ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 626/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 101/S/2004 Tribunalul Brașov, pornind de la faptul că un minor se bucură de un tratament penal diferențiat calitativ de acela la care sunt supuși inculpații majori, el neavând o capacitate deplină de înțelegere a semnificației antisociale a unora din acțiunile sale, putând fi îndreptat cu mai mare ușurință prin aplicarea unor sancțiuni de drept penal mai puțin severe, făcând aplicarea prevederilor art. 101 lit. c) și art. 104 C. pen., a dispus luarea față de inculpatul minor G.D. a măsurii educative a internării, într-un centru de reeducare pe o perioadă nedeterminată, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 108 alin. (2) C. pen., referitoare la revocarea acestei măsuri în ipoteza în care acesta infirmă, prin comportamentul său, prezumția de îndreptare care a justificat lăsarea lui în libertate înainte de a împlini vârsta majoratului. A constatat existența stării de arest preventiv, indicând intervalul anume înăuntrul căruia ea a ființat. A admis în parte acțiunea civilă promovată de partea civilă F.A.G. prin reprezentanții săi legali, obligând inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata unor daune morale în sumă de 50.000.000 lei menite a suplini durerile psihice consecutive vătămării corporale, dată fiind activitatea tulburărilor emoționale, urmare a agresiunii sexuale.

A respins restul pretențiilor pecuniare invocate cu titlu de prestații periodice lunare, apreciind că infracțiunea comisă nu s-a solidat cu o incapacitate funcțională, cu depunerea de către partea vătămată a unor eforturi suplimentare în scopul de a obține prin propria sa muncă aceleași rezultate. A obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate cu derularea prezentei cauze. La pronunțarea acestei soluții s-a avut în vedere faptul întreținerii, unor raporturi sexuale cu o minoră, care datorită vârstei sale fragede (6 ani) s-a aflat în neputință de a-și manifesta voința, fiind lipsită de aptitudinile de a înțelege și de-a voi.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel procurorul, cu privire la greșita individualizare a pedepsei, cât și partea civilă, care a cerut majorarea cuantumului daunelor morale acordate. Prin decizia penală nr. 330 din 16 septembrie 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate, dispunându-se schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (2) lit. c) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., text de lege cu care l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare și majorarea daunelor morale de la 50 milioane lei la 100 milioane lei.

Împotriva deciziei penale sus-menționate, au declarat recurs procurorul, considerând că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată în sensul că este prea blândă, cât și inculpatul care a solicitat menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Recursurile declarate sunt nefondate. Examinând dosarul cauzei, instanța constată că s-a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în concordanță cu probele administrate. Referitor la modul de individualizare a pedepsei, motiv de recurs al parchetului și al inculpatului, se constată că instanța de apel a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la fapta și persoana inculpatului, reținând corect că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, care să atragă o ușurare a tratamentului sancționator și stabilind o pedeapsă de 5 ani aptă să-și atingă scopul represiv, dar și educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

În atare situație nu se justifică o individualizare a pedepsei, cea aplicată fiind temeinic stabilită. Cu privire la reducerea daunelor morale acordate, se constată că în raport de vârsta fragedă și suferințele fizice cât și cele de natură psihică, ulterioare comiterii infracțiunii impun menținerea despăgubirilor acordate cu acest titlu, până la concurența sumei de 100 milioane lei. Pentru considerentele expuse, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate, recursurile declarate de parchet și de inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat din care onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul G.D. împotriva deciziei penale nr. 330 din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reținerile din 7 iulie la 9 iulie 2003, din 14 iulie la 16 iulie 2003 și durata arestării preventive de la 21 aprilie 2004 la 27 ianuarie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2005.