ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1279/2011

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 398 din 01 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Botoșani a fost condamnat inculpatul A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 197 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare;

- art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;

- art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., i-a aplicat inculpatului

minor pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza

II,

lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani.

S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării preventive de la 08 iunie 2010 la zi.

A fost obligat inculpatul minor, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească părții vătămate B.B.R. prin reprezentant legal B.C., suma de 1000 lei despăgubiri civile din care suma de 500 lei daune morale și 500 lei daune materiale.

A fost obligat inculpatul minor, în solidar cu părțile

responsabile civilmente, să plătească părții civile Spitalul de Copii Cuvioasa Paraschiva Botoșani suma de 2.173,47 lei, reprezentând

cheltuieli de spitalizare ocazionate cu vindecarea părții vătămate.

S-a constatat că partea vătămată B.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească statului suma de 1.300 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei onorariu avocat oficiu, achitat Baroului de Avocați Botoșani din fondurile Ministerului Justiției.

S-a dispus restituirea către partea vătămata B.C.

a următoarelor mijloace de probă înregistrate la poziția nr. 40/2010

de Registrului de mijloace de probă al Tribunalului Botoșani, respectiv coletele nr. 1, 2, 5 și 6 iar inculpatului coletele nr. 3 și 4, la rămânerea definitivă a hotărârii.

În motivarea acestei sentințe penale s-au reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani,

din 08 iulie 2010, înregistrat la această la această instanță la data de 09 iulie 2010, a fost trimis în judecată inculpatul A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 197 alin. (1) și (4), art. 192 alin. (2) și art. 202 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că, în noaptea de 02/03 iunie 2010, a pătruns în

locuința numitei B.C. unde a întreținut relații sexuale cu

minora B.B.R., fără consimțământul acesteia din urmă.

S-a mai reținut că, inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate B.C. fără a avea acordul acesteia iar în ceea ce privește fapta de viol, aceasta s-a petrecut în prezența fraților numitei B.B.R., cu vârste între 4 și 6 ani.

Analizând actele și lucrările dosarului de cercetare penală, coroborate cu probele administrate în cursul cercetării judecătorești, s-a constatat corect dovedită următoarea situație de fapt:

Inculpatul locuiește în același sat cu familia B.M. și C., care au un număr de 4 copii, respectiv 3 fete și un băiat, ce au vârstele cuprinse între 4 și 7 ani. Tatăl acestora este plecat în străinătate, astfel că minorii au rămas doar în îngrijirea mamei lor.

În seara zilei de 02/03 iunie 2010, în jurul orelor 01

30

, inculpatul, aflându-se în stare de ebrietate, s-a deplasat la locuința părții vătămate B.C. După ce a bătut în geam de câteva ori și a văzut că nu-i răspunde nimeni, acesta a spart geamul și a pătruns în interior prin escaladarea ferestrei. Necunoscând persoana ce intenționa să între în imobil, aceasta a ieșit din casă, fără a fi văzută de către inculpat, în locuință rămânând cei patru copii, ce dormeau în aceeași cameră, minora B.B.R. pe pat iar frații săi pe sobă.

După ce inculpatul s-a asigurat că în interiorul casei nu se află vreo persoană adultă și-a dat jos pantalonii și s-a urcat pe patul unde se afla minora B.R. Acesta a dezbrăcat-o de haine și a întreținut cu ea un raport sexual normal. în momentul în care inculpatul a intrat în cameră, copii s-au trezit și pentru că televizorul era deschis aceștia au perceput în mod direct cele întâmplate. Atât partea vătămata B.R., cât și frații săi

au început să plângă, solicitându-i inculpatului să o lase în pace pe

sora lor. După finalizarea actului sexual, inculpatul a părăsit locuința numitei B.C.

La reîntoarcerea în casă, aceasta a realizat ce i s-a întâmplat fiicei sale, însă nu a anunțat organele de cercetare penală, decât în momentul în care starea acesteia s-a înrăutățit,

fiind necesară spitalizarea sa. Și-a motivat comportamentul său pe

considerentul fricii de a nu fi decăzută din drepturile părintești, în

condițiile în care nici soțul ei nu se afla la domiciliu în momentul în

care s-a săvârșit fapta.

Minora B.B.R. a fost examinată medico-

legal de către Serviciul de Medicină Legală Botoșani, care a concluzionat că aceasta prezintă o dezvoltare psihică și fizică

conform vârstei de 7 ani. La examenul genital s-a relevat o ruptură

himeno-vulvo-perineo-anală produsă ca urmare a unei acțiuni mecanice (posibil act sexual), leziune ce a necesitat pentru

vindecare un număr de 14-15 zile îngrijiri medicale.

Situația de fapt a fost dovedită cu declarațiile părților vătămate (filele 31-41 dosar urmărire penală și 186 dosar fond), procesul verbal de examinare criminalistică și raportul de constatare tehnico-științifică însoțit de planșe fotografice (filele 61-85 dosar urmărire penală), proces verbal de cercetare la fața locului (filele 58-59 dosar urmărire penală), procesul verbal de reconstituire (filele 119-120 dosar urmărire penală), procesul verbal de ridicare și examinare haine (filele 143-146 dosar urmărire penală), acte medicale (filele 44-46 dosar urmărire penală), rapoartele de evaluare psihologică a victimei (filele 49, 52-54 dosar urmărire penală) și declarațiile martorilor B.R.A.

, B.M.S., B.M.B.

(filele 133, 135 și 137 dosar urmărire penală), D.L.M. (filele 127 dosar urmărire penală și 214 dosar), B.M. (filele 129 dosar urmărire penală și 213 dosar) și M.V. (filele 140 dosar urmărire penală și 212 dosar) coroborate și cu declarațiile inculpatului care, atât la urmărirea penală, cât și în fața instanței, a recunoscut și regretat

faptele comise, motivând că Ie-a săvârșit pe fondul consumului de

băuturi alcoolice.

Fapta inculpatului de a pătrunde fără drept în locuința părții vătămate B.C. pe timp de noapte, fără acordul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin. (2) C. pen.

De asemenea, în cauză, sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev. și ped. de art. 197 alin. (1) și (4) C. pen.

Împrejurarea că partea vătămată B.B.R.,

în vârsta de 7 ani, a fost victima unui viol a fost dovedită cu raportul de constatare medico-legală nr. 629 din 09 iunie 2010 emis de Serviciul de Medicină Legală Botoșani, care a constatat la examenul genital o ruptură himeno-vulvo-perineo-anală produsă ca urmare a unei acțiuni mecanice (posibil act sexual) leziune ce a necesitat pentru vindecare un număr de 14-15 zile îngrijiri medicale.

Rezultă din același raport medico-legal că partea vătămată prezintă o dezvoltare psihică și fizică conform vârstei de 7 ani, inculpatul în declarațiile sale precizând că avea cunoștință despre vârsta acesteia, motivând că a comis fapta pe fondul consumului de alcool.

Totodată, săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de viol este susținută și de concluziile raportului de evaluare psihologică din cuprinsul căruia a reieșit faptul că minora prezintă simptome ale stresului post traumatic, respectiv anxietate, neliniște, teamă.

În cauză sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de corupție sexuală prev. și ped. de art. 202 alin. (1) C. pen., motivat de faptul că infracțiunea de viol a fost săvârșită în prezența celorlalți frați ai părții vătămate, în vârstă de 4 - 6 ani, care se aflau în aceeași cameră cu sora lor. Ca urmare a evaluărilor psihologice efectuate în cauză s-a constatat faptul că cei trei copii au realizat ce i se întâmpla părții vătămate.

Astfel, în cazul minorei B.R.A.,  cu ocazia evaluării psihologice, s-a constatat prezența unor simptome ale stresului posttraumatic, respectiv anxietate, neliniște, teamă, dificultăți în prezentarea evenimentului trăit.

Minora B.M.S., în vârsta de 4 ani, cu ocazia evaluării psihologice a afirmat că inculpatul s-a urcat pe R., i-a pus mana la gură și-a dat jos pantalonii (arătând până la zona coapselor) iar sora sa plângea. Aceasta a mai menționat

că mama nu era acasă și că s-a întors după ce a plecat inculpatul.

În cazul minorului B.B.M., în vârsta de 6 ani, la data evaluării psihologice, prezenta simptome ale stresului posttraumatic, respectiv anxietate, neliniște, teamă, dificultăți în gestionarea și prezentarea evenimentului trăit. Din raportul de evaluare a mai reieșit faptul că minorul a fost afectat de faptul că a participat pasiv la ceea ce s-a petrecut, neavând posibilitatea de a interveni datorită vârstei sale. A rezultat din relatările acestuia modalitatea de săvârșirea a faptei de către inculpat.

Așa fiind, cum situațiile de fapt întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor mai sus-arătate, instanța a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea acestora și i-a aplicat acestuia câte o pedeapsă în baza limitelor textelor de lege mai sus-arătate, avându-se în vedere și aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 99 și următoarele C. pen., inculpatul neavând împlinită vârsta de 18 ani la data comiterii faptelor.

La stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere pe lângă criteriile generale prev. de dispozițiile art. 72 C. pen., consecințele faptelor comise de către inculpat asupra celor 4 minori, care au fot marcați pe viață, persoana inculpatului, care

deși este fără antecedente penale, așa cum rezultă din referatul de

evaluare efectuat în cauză, are un comportament necorespunzător

în familie și societate, provocând numeroase scandaluri pe fondul

consumului de băuturi alcoolice, fiind în repetate rânduri sancționat

contravențional pentru tulburarea ordinii și liniștii publice. De asemenea, a reieșit din același referat că inculpatul a fost cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt înainte de împlinirea vârstei de 14 ani.

Având în vedere toate aceste aspecte, instanța a apreciat că

în cauză nu sunt justificate reținerea de circumstanțe atenuante în

favoarea sa.

Dat fiind poziția procesuală corectă în instanță, a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special însă cu executare în regim de detenție.

Având în vedere că inculpatul a comis cele trei fapte în concurs real, s-a făcut în cauză aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen.

Pe durata executării pedepsei, i s-a interzis inculpatului, după împlinirea vârstei de 18 ani, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

II,

lit. b) C. pen.

Întrucât inculpatul a comis faptele în stare de minoritate nu s-a aplicat pedeapsa complementară pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 197 alin. (1) și (4) C. pen.

Fiind judecat în stare de arest preventiv, instanța în temeiul art. 350 raportat la art. 160

h

și art. 300

2

C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpatului iar, în temeiul art.

88 C. pen., a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și

arestării preventiv de la 08 iunie 2010 la zi.

În ceea ce privește latura civilă, s-a avut în vedere că, în cauză, s-au constituit părți civile Spitalul de copii Cuvioasa

Paraschiva Botoșani cu suma de 2.173,47 lei (fila 210 dosar fond),

reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu vindecarea părții vătămate B.B.R. și partea vătămată minoră cu suma de 1.000 lei, din care 500 lei daune morale și 500 lei daune materiale.

Prin urmare, instanța, în temeiul art. 14, art. 17 și art. 346 C. proc. pen. coroborat cu art. 998-999 și art. 1000 C. civ., l-a obligat pe inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească părții vătămate minore suma cu care aceasta s-a constituit parte civilă. S-a avut în vedere declarația inculpatului care a fost de acord să o despăgubească.

În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile Spitalul de copii Botoșani suma cu care s-a constituit parte civilă în cauză.

În ce privește partea vătămată B.C., având în vedere precizarea sa, consemnată în încheierea de ședință din data de 03 august 2010, s-a constatat că aceasta nu a înțeles să se constituie parte civilă în cauză în nume propriu.

Având în vedere că, în cauză, a fost pusă la dispoziția instanței mijloace de probă ridicate de la partea vătămată

B.B.R. și inculpat, instanța a dispus restituirea

către aceștia a coletelor înregistrate la poziția nr. 40/2010 a

Registrului de mijloace de probă, respectiv părții vătămate coletele

nr. 1, 2, 5 și 6 iar inculpatului coletele nr. 3 și 4, la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 191 alin. (1) și (4) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor judiciare în care va fi inclus și onorariul avocat oficiu.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat, în termenul legal, apel, inculpatul A.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului său, inculpatul A.M. a arătat în esență că pedeapsa rezultantă ce i-a fost aplicată este prea mare în raport de fapta comisă și de persoana sa.

Prin decizia penală nr. 3 din 10 ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.

S-a dedus prevenția la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

A fost obligat apelantul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 371, art. 378 C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că

apelul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, sub aspectul laturii penale a cauzei (singura vizată de apelul inculpatului), în mod corect a reținut prima instanță situația de fapt și încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.M., acesta comițând faptele în împrejurările reținute de prima instanță și arătate pe larg în considerentele sentinței penale atacate.

Într-adevăr, în noaptea de 02/03 iunie 2010, în jurul orelor 01

30

, inculpatul, aflându-se în stare de ebrietate, s-a deplasat la locuința părții vătămate B.C. din județul Botoșani; după ce a bătut în geam de câteva ori și a văzut că nu-i răspunde nimeni, inculpatul a spart geamul și a pătruns în interiorul casei prin escaladarea ferestrei; necunoscând persoana ce intenționa să între în imobil, partea

vătămată B.C. a ieșit din casă, fără a fi văzută de către

inculpat și s-a ascuns, în locuință rămânând cei patru copii ai săi, ce dormeau în aceeași cameră - minora B.B.R. (în vârstă de 7 ani) pe pat, iar frații săi B.M.B.

(în vârstă de 6 ani), B.M.S. (în vârstă de 4 ani) și

B.R.A. (în vârstă de 5 ani) pe sobă; după ce inculpatul s-a asigurat că în interiorul casei nu se află vreo persoană adultă și-a dat jos pantalonii și s-a urcat pe patul unde se afla minora B.B.R.; inculpatul a dezbrăcat-o de haine pe aceasta din urmă și a început să întrețină cu ea un raport sexual; în momentul în care inculpatul a intrat în cameră, copii s-au trezit și pentru că televizorul era deschis aceștia au perceput în mod direct cele întâmplate; frații pății vătămate B.B.R. au început să plângă, solicitându-i

repetat inculpatului să o lase în pace pe sora lor însă acest lucru s-

a întâmplat abia după finalizarea actului sexual când inculpatul a părăsit locuința numitei B.C.

În drept, în mod corect a considerat prima instanță că acțiunile inculpatului A.M., mai sus descrise, se circumscriu, atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv, conținutului constitutiv al infracțiunilor de viol, prev. de art. 197 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art.

99 alin. (3) C. pen. și de corupție sexuală, prev. de art. 202 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., toate infracțiunile

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

De altfel, aceste aspecte (situația de fapt și încadrarea juridică dată acesteia) nu au fost în nici un fel criticate de către inculpatul apelant care a recunoscut faptele săvârșite.

Contrar celor susținute de către inculpatul recurent, Curtea a constatat că prima instanță a aplicat acestuia o pedeapsă în cuantumul minimului special prevăzut de norma de incriminare, dând astfel dovadă de o clemență nejustificată.

Infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) , 3 C. pen.

este sancționată cu pedeapsa principală a închisorii de la 10 ani la

25 de ani. în speță, infracțiunea fiind săvârșită de inculpat în minorat [art. 99 alin. (3) C. pen.], conform art. 109 alin. (1) C. pen.

, limitele pedepsei principale a închisorii ce trebuiau a fi avute

în vedere, erau închisoare de la 5 ani la 12 ani și 6 luni.

În speță, având în vedere gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptelor săvârșite (inculpatul a intrat noaptea târziu și spărgând geamul în casa părților vătămate; a săvârșit un viol asupra unei victime în vârstă de doar 7 ani, actul sexual desfășurându-se în fața a trei minori în vârstă de 4, 5, respectiv 6 ani; urmările fizice și psihice grave suferite de victime), persoana inculpatului care deși nu are antecedente penale și a recunoscut comiterea faptelor a avut anterior un comportament necorespunzător în familie (din declarația bunicii dată în fața referenților de la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani rezultă că inculpatul deși realiza ocazional venituri din munca, uneori consistente, nu contribuia la cheltuielile familiei, preferând să-și cumpere băutori alcoolice, țigări, etc. în scop personal; de asemenea inculpatul are o atitudine de nerecunoaștere a autorității parentale) și societate (dezinteres față de școală pe care a abandonat-o, consum frecvent de băuturi alcoolice - uneori în cantități mari, frecventarea de baruri, manifestări agresive pe fondul consumului de alcool - situații ce rezultă din referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Botoșani), precum și faptul că minorul își minimalizează răspunderea pentru faptele sale aruncând „vina" exclusiv pe consumul de alcool (ceea ce denotă faptul că acesta nu a înțeles pe deplin gravitatea celor săvârșite), rezultă că se impunea aplicarea unor pedepse cu închisoarea mai mari decât cuantumul minimului special pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa pentru a se atinge scopul prevenției generale și reeducarea celui în cauză, astfel cum este definit de art. 52 C. pen. Cu toate acestea dat fiind faptul că în cauză a declarat apel doar inculpatul, având în vedere dispozițiile art. 372 alin. (1) C. proc. pen., nu se poate crea acestuia o situație mai grea în propria cale de atac.

Cu privire la solicitarea inculpatului apelant de reținere în favoarea sa de circumstanțe atenuante judiciare, Curtea a apreciat că aceasta este nejustificată; deși inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptelor puse în sarcina sa și a avut o atitudine corespunzătoare după plasarea sa în sfera ilicitului penal, acestor împrejurări nu li se poate atribui caracter de circumstanțe atenuante și nu se justifică, așadar, a se da eficiență juridică prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. cu consecința atenuării pedepselor aplicate în conformitate cu disp. art. 76 C. pen., neputând fi ignorate împrejurările ce atribuie faptelor deduse judecății și persoanei inculpatului un pericol social accentuat (cum s-a arătat mai sus).

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.M., invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., susținându-se în esență că pedeapsa aplicată este prea mare în raport de fapta comisă și de persoana acestuia.

A mai solicitat să se dea o eficiență sporită dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., întrucât acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptelor și a avut o atitudine procesuală sinceră.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, violare de domiciliu și corupție sexuală, reținându-se că în noaptea de 2/3 iunie 2010 a pătruns fără drept în locuința numitei B.C. din comuna Suhărău, județul Botoșani, unde a întreținut relații sexuale cu minora B.B.R. în vârstă de 7 ani, fără consimțământul acesteia, în prezența fraților ei, ce aveau vârste cuprinse între 4 și 6 ani.

Instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedepse egale cu minimul special pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite, menținute implicit de către instanța de apel, prin respingerea căii de atac declarate de acesta.

În aceste condiții, solicitarea inculpatului de reducere a pedepselor presupune luarea în considerare a unor eventuale circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, singurele care pot determina coborârea pedepselor sub minimul special.

În acest context, Curtea reține că inculpatul a avut o atitudine

constant sinceră, recunoscând faptele comise, însă această împrejurare nu poate fi separată de celelalte circumstanțe ale cauzei, atât cele reale, cât și personale.

Astfel, faptele comise de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, fiind comise împotriva și în prezența unor minori cu vârste foarte fragede, prin pătrunderea în timpul nopții în locuința în care aceștia se aflau. În privința consecințelor faptelor sale asupra fizicului și psihicului victimelor, din actele medico-legale

întocmite în cauză rezultă că în urma raportului sexual întreținut cu

minora în vârstă de 7 ani, s-a constatat că aceasta a prezentat o

ruptură de perineu cu deschiderea cavității vulvare în anus, leziune

ce a necesitat 14-15 zile îngrijiri medicale;din punct de vedere psihologic, toate cele trei victime minore au prezentat la data evaluării simptome ale stresului posttraumatic (anxietate, neliniște, teamă, dificultăți în gestionarea și prezentarea evenimentelor).

Pe de altă parte, din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probatiune rezultă că inculpatul, deși minor, a mai fost cercetat pentru fapte antisociale, având de aceea o imagine negativă în comunitatea în care trăiește. În plus, în ciuda vârstei

sale, este un consumator frecvent de băuturi alcoolice, iar pe acest

fond are manifestări agresive, factor de natură să accentueze dezvoltarea pe viitor a comportamentului infracțional, alături de

ceilalți constatați în referat (carențe instructiv-educative, autoritate parentală nerecunoscută și capacitate scăzută de empatie față de

victimă).

Toate aceste împrejurări nu justifică reținerea vreunei circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și, prin aceasta, coborârea pedepselor sub limita stabilită de instanța de fond.

În consecință, recursul este nefondat și va fi respins conform art. 385/15 pct.1 lit. b) C. proc. pen., cu deducerea prevenției la zi și obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul

inculpat A.M. împotriva deciziei penale nr.3 din 10

ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și a arestării preventive de la 8 iunie 2010 la 31 martie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2011.