ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 626/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 101/S/2004

Tribunalul Brașov, pornind de la faptul că un minor se bucură de un tratament

penal diferențiat calitativ de acela la care sunt supuși inculpații majori, el

neavând o capacitate deplină de înțelegere a semnificației antisociale a unora

din acțiunile sale, putând fi îndreptat cu mai mare ușurință prin aplicarea

unor sancțiuni de drept penal mai puțin severe, făcând aplicarea prevederilor art.

101 lit. c) și art. 104 C. pen., a dispus luarea față de inculpatul  minor G.D.

a măsurii educative a internării, într-un centru de reeducare pe o perioadă

nedeterminată, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 18 ani, pentru

săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C.

pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 108 alin. (2) C. pen., referitoare la revocarea acestei

măsuri în ipoteza în care acesta infirmă, prin comportamentul său, prezumția de

îndreptare care a justificat lăsarea lui în libertate înainte de a împlini

vârsta majoratului.

A constatat existența stării de

arest preventiv, indicând intervalul anume înăuntrul căruia ea a ființat.

A admis în parte acțiunea civilă

promovată de partea civilă F.A.G. prin reprezentanții săi legali, obligând

inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata unor daune

morale în sumă de 50.000.000 lei menite a suplini durerile psihice consecutive

vătămării corporale, dată fiind activitatea tulburărilor emoționale, urmare a

agresiunii sexuale.

A respins restul pretențiilor pecuniare

invocate cu titlu de prestații periodice lunare, apreciind că infracțiunea

comisă nu s-a solidat cu o incapacitate funcțională, cu depunerea de către

partea vătămată a unor eforturi suplimentare în scopul de a obține prin propria

sa muncă aceleași rezultate.

A obligat inculpatul în solidar cu

părțile responsabile civilmente la plata către stat a cheltuielilor judiciare

ocazionate cu derularea prezentei cauze.

La pronunțarea acestei soluții s-a

avut în vedere faptul întreținerii, unor raporturi sexuale cu o minoră, care

datorită vârstei sale fragede (6 ani) s-a aflat în neputință de a-și manifesta

voința, fiind lipsită de aptitudinile de a înțelege și de-a voi.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel procurorul, cu privire la greșita individualizare a pedepsei, cât

și partea civilă, care a cerut majorarea cuantumului daunelor morale acordate.

Prin decizia penală nr. 330 din 16

septembrie 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate,

dispunându-se schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită din

infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și alin. (2) lit.

c) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., text de lege cu

care l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare și majorarea daunelor morale

de la 50 milioane lei la 100 milioane lei.

Împotriva deciziei penale

sus-menționate, au declarat recurs procurorul, considerând că pedeapsa aplicată

a fost greșit individualizată în sensul că este prea blândă, cât și inculpatul

care a solicitat menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.

Recursurile declarate sunt

nefondate.

Examinând dosarul cauzei, instanța

constată că s-a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în

concordanță cu probele administrate.

Referitor la modul de

individualizare a pedepsei, motiv de recurs al parchetului și al inculpatului,

se constată că instanța de apel a avut în vedere toate criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la fapta și persoana inculpatului,

reținând corect că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea

inculpatului, care să atragă o ușurare a tratamentului sancționator și

stabilind o pedeapsă de 5 ani aptă să-și atingă scopul represiv, dar și

educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

În atare situație nu se justifică o

individualizare a pedepsei, cea aplicată fiind temeinic stabilită.

Cu privire la reducerea daunelor

morale acordate, se constată că în raport de vârsta fragedă și suferințele

fizice cât și cele de natură psihică, ulterioare comiterii infracțiunii impun

menținerea despăgubirilor acordate cu acest titlu, până la concurența sumei de

100 milioane lei.

Pentru considerentele expuse,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca

nefondate, recursurile declarate de parchet și de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat din care onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul G.D.

împotriva deciziei penale nr. 330 din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel

Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului reținerile din 7 iulie la 9 iulie 2003, din 14 iulie la 16 iulie

2003 și durata arestării preventive de la 21 aprilie 2004 la 27 ianuarie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 ianuarie 2005.