ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3423/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Botoșani, prin sentința penală nr. 84 din 9 martie 2004, în temeiul art. 104 C. pen., a aplicat inculpatului C.A.D., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (3), cu aplicarea art. 99 C. pen., măsura educativă a internării într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani. A dedus din sancțiunea de executat, durata arestării preventive de la 23 ianuarie 2004, la zi și a prelungit arestarea preventivă pe o durată de 30 de zile calendaristice, respectiv 8 aprilie 2004, inclusiv. În baza art. 18 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul, în solidar, cu părțile responsabile civilmente să plătească părții vătămate V.A.I.

suma de 10.000.000 lei, daune morale. Inculpatul a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 3.200.000 lei. Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în data de 12 ianuarie 2004, prin constrângere, inculpatul a întreținut un raport sexual complet cu partea vătămată V.A.I., în vârstă de 9 ani.

Împotriva sentinței penale au declarat apel partea responsabilă civilmente C.D., criticând-o pentru greșita condamnare a inculpatului, arătând că acesta nu se face vinovat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și nu a exercitat nici un fel de violențe asupra părții vătămate, precum și pentru nelegala sa obligare, în solidar cu inculpatul minor, la plata daunelor morale, din moment ce partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză și inculpatul minor C.A.D., solicitând prin apărătorul său desemnat din oficiu, să se dispună față de acesta măsura educativă a libertății supravegheate, prevăzută de art. 103 C. pen., motivând că provine dintr-o familie organizată.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 105 din 7 aprilie 2004, a respins apelurile, ca nefondate, reținând că nu sunt întemeiate criticile formulate de partea responsabilă civilmente, de vreme ce probele de la dosar dovedesc pe deplin că la comiterea faptei a fost folosită violența, iar soluția cu privire la latura civilă a cauzei este corectă, în raport de dispozițiile art. 18 alin. (2) C. proc. pen., cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, potrivit cărora, când partea vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, procurorul este obligat să susțină interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituită parte civilă.

Cu privire la solicitarea din apelul inculpatului de a se lua față de acesta, măsura educativă a libertății supravegheate, prevăzută de art. 103 C. pen., instanța de control judiciar a apreciat că asemenea măsură ar fi neîndestulătoare, în raport de gravitatea faptei comise și de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, din care rezultă că inculpatul minor prezintă tulburări severe de comportament, în context carențial educațional și deficit instructiv-educativ. Nemulțumit și de hotărârea instanței de apel, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, solicitând reindividualizarea sancțiunii penale, în sensul de a se lua față de el măsura educativă a libertății supravegheate, prevăzută de art. 103 C. pen.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Conform art. 100 C. pen., „Față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului”. Iar, potrivit alin. (2) al art. 104 din același cod, măsura internării se ia față de minorul în privința căruia celelalte măsuri educative sunt neîndestulătoare.

Revenind la cauză, analizând ansamblul probator de la dosar și în raport de gravitatea faptei comise, de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică și ale anchetei sociale, precum și de caracterizările făcute inculpatului minor de către instituția de învățământ, se constată că, în mod judicios instanța de fond a apreciat că măsura libertății supravegheate ar fi neîndestulătoare cu privire la acesta și a stabilit că reeducarea lui se poate realiza numai prin internarea într-un centru de reeducare, măsură ce a fost în mod corect menținută și de către instanța de control judiciar. Așa fiind, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.D. și îl va obliga, în solidar cu părțile responsabile civilmente C.D. și C.M. la plata sume de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care se include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 400.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.D. împotriva deciziei penale nr. 105 din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava. Obligă pe recurent, în solidar, cu părțile responsabile civilmente C.D. și C.M., la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2004.