ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3423/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Botoșani, prin sentința

penală nr. 84 din 9 martie 2004, în temeiul art. 104 C. pen., a aplicat

inculpatului C.A.D., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută și

pedepsită de art. 197 alin. (3), cu aplicarea art. 99 C. pen., măsura educativă

a internării într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani.

A dedus din sancțiunea de executat,

durata arestării preventive de la 23 ianuarie 2004, la zi și a prelungit

arestarea preventivă pe o durată de 30 de zile calendaristice, respectiv 8

aprilie 2004, inclusiv.

În baza art. 18 alin. (2) C. proc.

pen., a obligat inculpatul, în solidar, cu părțile responsabile civilmente să

plătească părții vătămate V.A.I. suma de 10.000.000 lei, daune morale.

Inculpatul a fost obligat, în

solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească statului cheltuieli

judiciare în sumă de 3.200.000 lei.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut, în esență, că în data de 12 ianuarie 2004, prin constrângere,

inculpatul a întreținut un raport sexual complet cu partea vătămată V.A.I., în

vârstă de 9 ani.

Împotriva sentinței penale au

declarat apel partea responsabilă civilmente C.D., criticând-o pentru greșita

condamnare a inculpatului, arătând că acesta nu se face vinovat pentru

săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și nu a exercitat

nici un fel de violențe asupra părții vătămate, precum și pentru nelegala sa

obligare, în solidar cu inculpatul minor, la plata daunelor morale, din moment

ce partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză și inculpatul

minor C.A.D., solicitând prin apărătorul său desemnat din oficiu, să se dispună

față de acesta măsura educativă a libertății supravegheate, prevăzută de art.

103 C. pen., motivând că provine dintr-o familie organizată.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 105 din 7 aprilie 2004, a respins apelurile, ca nefondate, reținând

că nu sunt întemeiate criticile formulate de partea responsabilă civilmente, de

vreme ce probele de la dosar dovedesc pe deplin că la comiterea faptei a fost

folosită violența, iar soluția cu privire la latura civilă a cauzei este

corectă, în raport de dispozițiile art. 18 alin. (2) C. proc. pen., cum a fost

modificat prin Legea nr. 281/2003, potrivit cărora, când partea vătămată este o

persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu

restrânsă, procurorul este obligat să susțină interesele civile ale acesteia,

chiar dacă nu este constituită parte civilă.

Cu privire la solicitarea din apelul

inculpatului de a se lua față de acesta, măsura educativă a libertății

supravegheate, prevăzută de art. 103 C. pen., instanța de control judiciar a

apreciat că asemenea măsură ar fi neîndestulătoare, în raport de gravitatea

faptei comise și de concluziile raportului de expertiză medico-legală

psihiatrică, din care rezultă că inculpatul minor prezintă tulburări severe de

comportament, în context carențial educațional și deficit instructiv-educativ.

Nemulțumit și de hotărârea instanței

de apel, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, solicitând reindividualizarea

sancțiunii penale, în sensul de a se lua față de el măsura educativă a

libertății supravegheate, prevăzută de art. 103 C. pen.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Conform art. 100 C. pen., „Față de

minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate

aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și

morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a

trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului”.

Iar, potrivit alin. (2) al art. 104

din același cod, măsura internării se ia față de minorul în privința căruia

celelalte măsuri educative sunt neîndestulătoare.

Revenind la cauză, analizând

ansamblul probator de la dosar și în raport de gravitatea faptei comise, de

concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică și ale anchetei

sociale, precum și de caracterizările făcute inculpatului minor de către instituția

de învățământ, se constată că, în mod judicios instanța de fond a apreciat că

măsura libertății supravegheate ar fi neîndestulătoare cu privire la acesta și

a stabilit că reeducarea lui se poate realiza numai prin internarea într-un

centru de reeducare, măsură ce a fost în mod corect menținută și de către

instanța de control judiciar.

Așa fiind, secția penală a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.D. și

îl va obliga, în solidar cu părțile responsabile civilmente C.D. și C.M. la

plata sume de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în

care se include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de

400.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.A.D. împotriva deciziei penale nr. 105 din 7 aprilie

2004 a Curții de Apel Suceava.

Obligă pe recurent, în solidar, cu părțile

responsabile civilmente C.D. și C.M., la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 iunie 2004.