ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 849/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 292 din 21

octombrie 2003 a Tribunalului Botoșani, au fost condamnați inculpații:

- M.S., pentru săvârșirea

infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), raportat la alin. (2)

lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42

C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. și art. 99 C. pen., la

pedeapsa de 3 ani închisoare cu privare de libertate. A fost dedusă durata

reținerii și arestării preventive de la 16 august 2003 la zi, fiind prelungită

măsura până la 10 noiembrie 2003.

- C.C.V., pentru săvârșirea

infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), raportat la alin. (2)

lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., cu art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C.

pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare privativă de libertate și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A fost

dedusă durata reținerii și arestării preventive de la 16 august 2003 la zi,

fiind menținută starea de arest.

Au fost obligați în solidar

inculpații, inculpat minor în solidar și cu părțile responsabile civilmente să

plătească părții vătămate O.A.E. suma de 200.000.000 lei daune morale, iar

părții civile Spitalul de Psihiatrie Botoșani suma de 7.659.184 lei cheltuieli

de spitalizare precum și dobânda legală aferentă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut următoarele:

Inculpații în seara zilei de 15

august 2003 fiind în municipiul Botoșani, au invitat-o pe partea vătămată

O.A.E., în vârstă de 13 ani care o cunoșteau, întrucât au mai ieșit în oraș cu

ea să meargă în zona Autogării Botoșani, cunoscând că tatăl inculpatului C.C.

are un autobuz parcat în acel loc, având intenția să întrețină relații sexuale

cu această minoră.

Ajunși în zona autogării, inculpații

prin presiuni psihice au forțat pe partea vătămată să se urce în autobuz,

proprietatea tatălui inculpatului C.C.

Dându-și seama că va fi victima unui

viol, partea vătămată le-a cerut inculpaților să o lase să plece, întrucât are

vârsta de 13 ani și este virgină. Neluând în seamă rugămintea părții vătămate

inculpații au întreținut pe rând raporturi sexuale cu partea vătămată împotriva

voinței acesteia.

Împotriva sentinței, au declarat

apel inculpații M.S. și C.C.V., solicitând în principal achitarea lor în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în art. 198 C. pen.,

întrucât partea vătămată a consimțit să întrețină raporturi sexuale cu ei și

reducerea pedepselor aplicate.

Prin decizia penală nr. 368 din 8

decembrie 2003, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, apelurile

inculpaților C.C.V. și M.S., hotărâre ce a fost recurată în termen legal de

către aceștia, reiterându-se motivele formulate în apel.

Criticile sunt nefondate.

Din examinarea dosarului cauzei se

constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului în concordanță cu probele administrate și a încadrat faptele în

textul de lege corespunzător.

Susținerea inculpaților, în sensul

că partea vătămată a consimțit de bună voie să aibă raporturi sexuale cu ei,

este infirmată de plângerea și declarațiile părții vătămate O.E.A., care a

relatat că a fost luată forțat cu aceștia, a fost prinsă de mână și amenințată,

iar la locul faptei, deși s-a opus, i s-au scos pantalonii și a fost constrânsă

a avea raporturi sexuale, cu toate că s-a împotrivit.

Față de aceste împrejurări în

condițiile în care partea vătămată în vârstă de numai 13 ani, era în fața a doi

inculpați tineri și puternici, nu se poate susține deci că aceasta și-a

exprimat în mod liber voința consimțând la acte sexuale cu inculpații.

Este, de asemenea, nefondată

susținerea, în sensul că inculpații nu au cunoscut că partea vătămată avea

vârsta sub 15 ani.

Or, inculpatul M.S. a recunoscut

constant că a cunoscut că partea vătămată avea vârsta de 13 ani, iar partea

vătămată a precizat și faptul că i-a spus inculpatului C.C.V. că are această

vârstă, că refuză să aibă raporturi sexuale și că plângea.

Printr-un motiv subsidiar,

inculpații au solicitat reducerea pedepselor în raport de faptul că, anterior,

au avut o bună comportare.

Nici acest motiv nu este fondat,

deoarece pedepsele aplicate nu pot fi considerate ca prea mari, injust

individualizate.

Reținând în favoarea inculpaților

circumstanțele atenuante și făcând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., prima

instanță a coborât în mod substanțial minimul special, la 3 ani închisoare

pentru inculpatul minor și la 5 ani închisoare, pentru inculpatul major.

Față de gravitatea infracțiunii

săvârșite, asupra unei minore de 13 ani, provocându-i grave prejudicii morale

și de poziția inculpaților de a încerca să se sustragă răspunderii penale prin

apărări nefondate, o nouă reducere a pedepselor nu se mai impune.

Dimpotrivă, este necesar a se

menține pedepsele aplicate pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C.

pen.

Neconstatându-se nici motive care se

pot lua în considerare din oficiu, recursurile sunt nefondate, urmând a se

respinge, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

cu obligarea recurentului C.C.V. la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli

judiciare către stat și a inculpatului M.S., la plata sumei de 1.000.000 lei cu

același titlu, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul de avocat

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Totodată, urmează a se deduce din

pedepsele aplicate, perioada arestării de la 16 august 2003, la data

pronunțării prezentei decizii, pentru ambii inculpați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarat de inculpații C.C.V. și M.S. împotriva deciziei penale nr. 368 din 8

decembrie 2003 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, perioada arestării preventive de la 16 august 2003 la 12

februarie 2004.

Obligă pe recurentul C.C.V. să plătească statului

1.200.000 lei cheltuieli judiciare, iar pe inculpatul M.S. plătească statului

1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 februarie 2004.