ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2540/2006

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 33 din 24 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și familie Brașov, în baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., și art. 99 și următorii C. pen., a fost condamnat inculpatul L.I.A., la o pedeapsă de 5 ani închisoare. I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) c) și e) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani. S-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 18 februarie 2005. A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente L.V., la plata sumei de 8.330.000 lei, cu titlu de daune materiale și 50.000.000 lei cu titlu de daune morale, pentru fiecare dintre părțile civilă B.F., B.Șt.

și B.I., precum și la plata unei prestații periodice lunare în sumă de 500.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile către minorul parte civilă B.I., începând cu data de 18 februarie 2005 și până la împlinirea vârstei de 18 ani. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a următoarelor obiecte: o pereche de cizme de cauciuc și un băț tip coadă de mătură, corpuri delicte care au aparținut inculpatului. A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 9.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a arătat că reține, în esență, următoarea situație de fapt. Inculpatul L.I.A., în vârstă de 14 ani și 4 luni, a locuit împreună cu mama sa, L.V.

și fratele său L.E., în vârstă de 12 ani, în comuna Jibert, într-un imobil compus dintr-o singură cameră, condițiile de locuit fiind precare. Anterior stabilirii în această localitate, mama inculpatului a avut o relație de concubinaj cu B.G., tatăl natural al copiilor fiind decedat, astfel că, în timpul relației de concubinaj copii au locuit o perioadă scurtă de timp la B.G., în comuna Hăghic, județul Covasna, însă pe fondul anumitor tensiuni această relația s-a întrerupt și copii, împreună cu mama s-au stabilit în localitatea menționată. În ziua de 17 februarie 2005, B.G., fostul concubin al mamei inculpatului, împreună cu D.V., au venit în comuna Jibert în vederea tocmirii unei ciurde și pentru că i-a apucat seara au încercat să găsească găzduire mai întâi la familia R. care i-a refuzat din lipsă de spațiu, iar ulterior la propunerea victimei s-au deplasat la locuința fostei concubine L.V.

Ajunși la casa acesteia, au bătut la ușă și au solicitat să fie primiți, însă L.V. care se afla în pat cu cei doi copii ai săi și fiind seară și neavând curent electric, le-a făcut cunoscut că nu-i primește și să plece, în caz contrar îi va pune pe cei doi feciori ai săi să-i omoare. În timpul discuțiilor inculpatul a sărit pe geam și a fugit la vecinul său H.A., solicitându-i ajutorul și urmare a acestei stări de fapt, numitul D.V., de teamă, a mers în stradă, însă de el s-a apropiat inculpatul care l-a lovit cu pumnii după ureche, iar martorul H. le-a spus să plece, între timp și victima ajunsese la poartă și vroia să plece. Speriat de loviturile primite de la inculpat, numitul D.V. a fugit în direcția localității Rupea, iar B.G.

a plecat pe drumul comunal principal, martorul H.A. s-a întors acasă, inculpatul la rândul său a intrat în casă, unde s-a încălțat cu cizmele din cauciuc, fiind desculț, a luat în mână o bâtă cu un diametru de cca. 3-4 cm și o lungime de aproximativ un metru și a plecat în urmărirea victimei căreia i-a aplicat o lovitură în zona capului, în urma căreia aceasta a căzut pe spate iar la 1-2 ore, a decedat. Inculpatul, ajuns acasă, i-a făcut cunoscut mamei sale și fratelui că l-a omorât pe B.G., însă în prealabil, după ce a lovit-o pe victimă a mutat-o de pe carosabilul drumului principal pe acostament. Potrivit raportului de constatare medico-legală, întocmit de S.J.M.L. Brașov, rezultă că moartea numitului B.G.

a fost violentă și ea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură de boltă și bază craniană (hematom hepi și subdural, hemoragie subarahnoidiană difuză, contuzie cerebrală), leziuni care s-au putut produce prin lovirea capului cu un corp dur, existând o singură lovire, iar decesul a survenit la cca.1-2 ore după producerea leziunii și între deces și leziune există legătură directă de cauzalitate. În contextul situației de fapt expusă și reținută, s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Având în vedere poziția inculpatului, vârsta acestuia, condițiile de trai și gradul de cultură, s-a apreciat că sunt incidente prevăzute art. 74 și 76 C. pen.

Așa fiind, inculpatul a fost condamnat în baza textelor de lege menționate mai sus și cu reținerea stării de minorat prevăzute de art. 99 și următorii C. pen., la o pedeapsă de 5 ani închisoare. La individualizarea și aplicarea pedepsei, s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen., astfel că pedeapsa aplicată este de natură să ducă la reeducarea acestuia. Latura civilă a cauzei s-a menționat că a fost soluționată în raport de dispozițiile înscrise la art. 14 și 346 C. proc. pen., cum și de art. 998 C. civ., fiind obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente mama sa, la daune materiale și morale în cuantumul menționat în prima parte a considerentelor prezentei decizii, precum și la o prestație periodică lunară, având în vedere materialul probator de la dosar, precum și pretențiile părților civile.

Sentința a fost atacată cu apel, potrivit art. 362 și 363 C. proc. pen., de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de inculpat. Parchetul a formulat motive de apel privind individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, ca fiind o pedeapsă mică în raport de gravitatea faptei, împrejurările în care a acționat inculpatul, consecințele produse, precum și sub aspectul cuantumului daunelor morale care sunt mici, având în vedere că de pe urma victimei au rămas 3 copii, dintre care unul minor, față de care s-a stabilit că aceștia au suferit o traumă psihică puternică, iar suma stabilită nu este de natură să acopere prejudiciul încercat.

Inculpatul, prin apărător și personal, a invocat critici vizând greșita încadrare a faptei în infracțiunea de omor calificat, în condițiile în care, intenția sa nu a fost aceea de a suprima viața victimei ci el a acționat în condițiile în care victima l-a agresat și producându-i o puternică tulburare a lovit-o, iar în cădere aceasta și-a produs un traumatism ce a avut drept consecință decesul, astfel că, în raport încadrarea juridică a faptei și de activitatea materială desfășurată de inculpat nu se justifică pedeapsa închisorii de 5 ani, solicitând reducerea, cum și a despăgubirilor civile.

Prin urmare, s-a solicitat de către parchet admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și majorarea pedepsei aplicate inculpatului precum și rezolvarea corectă a laturii civile sub aspectul daunelor morale, care sunt modice în raport de trauma psihică suferită de cei trei copii ai victimei, iar de către inculpat, schimbarea încadrării juridice, reținerea stării de provocare, aplicarea unei pedepse mai mici și reducerea despăgubirilor materiale și daune morale. Curtea de apel Brașov, secția pentru minori și familie, a examinat apelurile declarate de parchet și inculpat, în raport de motivele invocate, actele și lucrările de la dosar, sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc.

pen., și prin decizia penală nr. 41/ AP/MF din 24 octombrie 2005, a admis ambele apeluri, a desființat în parte sentința sub aspectul sancțiunii aplicate inculpatului minor, al întinderii daunelor morale, al datei de la care sunt datorate prestațiile periodice lunare, a nestabilirii unei sume globale pentru prestațiile periodice și rejudecând cauza, în baza art. 104 C. pen., a aplicat inculpatului minor măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., atrăgându-i atenția asupra art. 108 C. pen. S-a dispus punerea în executare, de îndată, a acestei măsuri. S-a constatat că inculpatul a fost reținut de la 18 februarie 2005 și arestat preventiv în perioada 19 februarie 2005 – 04 mai 2005. S-a înlăturat din sentința atacată dispozițiile referitoare la aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen.

și art. 88 C. pen. A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente L.V., să plătească părților civile B.F., B.Șt. și B.I. câte 2.500 RON, iar părții civile minore B.I. suma de 400 RON, cu titlu de prestație globală, precum și suma de 50 RON lunar, cu titlu de prestație periodică, începând cu data de 24 octombrie 2005 și până la împlinirea vârstei de 18 ani. În considerentele deciziei s-a arătat că apelul parchetului este întemeiat, în raport de data la care se acordă prestațiile periodice lunare care este data pronunțării hotărârii și nu data săvârșirii faptei, iar între data săvârșirii faptei și data pronunțării hotărârii, aceste prestații periodice au un caracter global, situați care se va îndrepta prin reformarea hotărârii.

În ceea ce privește criticile invocate de către inculpat s-a apreciat că sunt întemeiate în parte. În legătură cu schimbarea încadrării juridice s-a motivat că, în raport de activitatea desfășurată de inculpat care a lovit victima cu o bâtă de o intensitate ridicată într-o zona vitală, capul, sunt elemente de natură care duc la concluzia că acesta a acționat cu intenție și discernământ în a suprima viața numitului B.G., ținându-se seama și de conținutul expertizei psihiatrice, astfel că acest motiv de apel a fost înlăturat. De asemenea, tot înlăturată a fost și critica vizând aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., vizând scuza provocării, întrucât inculpatul nu a fost provocat nici de victimă și nici de martorul D.V., prezența acestora la domiciliul său a fost urmare a faptului că a solicitat găzduire în virtutea faptului că victima a trăit în concubinaj cu mama sa, unde prezenți au fost el și fratele la domiciliul acesteia.

Din punct de vedere al daunelor morale s-a apreciat că acestea sunt exagerate la suma de 50.000.000 lei pentru fiecare moștenitor, în raport cu posibilitățile materiale și efective ale inculpatului și familiei sale, astfel că suma de 25.000.000 lei pentru fiecare moștenitor acoperă trauma psihică suferită. Din oficiu, curtea a apreciat că pedeapsa închisorii aplicată inculpatului este o sancțiune aspră față de vârsta și împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea, astfel că sunt temeiuri că aplicarea art. 104 C. pen., este de natură să ducă la reeducarea acestuia și în interesul său de a i se asigura o pregătire profesională. Decizia a fost atacată cu recurs numai de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe considerent că este vădit nelegală și esențial netemeinică, în raport de măsura educativă aplicată inculpatului care a comis o faptă gravă cu un pericol social deosebit de grav fără nici un motiv și în mod brutal.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea soluției pronunțată de prima instanță ca fiind legală și temeinică. Examinând recursul declarat, în raport de critica invocată, de actele și lucrările de la dosar, de decizia pronunțată în cauză, se constată că recursul de față este fondat și se va admite pentru considerente ce vor fi expuse mai jos. Potrivit materialului probator de la dosar se constată că ambele instanțe au pronunțat hotărâri legale și temeinice numai din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, însă din punct de vedere a tragerii la răspundere penală prin aplicarea măsurii educative a internării inculpatului minor într-un centru de reeducare, decizia curții este greșită.

Având în vedere criteriile de individualizare înscrise la art. 72 C. pen., raportat la gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările și modul în care a fost săvârșită fapta, constând în aceea că după ce l-a lovit pe martor, inculpatul, înarmându-se cu un ciomag, fără să fi fost provocat, a urmărit-o pe victimă și prin surprindere i-a aplicat o lovitură puternică în zona capului, ce a avut drept consecință cauzarea unui traumatism grav, cu consecința la scurt timp a decesului, ceea ce presupune periculozitatea social mărită din partea inculpatului și că măsura educativă prevăzută de art. 104 C. pen., nu este de natură să ducă la reeducarea acestuia. Așa fiind, se apreciază că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului este de natură să ducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen., ea reflectând gravitatea faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială.

În consecință, motivul de recurs invocat, constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 385 9 C. proc. pen., astfel că se va admite, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmând a se casa în parte decizia atacată numai în ceea ce privește luarea față de inculpatul minor, L.I.A., a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, dispoziție pe care o înlătură, urmând a menține pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentință. Se va deduce din pedeapsă, timpul reținerii și al arestării preventive de la 18 februarie 2005, la 04 mai 2005. Se va menține celelalte dispoziții ale deciziei. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 41 din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, privind pe inculpatul L.I.A. Casează în parte decizia atacată, numai în ce privește luarea față de inculpatul minor L.I.A. a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, prevăzută de art. 104 C. pen., dispoziție pe care o înlătură și menține pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului de instanța de fond, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 99 și următoarele C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 18 februarie 2005, la 4 mai 2005. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Onorariul în sumă de 100 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2006.