ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2953/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46 din 17

noiembrie 2003, Tribunalul Brașov l-a condamnat pe inculpatul C.O. la pedeapsa

principală de 15 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii pe o

durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a revocat

liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 268/2000 a Tribunalului Brașov și, în baza art. 39

alin. (2) C. pen., a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 433 zile

închisoare, cu pedeapsa principală de mai sus, aplicând pedeapsa cea mai grea,

de 15 ani închisoare. I-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute în art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A scăzut

din pedeapsa principală rezultantă perioada arestării preventive de la 3 iulie

2003 la zi și a menținut măsura arestării preventive. L-a obligat pe inculpat

la plata către partea civilă S.M.A., reprezentată de S.L. și V. a sumei de 20

milioane lei daune morale, iar către stat a sumei de 1.800.000 lei cheltuieli

judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că, în ziua de 2 iulie 2003, profitând de faptul că

partea vătămată S.M.A., în vârstă de 12 ani, se afla în locuința unde

inculpatul domiciliază împreună cu concubina sa, numita S.T.C., sora mai mare a

părții vătămate, inculpatul a întreținut cu aceasta, prin constrângere, act

sexual anal, cauzându-i leziuni ce au necesitat 10-12 zile îngrijiri medicale.

Deși părinții părții vătămate nu au

solicitat obligarea inculpatului la plata de despăgubiri, întrucât procurorul a

exercitat acțiunea civilă din oficiu, persoana vătămată fiind minor, solicitând

obligarea inculpatului la plata sumei de 50 milioane lei daune morale, instanța

a admis acțiunea numai pentru suma de 20 milioane lei.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul.

Procurorul a criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în sensul că inculpatului trebuia să i se

interzică, ca pedeapsă complimentară, și drepturile prevăzute de art. 64 lit.

d) și e) C. pen., și că pedeapsa a fost greșit individualizată, pedeapsa

principală fiind prea blândă față de gravitatea faptei.

Inculpatul a solicitat reducerea

pedepsei.

Prin decizia penală nr. 83/ Ap din

17 martie 2004 pronunțată în dosarul penal nr. 155/P/Ap, Curtea de Apel Brașov,

secția penală a admis ambele apeluri, a desființat sentința atacată cu privire

la încadrarea juridică dată faptei, individualizarea judiciară a pedepsei

principale și drepturile interzise prin pedeapsa complimentară.

Rejudecând în aceste limite:

- în baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197

alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea de perversiuni

sexuale prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4), cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., pentru care l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare;

- în baza art. 61 C. pen., a revocat

liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 3 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 268/2000 a Tribunalului Brașov și

a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 433 zile închisoare cu

pedeapsa de mai sus, aplicând pedeapsa cea mai grea, adică 10 ani închisoare,

la care a adăugat un spor de un an închisoare, pedeapsa de executat fiind de 11

ani închisoare.

- a adăugat la pedeapsa

complimentară și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C.

pen.

A menținut celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate și a dedus prevenția de la data de 17 noiembrie 2003 la zi,

menținând starea de arest a inculpatului.

Împotriva deciziei penale

menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul.

Invocând prevederile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., el a solicitat casarea hotărârii pronunțate în apel și

reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Recursul este neîntemeiat și urmează

a fi respins ca atare.

Instanța de apel, după schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și

(3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea de

perversiuni sexuale prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a făcut o judicioasă evaluare a criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont de natura infracțiunii săvârșite, de

violența exercitată asupra unei minore în vârstă de 12 ani, care era sora

concubinei sale, de faptul că nu a recunoscut săvârșirea faptei, de statutul

său de recidivist, a aplicat o pedeapsă corect proporționalizată care

corespunde pe deplin scopului coercitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Urmează ca din pedeapsa executată să

se deducă perioada executată în arest preventiv, iar în temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.O. împotriva deciziei penale nr. 83/ Ap din 17 martie

2004 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 3 iulie 2003 la 1 iunie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

iunie 2004.