ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2953/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 46 din 17 noiembrie 2003, Tribunalul Brașov l-a condamnat pe inculpatul C.O. la pedeapsa principală de 15 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii pe o durată de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 268/2000 a Tribunalului Brașov și, în baza art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 433 zile închisoare, cu pedeapsa principală de mai sus, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare.

I-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A scăzut din pedeapsa principală rezultantă perioada arestării preventive de la 3 iulie 2003 la zi și a menținut măsura arestării preventive. L-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă S.M.A., reprezentată de S.L. și V. a sumei de 20 milioane lei daune morale, iar către stat a sumei de 1.800.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în ziua de 2 iulie 2003, profitând de faptul că partea vătămată S.M.A., în vârstă de 12 ani, se afla în locuința unde inculpatul domiciliază împreună cu concubina sa, numita S.T.C., sora mai mare a părții vătămate, inculpatul a întreținut cu aceasta, prin constrângere, act sexual anal, cauzându-i leziuni ce au necesitat 10-12 zile îngrijiri medicale.

Deși părinții părții vătămate nu au solicitat obligarea inculpatului la plata de despăgubiri, întrucât procurorul a exercitat acțiunea civilă din oficiu, persoana vătămată fiind minor, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 50 milioane lei daune morale, instanța a admis acțiunea numai pentru suma de 20 milioane lei. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul. Procurorul a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că inculpatului trebuia să i se interzică, ca pedeapsă complimentară, și drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., și că pedeapsa a fost greșit individualizată, pedeapsa principală fiind prea blândă față de gravitatea faptei.

Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 83/ Ap din 17 martie 2004 pronunțată în dosarul penal nr. 155/P/Ap, Curtea de Apel Brașov, secția penală a admis ambele apeluri, a desființat sentința atacată cu privire la încadrarea juridică dată faptei, individualizarea judiciară a pedepsei principale și drepturile interzise prin pedeapsa complimentară. Rejudecând în aceste limite: - în baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea de perversiuni sexuale prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru care l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare; - în baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 268/2000 a Tribunalului Brașov și a contopit restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 433 zile închisoare cu pedeapsa de mai sus, aplicând pedeapsa cea mai grea, adică 10 ani închisoare, la care a adăugat un spor de un an închisoare, pedeapsa de executat fiind de 11 ani închisoare.

- a adăugat la pedeapsa complimentară și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și a dedus prevenția de la data de 17 noiembrie 2003 la zi, menținând starea de arest a inculpatului. Împotriva deciziei penale menționate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul. Invocând prevederile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., el a solicitat casarea hotărârii pronunțate în apel și reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.

Instanța de apel, după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea de perversiuni sexuale prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a făcut o judicioasă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont de natura infracțiunii săvârșite, de violența exercitată asupra unei minore în vârstă de 12 ani, care era sora concubinei sale, de faptul că nu a recunoscut săvârșirea faptei, de statutul său de recidivist, a aplicat o pedeapsă corect proporționalizată care corespunde pe deplin scopului coercitiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Urmează ca din pedeapsa executată să se deducă perioada executată în arest preventiv, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.O. împotriva deciziei penale nr. 83/ Ap din 17 martie 2004 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 3 iulie 2003 la 1 iunie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2004.