmbrâncit și amenințat victima cu un cuțit,

astfel încât, ambii au reușit să fugă cu banii sustrași.

Strigătele de ajutor ale

părții vătămate au fost auzite de martorii S.I.T. și P.T., care se aflau în

magazinele din apropiere.

În urma cercetărilor

efectuate de organele de poliție, s-a stabilit că autorii faptei reclamate de A.T.V.

sunt inculpatul Z.V. și inculpata N.L., cei doi întreținând relații de

concubinaj de circa 1 an de zile anterior datei la care s-a săvârșit fapta.

Pe parcursul urmăririi

penale, în faza actelor premergătoare, în prezența apărătorului din oficiu,

inculpata N.L. a declarat că, în ziua de 31 ianuarie 2006, în timp ce se

deplasa pe str. 1 Mai din orașul Corabia, concubinul său, respectiv inculpatul Z.V.,

i-a propus să intre în magazinul părții vătămate și să sustragă bani, lucru

care s-a și întâmplat, iar în momentul în care aceasta a fost ținută la ușă de

vânzătoare, inculpatul a intervenit și a îmbrâncit-o și amenințat-o pe victimă,

cei doi reușind astfel să fugă cu banii sustrași.

Inculpatul Z.V. a negat

permanent săvârșirea faptei, susținând că a plecat în acea zi împreună cu

concubina sa în oraș și că, în fața magazinului unde lucra partea vătămată,

aceasta i-a spus că intră să cumpere pantofi, iar după circa un minut, a

auzit-o pe vânzătoare strigând că i-a luat banii, situație în care a încercat

să alerge după inculpată pentru a restituit victimei suma sustrasă.

Declarația inculpatului este

contrazisă însă de declarația părții vătămate și a martorului S.I.T. conform

cărora inculpata a fost ținută de mână de către partea vătămată pentru că îi

furase banii și, în acel moment, a intervenit inculpatul Z.V., care i-a spus

să-i dea drumul tinerei pentru că este „fata lui” și a scos un cuțit cu care

l-a amenințat pe martor pentru a-l determina să nu intervină. Inculpatul a

smuls-o pe tânără din mâinile vânzătoarei și au fugit împreună.

Din probele administrate în

cauză, instanța reține că, fapta celor doi inculpați de a fi sustras împreună,

prin violență și amenințare, suma de 1.500.000 lei (ROL) de la magazinul aflat

în supravegherea părții civile A.T.V., deci într-un loc public, întrunește în

drept elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie săvârșită în forma

calificată, cu intenție directă.

Pentru ambii inculpați au

fost reținute dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., privind recidiva

postexecutorie, rezultând indirect că instanța a înțeles să mențină beneficiul

liberării condiționate cu privire la restul de pedeapsă de 355 zile, rămas

neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 171

din 4 aprilie 2003 a Judecătoriei Codlea, din care s-a liberat la data de 9

februarie 2005.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul Z.V. cerând în principal achitarea întrucât nu el a

comis infracțiunea, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 301 din 30 octombrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 13102/54/2006,

a respins, ca nefondat, apelul inculpatului întrucât, în mod întemeiat a

reținut prima instanța că inculpatul era împreună cu coinculpata N.L. la

momentul comiterii faptei și imediat după ce aceasta a sustras suma de bani,

iar vânzătoarea a încercat imobilizarea ei, pentru a asigura scăparea

coinculpatei și a păstra suma de bani, inculpatul apelant a intervenit, a

îmbrâncit pe partea vătămată, a insultat-o și a amenințat-o cu moartea, iar în

final, inculpatul a forțat ușa magazinului și a reușit să scape din incinta

lui.

Susținerea părții vătămate

este confirmată de martorii P.T. și S.I.T. care susțin la rândul lor că i-a

văzut pe inculpați părăsind în fugă locul faptei, respectiv magazinul în care

lucra partea civilă, că inculpatul avea un cuțit și chiar l-a folosit,

amenințându-l pe martorul S.I.T. că dacă nu i se va permite să plece „va da de

belea”.

Față de această stare de

fapt, nu se poate reține susținerea apelantului că nu ar fi săvârșit vreun act

material ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie,

deoarece în cunoștință de cauză, așa cum s-a arătat, prin amenințare pentru a

păstra bunul furat și pentru a asigura atât scăparea sa, cât și a coinculpatei,

a comis în mod evident acțiuni ce intră în conținutul constitutiv al laturii

obiective a infracțiunii de tâlhărie.

Cu referire la greșita

individualizare a pedepsei, susținută de inculpatul apelant, instanța de apel a

constatat că și aceasta este nefondată, întrucât inculpatul a comis nu numai o

infracțiune cu un grad ridicat de pericol social, dar față de el există date

negative privind comportamentul anterior, el fiind condamnat în mod repetat la

pedepse privative de libertate, pentru infracțiuni de furt și violare de

domiciliu.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul, cerând reducerea pedepsei.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma motivului de recurs invocat, a probelor administrate, cât și din

oficiu, conform art. 385

6

, art. 385

9

C. proc. pen.,

instanța constată recursul nefondat.

Vinovăția inculpatului a

fost în mod corect reținută de ambele instanțe în raport de participarea

dovedită a inculpatului la comiterea faptei, prin îmbrâncirea părții vătămate,

insultarea și amenințarea cu moartea, forțând apoi ușa magazinului.

Cu referire la

individualizarea judiciară a pedepsei, nu sunt temeiuri pentru reformarea

hotărârii, în sensul reducerii pedepsei, având în vedere pericolul social

concret al faptei comise inculpat și persoana inculpatului, persoană care

persistă în comiterea de infracțiuni de furt prin violență, neexistând nici o

garanție că reeducarea inculpatului s-ar putea realiza și printr-o pedeapsă mai

mică în cuantum.

Găsindu-se astfel nefondat

recursul inculpatului, urmează a fi respins conform art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 385

16

și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul Z.V. împotriva deciziei penale nr. 301 din 30

octombrie 2006 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 martie 2006 la 9 ianuarie

2007.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 ianuarie 2007.