ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3070/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 3 din 20 ianuarie 2006, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a condamnat pe inculpatul C.V. zis Ț. la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare. În baza art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii, timpul reținerii din 15 aprilie 2005 și al arestării preventive a inculpatului începând cu data de 16 aprilie 2005, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului. În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C.M. și în consecință l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 RON daune morale, către aceasta. În baza art. 346 C. proc. pen., s-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată P.C.D. S-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a echivalentului în lei a sumei de 18.600 EURO, sumă dobândită în urma săvârșirii infracțiunilor.

În baza art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., raportat la art. 14 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din O.G. nr. 65/1997 privind regimul pașapoartelor în România, după rămânerea definitivă a hotărârii, se va înainta D.G.P pașaportul, eliberat la data de 28 februarie 2002, aparținând inculpatului, solicitându-se luarea de către aceasta a măsurii retragerii pașaportului. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare. Suma de 60 lei RON, reprezentând onorarii apărători oficiu, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției. La termenul din 3 mai 2006, Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, prin încheiere, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului C.V., în baza dispozițiilor art. 148 lit. h) C. proc.

pen., măsură pe care a menținut-o. În termen legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii menționate mai sus, motivele fiind netemeinicia menținerii măsurii arestării preventive, solicitând prin apărătorul său revocarea acestei măsuri, în temeiul art. 139 C. proc. pen., deoarece nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri și, în consecință, judecarea sa în stare de libertate. Recursul declarat de inculpat nu este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu .. închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului .. de la judecată .., se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol, prevăzând arestarea preventivă.

Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În urma examinării lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că dispozițiile procedurale privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale și prelungirea acestei măsuri în cursul judecății, au fost respectate.

Ca atare încheierea atacată, prin care s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a dispus menținerea acestei măsuri, este legală. Inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare și există suficiente temeiuri că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva încheierii din 3 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, pronunțată în dosar nr. 74/P/AP/MF/2006. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2006.