ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3419/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nhr.204 din 12

mai 2005 a Tribunalului Botoșani, secția penală, a fost condamnat inculpatul T.M.C.,

în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a), cu

aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit. b) și art. 39 alin. (4) la 8 ani

închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 17 ianuarie 2005 la zi.

În baza art. 103 C. pen., s-a luat

față de minorul B.M.D. măsura educativă a libertății supravegheate pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

c) alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

S-a dispus încredințarea supravegherii inculpatului numai pe timp de un an,

mamei sale, partea responsabilă civilmente T.E., căreia i s-a pus în vedere

îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului în scopul îndreptării lui

și că are obligația să înștiințeze instanța dacă minorul se sustrage de la

supraveghere sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă penală.

A fost atrasă atenția inculpatului

minor asupra consecințelor comportării sale.

Inculpații au fost obligați în

solidar, minorul în solidar cu partea responsabilă civilmente T.E. la plata

sumelor de 7.113.046 ROL despăgubiri civile către C.A.S. Botoșani și de

8.750.000 ROL daune materiale și 50.000.000 ROL daune morale către partea

civilă A.V.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că între familiile inculpaților și părții vătămate a avut loc o

altercație cu soția inculpatului T.M.C. și apoi cu acesta. Ulterior, între

părți au mai avut loc și alte conflicte, aceștia făcându-și reciproc reclamații

la organele de urmărire penală.

În ziua de 2 ianuarie 2005,

inculpatul minor B.M.D., fiul vitreg al inculpatului major T.M.C. l-a anunțat

pe acesta că partea vătămată A.V. se afla la bufetul C. situat în centrul

satului Costinești din comuna Leorda, cei doi inculpați au luat hotărârea să o

aștepte pe partea vătămată și să îi aplice o corecție atunci când aceasta se va

îndrepta spre casă.

În acest scop inculpații l-au luat

și pe martorul A.N. și, în jurul orei 18,30, au acostat-o pe partea vătămată pe

drumul comunal din localitatea Costinești și în prezența martorului aflat la o

distanță de 5-6 metri, inculpații i-au aplicat victimei mai multe lovituri cu

pumnii și picioarele, după care i-au sustras o căciulă din blană de miel de

culoare neagră cu bordură, un ceas și niște chei.

Partea vătămată a fost lovită

inițial, în zona capului cu o bară metalică de către inculpatul T.M.C., iar

inculpatul minor B.M.D. a lovit-o cu un băț, tot în regiunea capului.

După primele lovituri, partea

vătămată a căzut, iar inculpații au continuat să o lovească. În acele

împrejurări inculpatul major i-a sustras căciula părții vătămate, iar minorul a

sustras celelalte bunuri.

Întrucât la locul faptei a ajuns

martora A.M. care a auzit strigătele părții vătămate și ulterior au apărut și

martorii V.A. și V.V., inculpații au lăsat victima și au fugit la domiciliul

lor.

Partea vătămată, ca urmare a agresiunii,

a suferit, conform certificatului medical din dosar, un traumatism

cranio-cerebral, hematom subcutanat parietal drept, comoție cerebrală, contuzie

coloană cervicală, contuzie hemitorace stâng, fractură EIR dreapta, contuzie

șold stâng, stabilindu-se ca necesare pentru vindecare un număr de 25-30 zile

de îngrijiri medicale.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a

infracțiunii, a declarațiilor părții vătămate, a actului medico-legal menționat,

a declarațiilor martorilor A.N., A.M., V.A. și V.V.

Inculpații nu au recunoscut

infracțiunea săvârșită, iar proba cu martori, propusă de aceștia nu a infirmat

situația de fapt menționată.

Curtea de Apel Suceava, secția de minori

și familie, prin decizia penală nr. 7 din 16 februarie 2006, a admis apelul

declarat de inculpatul T.M.C., a desființat în parte hotărârea primei instanțe

numai cu privire la pedeapsa aplicată pe care a redus-o la 7 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Totodată, a fost respins apelul

declarat de inculpatul minor B.M.D. împotriva aceleiași hotărâri.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar a apreciat că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată

inculpatului major T.M.C. este prea severă și a se impune reducerea ei chiar la

minimul de 7 ani închisoare prevăzut de lege, avându-se în vedere împrejurările

în care a fost săvârșită infracțiunea și pericolul social concret al faptei.

Referitor la criticile formulate de

inculpații apelanți, în sensul că nu sunt vinovați de comiterea infracțiunii de

tâlhărie, s-a apreciat că sunt neîntemeiate, materialul probator al cauzei

confirmând că aceștia sunt autorii tâlhăriei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul T.M.C., care, invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., a susținut în principal că fapta a fost greșit

încadrată în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a)

C. pen. și că, în absența probelor care să ateste sustragerea bunurilor părții

vătămate, se impune reținerea numai a infracțiunii de vătămare corporală

prevăzută de art. 181 C. pen., și în subsidiar că, pedeapsa aplicată este prea

severă impunându-se reducerea ei.

Recursul declarat nu este întemeiat.

lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului T.M.C. în săvârșirea, la data de 2

ianuarie 2005, împreună cu minorul B.M.D. a infracțiunii de tâlhărie prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

Probele administrate în cauză

evocate mai sus, au confirmat că în baza înțelegerii prealabile, inculpatul

major, împreună cu minorul, au acostat-o pe partea vătămată pe drumul comunal

din localitatea Costinești, comuna Leorda și i-au aplicat lovituri cu o bară

metalică și, respectiv, cu un băț în zona capului, iar după cădere și în alte

zone ale corpului, cauzându-i leziuni care au necesitat 25-30 zile îngrijiri

medicale. După lovirea victimei inculpatul major i-a sustras acesteia căciula

din blană de miel de culoare neagră, iar inculpatul minor un ceas și niște

chei.

Toate aceste momente ale lovirii

victimei și sustragerii bunurilor au fost observate direct de martorii A.N., aflat

la o distanță de 5-6 metri și de A.M. (soția părții vătămate), V.A. și V.V.,

toate aceste persoane recunoscându-i pe cei doi făptuitori, locul fiind luminat

de becul de neon aflat pe un stâlp din apropiere. Declarațiile acestor martori

oculari se coroborează cu cele ale victimei care i-a indicat pe inculpați drept

autori ai tâlhăriei.

Ca atare, fapta inculpatului T.M.C.,

de a sustrage împreună cu minorul B.M.D. bunurile părții vătămate, prin

întrebuințare de violențe, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de tâlhărie calificată, săvârșită în timpul nopții, într-un loc public și de

două persoane împreună, prevăzute de textul precizat.

Susținerea inculpatului recurent, în

sensul că s-ar face vinovat numai de infracțiunea de vătămare corporală

prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., nu poate fi primită, probele cauzei

confirmând că după lovirea victimei, cei doi făptuitori au sustras bunurile

menționate.

Așa fiind, critica formulată de

inculpatul recurent, în sensul greșitei încadrări juridice dată faptei nu poate

fi primită.

închisoare aplicată de instanța de apel, se constată că aceasta a fost

individualizată, chiar la minimul prevăzut de lege avându-se în vedere, conform

art. 72 C. pen., pericolul social grav al faptei comisă împreună cu un minor,

împrejurările săvârșirii ei, consecințele la care a fost expusă victima și

persoana inculpatului aflat în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C.

pen., după executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru tentativa la

infracțiunea de omor, prin sentința penală nr. 33 din 3 februarie 2000 a

Tribunalului Botoșani.

Se mai constată că, pedeapsa de 7

ani închisoare, este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Întrucât au fost respectate

dispozițiile legale arătate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă

împrejurări cărora să le fie conferită semnificația juridică a circumstanțelor

atenuante spre a fi justificată coborârea pedepsei sub minimul aplicat, critica

inculpatului recurent în sensul greșitei individualizări a pedepsei este

nefondată.

Față de considerentele expuse,

constatând neîntemeiate motivele de recurs invocate și nereieșind existența unor

cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.C. cu obligarea acestuia la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.M.C. împotriva deciziei penale nr. 7 din 16 februarie

2006 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 17 ianuarie 2005

la 29 mai 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 mai 2006.