ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3419/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nhr.204 din 12 mai 2005 a Tribunalului Botoșani, secția penală, a fost condamnat inculpatul T.M.C., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit. b) și art. 39 alin. (4) la 8 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 17 ianuarie 2005 la zi. În baza art. 103 C. pen., s-a luat față de minorul B.M.D. măsura educativă a libertății supravegheate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

S-a dispus încredințarea supravegherii inculpatului numai pe timp de un an, mamei sale, partea responsabilă civilmente T.E., căreia i s-a pus în vedere îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului în scopul îndreptării lui și că are obligația să înștiințeze instanța dacă minorul se sustrage de la supraveghere sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă penală. A fost atrasă atenția inculpatului minor asupra consecințelor comportării sale. Inculpații au fost obligați în solidar, minorul în solidar cu partea responsabilă civilmente T.E. la plata sumelor de 7.113.046 ROL despăgubiri civile către C.A.S. Botoșani și de 8.750.000 ROL daune materiale și 50.000.000 ROL daune morale către partea civilă A.V.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că între familiile inculpaților și părții vătămate a avut loc o altercație cu soția inculpatului T.M.C. și apoi cu acesta. Ulterior, între părți au mai avut loc și alte conflicte, aceștia făcându-și reciproc reclamații la organele de urmărire penală. În ziua de 2 ianuarie 2005, inculpatul minor B.M.D., fiul vitreg al inculpatului major T.M.C. l-a anunțat pe acesta că partea vătămată A.V. se afla la bufetul C. situat în centrul satului Costinești din comuna Leorda, cei doi inculpați au luat hotărârea să o aștepte pe partea vătămată și să îi aplice o corecție atunci când aceasta se va îndrepta spre casă. În acest scop inculpații l-au luat și pe martorul A.N.

și, în jurul orei 18,30, au acostat-o pe partea vătămată pe drumul comunal din localitatea Costinești și în prezența martorului aflat la o distanță de 5-6 metri, inculpații i-au aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, după care i-au sustras o căciulă din blană de miel de culoare neagră cu bordură, un ceas și niște chei. Partea vătămată a fost lovită inițial, în zona capului cu o bară metalică de către inculpatul T.M.C., iar inculpatul minor B.M.D. a lovit-o cu un băț, tot în regiunea capului. După primele lovituri, partea vătămată a căzut, iar inculpații au continuat să o lovească. În acele împrejurări inculpatul major i-a sustras căciula părții vătămate, iar minorul a sustras celelalte bunuri.

Întrucât la locul faptei a ajuns martora A.M. care a auzit strigătele părții vătămate și ulterior au apărut și martorii V.A. și V.V., inculpații au lăsat victima și au fugit la domiciliul lor. Partea vătămată, ca urmare a agresiunii, a suferit, conform certificatului medical din dosar, un traumatism cranio-cerebral, hematom subcutanat parietal drept, comoție cerebrală, contuzie coloană cervicală, contuzie hemitorace stâng, fractură EIR dreapta, contuzie șold stâng, stabilindu-se ca necesare pentru vindecare un număr de 25-30 zile de îngrijiri medicale. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a infracțiunii, a declarațiilor părții vătămate, a actului medico-legal menționat, a declarațiilor martorilor A.N., A.M., V.A.

și V.V. Inculpații nu au recunoscut infracțiunea săvârșită, iar proba cu martori, propusă de aceștia nu a infirmat situația de fapt menționată. Curtea de Apel Suceava, secția de minori și familie, prin decizia penală nr. 7 din 16 februarie 2006, a admis apelul declarat de inculpatul T.M.C., a desființat în parte hotărârea primei instanțe numai cu privire la pedeapsa aplicată pe care a redus-o la 7 ani închisoare. S-a menținut starea de arest a inculpatului și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Totodată, a fost respins apelul declarat de inculpatul minor B.M.D. împotriva aceleiași hotărâri. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a apreciat că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului major T.M.C.

este prea severă și a se impune reducerea ei chiar la minimul de 7 ani închisoare prevăzut de lege, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea și pericolul social concret al faptei. Referitor la criticile formulate de inculpații apelanți, în sensul că nu sunt vinovați de comiterea infracțiunii de tâlhărie, s-a apreciat că sunt neîntemeiate, materialul probator al cauzei confirmând că aceștia sunt autorii tâlhăriei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul T.M.C., care, invocând dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., a susținut în principal că fapta a fost greșit încadrată în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen.

și că, în absența probelor care să ateste sustragerea bunurilor părții vătămate, se impune reținerea numai a infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., și în subsidiar că, pedeapsa aplicată este prea severă impunându-se reducerea ei. Recursul declarat nu este întemeiat. 1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului T.M.C. în săvârșirea, la data de 2 ianuarie 2005, împreună cu minorul B.M.D. a infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen.

Probele administrate în cauză evocate mai sus, au confirmat că în baza înțelegerii prealabile, inculpatul major, împreună cu minorul, au acostat-o pe partea vătămată pe drumul comunal din localitatea Costinești, comuna Leorda și i-au aplicat lovituri cu o bară metalică și, respectiv, cu un băț în zona capului, iar după cădere și în alte zone ale corpului, cauzându-i leziuni care au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale. După lovirea victimei inculpatul major i-a sustras acesteia căciula din blană de miel de culoare neagră, iar inculpatul minor un ceas și niște chei. Toate aceste momente ale lovirii victimei și sustragerii bunurilor au fost observate direct de martorii A.N., aflat la o distanță de 5-6 metri și de A.M.

(soția părții vătămate), V.A. și V.V., toate aceste persoane recunoscându-i pe cei doi făptuitori, locul fiind luminat de becul de neon aflat pe un stâlp din apropiere. Declarațiile acestor martori oculari se coroborează cu cele ale victimei care i-a indicat pe inculpați drept autori ai tâlhăriei. Ca atare, fapta inculpatului T.M.C., de a sustrage împreună cu minorul B.M.D. bunurile părții vătămate, prin întrebuințare de violențe, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, săvârșită în timpul nopții, într-un loc public și de două persoane împreună, prevăzute de textul precizat. Susținerea inculpatului recurent, în sensul că s-ar face vinovat numai de infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., nu poate fi primită, probele cauzei confirmând că după lovirea victimei, cei doi făptuitori au sustras bunurile menționate.

Așa fiind, critica formulată de inculpatul recurent, în sensul greșitei încadrări juridice dată faptei nu poate fi primită. 2. Referitor la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată de instanța de apel, se constată că aceasta a fost individualizată, chiar la minimul prevăzut de lege avându-se în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social grav al faptei comisă împreună cu un minor, împrejurările săvârșirii ei, consecințele la care a fost expusă victima și persoana inculpatului aflat în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., după executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru tentativa la infracțiunea de omor, prin sentința penală nr. 33 din 3 februarie 2000 a Tribunalului Botoșani.

Se mai constată că, pedeapsa de 7 ani închisoare, este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului. Întrucât au fost respectate dispozițiile legale arătate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă împrejurări cărora să le fie conferită semnificația juridică a circumstanțelor atenuante spre a fi justificată coborârea pedepsei sub minimul aplicat, critica inculpatului recurent în sensul greșitei individualizări a pedepsei este nefondată. Față de considerentele expuse, constatând neîntemeiate motivele de recurs invocate și nereieșind existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.C. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.C. împotriva deciziei penale nr. 7 din 16 februarie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 17 ianuarie 2005 la 29 mai 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2006.