ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2540/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2540/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 33 din 24

iunie 2005, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și familie Brașov, în baza art.

174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C.

pen., și art. 99 și următorii C. pen., a fost condamnat inculpatul L.I.A., la o

pedeapsă de 5 ani închisoare.

I s-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) c) și e) C. pen., după

împlinirea vârstei de 18 ani.

S-a dedus din pedeapsa aplicată,

perioada reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 18 februarie

2005.

A fost obligat inculpatul, în

solidar cu partea responsabilă civilmente L.V., la plata sumei de 8.330.000

lei, cu titlu de daune materiale și 50.000.000 lei cu titlu de daune morale,

pentru fiecare dintre părțile civilă B.F., B.Șt. și B.I., precum și la plata

unei prestații periodice lunare în sumă de 500.000 lei, cu titlu de despăgubiri

civile către minorul parte civilă B.I., începând cu data de 18 februarie 2005

și până la împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială a următoarelor obiecte: o pereche de cizme de

cauciuc și un băț tip coadă de mătură, corpuri delicte care au aparținut

inculpatului.

A fost obligat inculpatul, în

solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 9.000.000 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a arătat că reține, în esență, următoarea situație de fapt.

Inculpatul L.I.A., în vârstă de 14

ani și 4 luni, a locuit împreună cu mama sa, L.V. și fratele său L.E., în

vârstă de 12 ani, în comuna Jibert, într-un imobil compus dintr-o singură

cameră, condițiile de locuit fiind precare.

Anterior stabilirii în această

localitate, mama inculpatului a avut o relație de concubinaj cu B.G., tatăl

natural al copiilor fiind decedat, astfel că, în timpul relației de concubinaj

copii au locuit o perioadă scurtă de timp la B.G., în comuna Hăghic, județul

Covasna, însă pe fondul anumitor tensiuni această relația s-a întrerupt și

copii, împreună cu mama s-au stabilit în localitatea menționată.

În ziua de 17 februarie 2005, B.G.,

fostul concubin al mamei inculpatului, împreună cu D.V., au venit în comuna

Jibert în vederea tocmirii unei ciurde și pentru că i-a apucat seara au

încercat să găsească găzduire mai întâi la familia R. care i-a refuzat din

lipsă de spațiu, iar ulterior la propunerea victimei s-au deplasat la locuința

fostei concubine L.V.

Ajunși la casa acesteia, au bătut la

ușă și au solicitat să fie primiți, însă L.V. care se afla în pat cu cei doi

copii ai săi și fiind seară și neavând curent electric, le-a făcut cunoscut că

nu-i primește și să plece, în caz contrar îi va pune pe cei doi feciori ai săi

să-i omoare.

În timpul discuțiilor inculpatul a

sărit pe geam și a fugit la vecinul său H.A., solicitându-i ajutorul și urmare

a acestei stări de fapt, numitul D.V., de teamă, a mers în stradă, însă de el

s-a apropiat inculpatul care l-a lovit cu pumnii după ureche, iar martorul H. le-a

spus să plece, între timp și victima ajunsese la poartă și vroia să plece.

Speriat de loviturile primite de la

inculpat, numitul D.V. a fugit în direcția localității Rupea, iar B.G. a plecat

pe drumul comunal principal, martorul H.A. s-a întors acasă, inculpatul la

rândul său a intrat în casă, unde s-a încălțat cu cizmele din cauciuc, fiind

desculț, a luat în mână o bâtă cu un diametru de cca. 3-4 cm și o lungime de

aproximativ un metru și a plecat în urmărirea victimei căreia i-a aplicat o

lovitură în zona capului, în urma căreia aceasta a căzut pe spate iar la 1-2

ore, a decedat.

Inculpatul, ajuns acasă, i-a făcut

cunoscut mamei sale și fratelui că l-a omorât pe B.G., însă în prealabil, după

ce a lovit-o pe victimă a mutat-o de pe carosabilul drumului principal pe

acostament.

Potrivit raportului de constatare

medico-legală, întocmit de S.J.M.L. Brașov, rezultă că moartea numitului B.G. a

fost violentă și ea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecutivă unui

traumatism cranio-cerebral, cu fractură de boltă și bază craniană (hematom hepi

și subdural, hemoragie subarahnoidiană difuză, contuzie cerebrală), leziuni

care s-au putut produce prin lovirea capului cu un corp dur, existând o singură

lovire, iar decesul a survenit la cca.1-2 ore după producerea leziunii și între

deces și leziune există legătură directă de cauzalitate.

În contextul situației de fapt

expusă și reținută, s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de

inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Având în vedere poziția

inculpatului, vârsta acestuia, condițiile de trai și gradul de cultură, s-a

apreciat că sunt incidente prevăzute art. 74 și 76 C. pen.

Așa fiind, inculpatul a fost

condamnat în baza textelor de lege menționate mai sus și cu reținerea stării de

minorat prevăzute de art. 99 și următorii C. pen., la o pedeapsă de 5 ani

închisoare.

La individualizarea și aplicarea

pedepsei, s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la

art. 72 C. pen., astfel că pedeapsa aplicată este de natură să ducă la

reeducarea acestuia.

Latura civilă a cauzei s-a menționat

că a fost soluționată în raport de dispozițiile înscrise la art. 14 și 346 C.

proc. pen., cum și de art. 998 C. civ., fiind obligat inculpatul, în solidar cu

partea responsabilă civilmente mama sa, la daune materiale și morale în

cuantumul menționat în prima parte a considerentelor prezentei decizii, precum

și la o prestație periodică lunară, având în vedere materialul probator de la

dosar, precum și pretențiile părților civile.

Sentința a fost atacată cu apel,

potrivit art. 362 și 363 C. proc. pen., de către Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov și de inculpat.

Parchetul a formulat motive de apel

privind individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, ca fiind o

pedeapsă mică în raport de gravitatea faptei, împrejurările în care a acționat

inculpatul, consecințele produse, precum și sub aspectul cuantumului daunelor

morale care sunt mici, având în vedere că de pe urma victimei au rămas 3 copii,

dintre care unul minor, față de care s-a stabilit că aceștia au suferit o

traumă psihică puternică, iar suma stabilită nu este de natură să acopere

prejudiciul încercat.

Inculpatul, prin apărător și

personal, a invocat critici vizând greșita încadrare a faptei în infracțiunea

de omor calificat, în condițiile în care, intenția sa nu a fost aceea de a

suprima viața victimei ci el a acționat în condițiile în care victima l-a

agresat și producându-i o puternică tulburare a lovit-o, iar în cădere aceasta

și-a produs un traumatism ce a avut drept consecință decesul, astfel că, în

raport încadrarea juridică a faptei și de activitatea materială desfășurată de

inculpat nu se justifică pedeapsa închisorii de 5 ani, solicitând reducerea,

cum și a despăgubirilor civile.

Prin urmare, s-a solicitat de către

parchet admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și majorarea

pedepsei aplicate inculpatului precum și rezolvarea corectă a laturii civile

sub aspectul daunelor morale, care sunt modice în raport de trauma psihică

suferită de cei trei copii ai victimei, iar de către inculpat, schimbarea

încadrării juridice, reținerea stării de provocare, aplicarea unei pedepse mai

mici și reducerea despăgubirilor materiale și daune morale.

Curtea de apel Brașov, secția pentru

minori și familie, a examinat apelurile declarate de parchet și inculpat, în

raport de motivele invocate, actele și lucrările de la dosar, sentința

pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., și

prin decizia penală nr. 41/ AP/MF din 24 octombrie 2005, a admis ambele

apeluri, a desființat în parte sentința sub aspectul sancțiunii aplicate

inculpatului minor, al întinderii daunelor morale, al datei de la care sunt

datorate prestațiile periodice lunare, a nestabilirii unei sume globale pentru

prestațiile periodice și rejudecând cauza, în baza art. 104 C. pen., a aplicat

inculpatului minor măsura educativă a internării într-un centru de reeducare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen.,

atrăgându-i atenția asupra art. 108 C. pen.

S-a dispus punerea în executare, de

îndată, a acestei măsuri.

S-a constatat că inculpatul a fost

reținut de la 18 februarie 2005 și arestat preventiv în perioada 19 februarie

2005 – 04 mai 2005.

S-a înlăturat din sentința atacată

dispozițiile referitoare la aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b) și c) C. pen.

și art. 88 C. pen.

A fost obligat inculpatul, în

solidar cu partea responsabilă civilmente L.V., să plătească părților civile B.F.,

B.Șt. și B.I. câte 2.500 RON, iar părții civile minore B.I. suma de 400 RON, cu

titlu de prestație globală, precum și suma de 50 RON lunar, cu titlu de

prestație periodică, începând cu data de 24 octombrie 2005 și până la

împlinirea vârstei de 18 ani.

În considerentele deciziei s-a

arătat că apelul parchetului este întemeiat, în raport de data la care se

acordă prestațiile periodice lunare care este data pronunțării hotărârii și nu

data săvârșirii faptei, iar între data săvârșirii faptei și data pronunțării

hotărârii, aceste prestații periodice au un caracter global, situați care se va

îndrepta prin reformarea hotărârii.

În ceea ce privește criticile

invocate de către inculpat s-a apreciat că sunt întemeiate în parte.

În legătură cu schimbarea încadrării

juridice s-a motivat că, în raport de activitatea desfășurată de inculpat care

a lovit victima cu o bâtă de o intensitate ridicată într-o zona vitală, capul,

sunt elemente de natură care duc la concluzia că acesta a acționat cu intenție

și discernământ în a suprima viața numitului B.G., ținându-se seama și de

conținutul expertizei psihiatrice, astfel că acest motiv de apel a fost

înlăturat.

De asemenea, tot înlăturată a fost

și critica vizând aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., vizând scuza provocării,

întrucât inculpatul nu a fost provocat nici de victimă și nici de martorul D.V.,

prezența acestora la domiciliul său a fost urmare a faptului că a solicitat

găzduire în virtutea faptului că victima a trăit în concubinaj cu mama sa, unde

prezenți au fost el și fratele la domiciliul acesteia.

Din punct de vedere al daunelor morale

s-a apreciat că acestea sunt exagerate la suma de 50.000.000 lei pentru fiecare

moștenitor, în raport cu posibilitățile materiale și efective ale inculpatului

și familiei sale, astfel că suma de 25.000.000 lei pentru fiecare moștenitor

acoperă trauma psihică suferită.

Din oficiu, curtea a apreciat că

pedeapsa închisorii aplicată inculpatului este o sancțiune aspră față de vârsta

și împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea, astfel că sunt

temeiuri că aplicarea art. 104 C. pen., este de natură să ducă la reeducarea

acestuia și în interesul său de a i se asigura o pregătire profesională.

Decizia a fost atacată cu recurs

numai de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe considerent că

este vădit nelegală și esențial netemeinică, în raport de măsura educativă

aplicată inculpatului care a comis o faptă gravă cu un pericol social deosebit

de grav fără nici un motiv și în mod brutal.

S-a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei și menținerea soluției pronunțată de prima instanță ca fiind

legală și temeinică.

Examinând recursul declarat, în

raport de critica invocată, de actele și lucrările de la dosar, de decizia

pronunțată în cauză, se constată că recursul de față este fondat și se va

admite pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.

Potrivit materialului probator de la

dosar se constată că ambele instanțe au pronunțat hotărâri legale și temeinice

numai din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării

juridice, a vinovăției inculpatului, însă din punct de vedere a tragerii la

răspundere penală prin aplicarea măsurii educative a internării inculpatului

minor într-un centru de reeducare, decizia curții este greșită.

Având în vedere criteriile de

individualizare înscrise la art. 72 C. pen., raportat la gradul de pericol

social mărit al faptei comise, împrejurările și modul în care a fost săvârșită

fapta, constând în aceea că după ce l-a lovit pe martor, inculpatul,

înarmându-se cu un ciomag, fără să fi fost provocat, a urmărit-o pe victimă și

prin surprindere i-a aplicat o lovitură puternică în zona capului, ce a avut

drept consecință cauzarea unui traumatism grav, cu consecința la scurt timp a

decesului, ceea ce presupune periculozitatea social mărită din partea inculpatului

și că măsura educativă prevăzută de art. 104 C. pen., nu este de natură să ducă

la reeducarea acestuia.

Așa fiind, se apreciază că pedeapsa

de 5 ani închisoare aplicată inculpatului este de natură să ducă la reeducarea

acestuia și să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen., ea reflectând

gravitatea faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială.

În consecință, motivul de recurs

invocat, constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 385

9

C.

proc. pen., astfel că se va admite, în baza art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., urmând a se casa în parte decizia atacată numai în ceea ce

privește luarea față de inculpatul minor, L.I.A., a măsurii educative a

internării într-un centru de reeducare, dispoziție pe care o înlătură, urmând a

menține pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentință.

Se va deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 18 februarie 2005, la 04 mai 2005.

Se va menține celelalte dispoziții

ale deciziei.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 41 din 24

octombrie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie,

privind pe inculpatul L.I.A.

Casează în parte decizia atacată,

numai în ce privește luarea față de inculpatul minor L.I.A. a măsurii educative

a internării într-un centru de reeducare, prevăzută de art. 104 C. pen.,

dispoziție pe care o înlătură și menține pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată

inculpatului de instanța de fond, pentru comiterea infracțiunii de omor

calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i), cu

aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (2), art. 99 și următoarele C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 18 februarie

2005, la 4 mai 2005.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

Onorariul în sumă de 100 lei,

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 aprilie 2006.