ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 515/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 515/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 85

din 26 aprilie 2006, Tribunalul Olt a dispus condamnarea inculpatului

T.V.P.,

pentru săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 99 și urm. C. pen., la pedeapsa de

3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere pe o durată de 5 ani (3 ani și 6 luni pedeapsa aplicată și un an

și 6 luni intervalul de timp).

Pe durata termenului de

încercare, după împlinirea de către minor a vârstei de 18 ani, condamnatul

trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele

fixate, la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Olt;

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care

depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

S-au pus în vedere

inculpatului dispozițiile art. 86

4

raportat la art. 83 și 84 C. pen.

Inculpatul a fost obligat,

în solidar cu partea responsabilă civilmente B.P. la 25 lei către partea civilă

D.M.I. și la 5 lei către partea civilă S.M.

Inculpatul a fost obligat și

la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 lei din care suma de

200 lei va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în fapt următoarele:

În seara zilei de 23 octombrie

2005, într-o sală de internet, inculpatul le-a acostat pe părțile vătămate D.M.I.

în vârstă de 15 ani și S.M. în vârstă de 14 ani și le-a cerut banii pe care-i

aveau asupra lor, lovind-o cu palma peste față pe prima victimă.

De frică, cei doi minori

i-au dat banii, respectiv 600.000 lei D.M.I. și 250.000 lei S.M.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului a fost stabilită pe baza materialului probator administrat

în cauză: proces-verbal de sesizare, declarațiile părților vătămate, dovezi de

ridicare-predare a sumelor de bani, declarațiile martorilor D.S. și O.F.,

declarațiile inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, criticând-o pentru

netemeinicie, deoarece pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost bine

individualizată sub aspectul modalității de executare.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 58 din 4 octombrie 2006, a respins, ca nefondat, apelul

parchetului, apreciind ca just individualizată pedeapsa aplicată inculpatului,

atât în ceea ce privește cuantumul acesteia, cât și modalitatea de executare.

Prin recursul declarat,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat aplicarea unei pedepse

privative de libertate.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Instanțele de judecată au

analizat toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen. și le-au dat semnificația cuvenită în procesul de stabilire și aplicare a

pedepsei.

Astfel, s-a avut în vedere

gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a

fost comisă și urmările produse, dar și circumstanțele personale ale

inculpatului care era minor la data săvârșirii ei, a avut atitudine procesuală sinceră

și a depus diligențe pentru recuperarea prejudiciilor cauzate părților civile.

Totodată, au fost avute în

vedere mediul familial și social în care a crescut inculpatul, precum și atitudinea

sa față de școală și de muncă, condițiile materiale modeste avute la

dispoziție.

Chiar dacă aprecierile și

evaluările conduitei inculpatului nu i-au fost în totalitate favorabile acestuia,

Curtea consideră că modul în care a fost stabilită pedeapsa aplicată este

temeinic și legal și corespunde cerințelor art. 72 și 52 C. pen.

Scopul pedepsei este acela

de a asigura reeducarea condamnatului, or, în cazul inculpatului T.V.P., minor

la data faptei, fără antecedente penale, cu carențe în educație, datorate

mediului familial și social, este necesar ca legea să se aplice în spiritul ei,

acordându-i-se șansa recuperării sale sociale în libertate.

Așa fiind, recursul se

constată a fi nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Onorariul apărătorului din

oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva

deciziei penale nr. 58 din 4 octombrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de

minori și familie, privind pe inculpatul T.V.P.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 ianuarie 2007.