ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 03.12.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4354/2010

HOTĂRÂRE

03.12.2010

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4354/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 410 din 25 noiembrie 2009, Tribunalul Vaslui a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul T.A., din infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunile de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. (pentru victima N.B.M.).

A fost condamnat inculpatul T.A., cetățean român, studii 10 clase, cu antecedente penale, fără copii minori, C.N.P. 000 la următoarele pedepse:

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

- 5(cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 4 ani, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

I s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 09 ianuarie 2006 până la 27 decembrie 2006 (Decizia penală nr. 203 din 27 decembrie 2006 a Curții de Apel Iași).

A fost menținută măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea până la punerea în executare a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul T.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 C. pen.

S-a respins acțiunea civilă a părții civile C.L.

S-a luat act că victimele C. (fostă A.) D.S.E., E.I.D., C.E., B.M. și N.B.M. nu s-au constituit părți civile.

A fost obligat inculpatul T.A. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă totală de 970 RON, din care suma de 850 RON reprezentând onorarii pentru apărători desemnați din oficiu pentru inculpat (50%) și victime, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, într-un prim ciclu procesual prin Sentința penală nr. 233 din 9 mai 2007, Tribunalul Vaslui a dispus pentru inculpații D.V.N. și D.M.G. din infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

- pentru inculpatul T.A., din infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 în următoarele infracțiuni:

• proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

• proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. (pv N.B.),

- pentru inculpatul C.C.C., din infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen.,

- pentru inculpatul D.M. din infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în următoarele infracțiuni:

• proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

• proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. (pv N.B.)

• trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (pv C.M.)

• trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ( p.v. P.V., C.R., B.A.).

1) Condamnarea inculpatului D.V.N., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe o durată de 4 ani.

2) Condamnarea inculpatului D.M., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe o durată de 4 ani.

3) Condamnarea inculpatului C.C.C., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

4) Condamnarea inculpatului T.A., antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe o durată de 4 ani

- 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe o durată de 4 ani, toate cu aplic. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mea grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe o durată de 4 ani.

5) Condamnarea inculpatului D.M., fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

În tem. art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mea grea, de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe o durată de 4 ani.

S-a interzis fiecărui inculpat drepturile prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedepsele aplicate fiecărui inculpat durata reținerii astfel:

- pentru inculpatul C.C.C. 24 ore cu începere de la 09 ianuarie 2006, ora 17, până la 10 ianuarie 2006, ora 17,

- pentru inculpatul D.M. 24 ore cu începere de la 09 ianuarie 2006, ora 19, până la 10 ianuarie 2006, ora 19,

- pentru inculpatul T.A. 24 ore cu începere de la 09 ianuarie 2006, ora 20, până la 10 ianuarie 2006, ora 20,

- pentru inculpatul D.V.N. 24 ore cu începere de la 09 ianuarie 2006, ora 18, până la 10 ianuarie 2006, ora 18 și durata arestării preventive pentru fiecare dintre cei patru inculpați începând cu data de 10 ianuarie 2006 și până la data de 27 decembrie 2006.

S-a dispus suspendarea, sub supraveghere, a executării pedepsei aplicate inculpatului C.C.C., în tem. art. 86

C. pen., și fixează termen de încercare 6 ani.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

Pe durata termenului de încercare inculpatul C.C.C. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune Vaslui desemnat organ de supraveghere,

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea,

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă,

- să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor 86

C. proc. pen.

A fost menținută măsura preventivă a obligării inculpaților D.M., T.A. și D.V.N. de a nu părăsi localitatea până la punerea în executare a prezentei hotărâri.

S-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă față de inculpatul C.C.C.

S-a dispus față de inculpatul D.M. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Vaslui fără încuviințarea instanței.

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea inculpatul D.M. trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat,

b) să se prezinte la Poliția Mun. Vaslui, organ desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat,

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată,

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

Măsura se va comunica organelor prevăzute de art. 145 alin. (2

) C. proc. pen.

S-a atras atenția inculpatului că trebuie să respecte obligațiile impuse și ca, în caz de încălcare, cu rea-credință a măsurii și a obligațiilor ce îi revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților D.M. și B.M. pentru săvârșirea a câte unei infracțiuni de spălare de bani, prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002.

În tem. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită inculpații C.C.C., D.V.N., D.M.G. și D.M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 323 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D.M. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

• trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (pv C.M.)

• trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ( p.v. P.V., C.R., B.A.).

A fost respinsă acțiunea civilă a părții civile C.L.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vaslui precum și inculpații D.M., D.V.N., D.M.G., T.A. și C.C.C.

Prin Decizia penală nr. 11/MF din 29 februarie 2008 Curtea de Apel Iași a admis apelurile declarate în cauză împotriva Sentinței penale nr. 233 din 9 mai 2009 a Tribunalului Vaslui pe care a desființat-o în parte și rejudecând a disjuns cauza și a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Vaslui pentru rejudecarea cauzei cu privire la inculpatul T.A.

A înlăturat dispozițiile privind interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. ca pedeapsă accesorie și complementară față de inculpații D.M., D.V.N., D.M.G. și C.C.C.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul B.M., T.A., C.C.C., D.M., D.V.N. și D.M.G.

Prin Decizia penală nr. 2373 din 30 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a luat act de declarațiile inculpaților B.M. și T.A. de retragere a recursurilor.

A respins ca nefondate recursurile declarate de inculpații C.C.C., D.M., D.V.N. și D.M.G. menținând hotărârea atacată.

Ca urmare a disjungerii cauzei față de inculpatul T.A. dispusă prin Decizia penală nr. 11 din 29 februarie 2008 a Curții de Apel Iași, cauza a fost înregistrată la Tribunalului Vaslui.

Procedând la rejudecarea cauzei, instanța de fond a reținut că partea vătămată C.E. a locuit în Bacău până în anul 2001 când a plecat de acasă în căutarea unui loc de muncă. În acest mod a ajuns în localitatea Vaslui unde a aflat că s-a deschis un bar de noapte și că patronul, inculpatul D.M., angajează dansatoare. Partea vătămată a luat legătura cu acest inculpat care i-a promis că-i va încheia contract de muncă, urmând să lucreze ca dansatoare și să primească un salariu lunar, să fie cazată într-un apartament din Vaslui și să-i fie asigurată masa. Partea vătămată a fost de acord cu aceste condiții și, în perioada 2002 - august 2004 a lucrat la barul P. racolând clienți împreună cu alte părți vătămate și întreținând raporturi sexuale cu aceștia, sumele de bani fiind însușite integral de inculpatul D.M. Partea vătămată a arătat că regula era ca fetele care plecau cu clienții să întrețină raporturi sexuale puneau banii primiți de la clienți într-un caiet care se afla în bar și în care barmanița trecea numele fiecărei fete și sumele corespunzătoare de bani, care, ulterior, erau predați inculpatului D.M.

Această parte vătămată, în luna august 2004, a suferit o intervenție chirurgicală întrucât a pierdut sarcina și, din cauza sănătății, nu a mai lucrat în bar însă, în luna martie 2005 a revenit și și-a reluat activitatea descrisă anterior.

C.E. arată că în luna august 2005 a venit la bar și numita B.M. iar în octombrie 2005 minora de 17 ani N.B.M. și că toate erau supravegheate de inculpatul T., acesta hotărând cu care dintre clienți pleca fiecare fată pentru a întreține raporturi sexuale. De asemenea, uneori, inculpatul T. le transporta la diferite locații și le readucea în bar.

Față de împrejurarea că, deși a încetat să mai muncească la barul P. mai bine de jumătate de an, C.E. a revenit și și-a reluat activitatea și, de asemenea, având în vedere că ea a fost de acord să se prostitueze, nu se poate reține că a fost în vreun fel constrânsă sau determinată, prin fraudă sau înșelăciune să se prostitueze.

Partea vătămată B.M. provine din com. Văleni, jud. Vaslui și, în luna august 2004, căutându-și un loc de muncă, a ajuns în piața veche a mun. Vaslui unde funcționa barul P. Aici, partea vătămată l-a întâlnit pe inculpatul T. față de care și-a exprimat dorința de a se angaja la acel bar. Inculpatul i-a prezentat condițiile în care urma să lucreze ca damă de consumație, respectiv aceasta ar fi urmat să danseze la bară, să determine clienții să consume cât mai mult și să întrețină, contra cost, relații sexuale cu aceștia. Partea vătămată a fost de acord cu aceste condiții așa încât, în perioada următoare, împreună cu E., C. și, ulterior, minora N. a dansat în bar, a determinat clienții să consume băuturi alcoolice și s-a prostituat, în diferite locații din Vaslui sau din împrejurimile Vasluiului pentru un tarif de 1.500.000 ROL/oră, care era lăsat de client la bar unde inculpatul T. ținea evidența pe foi volante și, ulterior, însușit de inculpatul D.M.

În urma insistențelor părții vătămate, acesteia i s-a prezentat, în luna mai sau aprilie 2005, un contract de muncă pe care l-a semnat, având funcția de dansatoare, cu un salariu de 3.100.000 ROL lunar.

Aceeași parte vătămată mai arată că, săptămânal, inculpatul T. preda inculpatului D.V.N. în medie 15 milioane lei ROL, sumă rezultată din prostituarea fetelor.

Partea vătămată N.B., din Vaslui, a absolvit doar 8 clase, a abandonat școala și, din cauza neînțelegerilor cu familia, a plecat în Satu Mare. La data de 01 septembrie 2005, la 16 ani și aproximativ 8 luni, a revenit în Vaslui unde l-a cunoscut pe inculpatul T., acesta propunându-i să lucreze în barul P., să fie cazată în apartamentul din bl. 0 unde se mai aflau și C. și B. Aceasta a acceptat și chiar de la începutul lunii septembrie a început să lucreze în bar, dansând, determinând clienții să facă consumație și întreținând raporturi sexuale cu aceștia pentru bani, sumele astfel obținute fiind lăsate de clienți la bar de unde erau luați de inculpatul D.M. sau de către D.V.N.

După ce a fost audiată de organele de urmărire penală, deoarece era minoră, partea vătămată a fost încredințată familiei, respectiv tatălui ei, N.M., însă a stat acasă aproximativ 1 oră după care a părăsit din nou familia și a mers la apartamentul din bl. 0, unde s-a întâlnit cu C.E. și B.M.

În serile care au urmat, după arestarea inculpaților D.V.N., D.M.G. și T.A., minora, B.M. și C.E. au continuat să frecventeze barul P., așa încât, în condițiile în care fuseseră începute cercetări împotriva inculpaților iar minora fusese încredințată familiei, este greu de crezut că fetele s-au întors în barul „P.” altfel decât de bună voie.

Și atitudinea minorei N. care, sfidând organele de urmărire penală, se întoarce la apartamentul din bl. 0 aparținând familiei D. și apoi în barul P. denotă faptul că aceasta avea perfecta reprezentare a ceea ce face și deplina libertate de voință, fiind un copil maturizat prematur, în condițiile în care a fost fugită de acasă la o vârsta extrem de fragedă pentru a merge la Satu Mare, în loc să-și continue studiile întrerupte după absolvirea doar a 8 clase.

În noaptea de 01/02 februarie 2007, la orele 23:30, organele de urmărire penală împreună cu doi inspectori de muncă din cadrul ITM Vaslui au efectuat un control în barul „P.”, ocazie cu care au fost identificate părțile vătămate B.M., C.E. și minora N.B., cele trei declarând că sunt dansatoare, dar cu contract de muncă doar B. De altfel, având în vedere vârsta lui N.B.M.., aceasta nu putea presta nici un fel de activități noaptea, decât cu încălcarea disp. art. 280

din Legea nr. 53/2003 cu ref. la art. 125 alin. (1) din același act normativ.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost stabilită în baza probelor administrate în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, respectiv, datele obținute de la Poliția de Frontieră, adrese și tranzacții efectuate prin W., declarațiile părților vătămate, procese-verbale de confruntare, interpretările convorbirilor telefonice.

Fiind audiat în faza de urmărire penală inculpatul T.A. a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, însă ulterior a declarat în fața instanței că a fost amenințat de anchetatori și nici nu a fost apărat.

La reluarea judecării cauzei inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei reține instanța de fond că atâta timp cât din actele dosarului nu rezultă că inculpatul ar fi întrebuințat constrângeri pentru a determina părțile vătămate să practice prostituția, instanța de fond a considerat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice.

Reținând de asemenea, că față de împrejurarea că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 323 C. pen. nici sub aspectul laturii obiective și nici sub aspectul laturii subiective instanța de fond a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul T.A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că instanța de rejudecare nu a procedat la o nouă judecată a cauzei și nu a refăcut niciun act procesual efectuat pe parcursul cercetării judecătorești în condițiile în care instanța de apel a reținut că a fost comisă o nulitate absolută întrucât în fața primei instanțe au avut loc încălcări a dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței.

Susține de asemenea inculpatul că sentința penală atacată nu este motivată în fapt și în drept, nu cuprinde considerentele unei hotărâri judecătorești pe care să se poată întemeiat soluția de condamnare.

A solicitat inculpatul în raport de motivele de apel invocate, desființarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin Decizia penală nr. 78 din 6 mai 2010 Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de inculpatul T.A. împotriva Sentinței penale nr. 410 din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Vaslui și a desființat în parte în latură penală și rejudecând:

A înlăturat din sentință dispoziția privind aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. ”a” teza I C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A menținut măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.

Cheltuielile judiciare în sumă de 1400 RON au rămas în sarcina statului din care sumele de câte 200 RON pentru părțile civile și martorele - victimă C.L., C.D.S., E.I.D., C.E., B.M.și N.B. reprezentând onorarii apărători din oficiu către Baroul Iași vor fi avansate din fondurile M.J.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că apelul inculpatului este întemeiat numai sub aspectul conținutului pedepsei accesorii, celelalte motive de apel invocate neavând niciun suport probator.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul T.A., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că Tribunalul Vaslui în rejudecare după desființarea cu trimitere în condițiile în care Curtea de Apel Iași apreciase că prima sentință pronunțată era lovită de nulitate absolută fiind încălcate dispozițiile referitoare la sesizarea instanței de judecată, nu a procedat la o nouă judecată a cauzei continuând astfel nerespectarea dispozițiilor procedurale privitoare la sesizarea instanței, fiind incident cazul de casare prev. de art. 385

pct. 2 C. proc. pen.

Inculpatul T.A. invocă și cazul de casare prev. de art. 385

pct. 9 C. proc. pen. în raport de care susține că hotărârile instanțelor de fond și apel nu sunt motivate în fapt și în drept, cuprins aprecieri generale fără a se referi la probele administrate în cauză pe parcursul cercetării judecătorești și fără a se face o analiză judicioasă a acestora.

În raport de motivele de recurs invocate, inculpatul solicită casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond respectiv, Tribunalul Vaslui.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 385

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, corespunzând situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii faptelor reținute în sarcina sa.

Cazul de casare prev. de art. 385

pct. 2 C. proc. pen., referitor la nelegala sesizare a instanței nu este incidentă în cauză.

Prin Decizia penală nr. 11 din 29 februarie 2008 Curtea de Apel Iași a dispus disjungerea cauzei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond cu privire la inculpatul T.A., apreciind că sunt incidente în cauză disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen. referitor la nulitatea absolută câtă vreme instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen. cu care a fost sesizată prin actul de inculpare.

Astfel, instanța de apel a reținut că s-au încălcat dispozițiile referitoare la sesizarea instanței de judecată, s-a comis o nulitate absolută, fapt ce impune desființarea hotărârii primei instanțe cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

Ca atare, instanța de apel, pronunțând această soluție, a stabilit limitele rejudecării, instanța de fond urmând a se pronunța și cu privire la infracțiunea de asociere în scopul săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen. cât timp în primul ciclu procesual instanța de fond a omis să dispună o soluție cu privire la infracțiunea respectivă.

Este adevărat că procedând la rejudecarea cauzei instanța de fond s-a pronunțat cu privire la toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatului T.A., instanța de fond neavând posibilitatea legală de a se pronunța numai asupra unor infracțiunii, dar în același timp, Înalta Curte reține că prin decizia dată în apel au fost menținute toate actele procedurale efectuate în cauză, nulitatea absolută a hotărârii fiind atrasă de omisiunea instanței de fond de a se pronunța cu privire la una din infracțiunile reținute în sarcina inculpatului.

Procedând la rejudecarea cauzei, instanța de fond, reținând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de asociere în scopul săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen. a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunile prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptelor în baza art. 334 C. proc. pen. din infracțiunile prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 procedând astfel la rejudecarea în fond a cauzei.

Faptul că instanța de fond nu a administrat în totalitate probele solicitate de inculpat nu poate conduce la concluzia că sentința pronunțată de prima instanță este lovită de nulitate absolută, fapt ce ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în opinia apărării.

Procedând la rejudecarea cauzei, instanța de fond a administrat probele necesare și utile cauzei, considerând că o nouă reaudiere a coinculpaților în prezenta cauză, așa cum a solicitat inculpatul T.A., nu se impune cât timp, în primul ciclu procesual au fost audiați toți inculpații, ei având posibilitatea să-și adreseze întrebări reciproc.

De asemenea, Înalta Curte reține că instanța de fond a dispus citarea tuturor părților vătămate, însă neprezentarea acestora în instanță în vederea audierii nu poate să determine trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a procedat la o nouă judecată în fond a cauzei, administrând probele utile și pertinente cauzei, pronunțându-se asupra tuturor infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului T.A.

Înalta Curte constată că nici cealaltă critică formulată de inculpatul T.A. referitoare la nemotivarea în drept și în fapt a hotărârilor instanței de fond și de apel, nu este întemeiată.

Înalta Curte apreciază că atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o analiză judicioasă și completă a tuturor probelor administrate în cauză, stabilind corect situația de fapt.

Împrejurarea că instanțele inferioare nu au făcut o referire strictă asupra mijloacelor de probă nu poate fi asimilată cu nemotivarea hotărârii, cât timp situația de fapt a fost stabilită tocmai în urma coroborării tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal.

Cazul de casare prev. de art. 385

pct. 9 C. proc. pen. se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea sentinței contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege, Înalta Curte apreciind că nici una dintre tezele reglementate de acest caz de casare nu este aplicabilă în cauză.

În urma criticilor formulate în raport de sentința pronunțată de instanța de fond, cu ocazia judecării apelului, instanța de prim control judiciar a făcut o analiză proprie, completă, asupra tuturor probelor administrate în cauză arătând motivele pe care se întemeiază soluția.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, reține Înalta Curte că a fost corect dozată, instanța de fond având în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementată de disp. art. 72 C. pen., și anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, respectiv perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, el săvârșind mai multe acte materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei și poziția nesinceră de care a dat dovadă inculpatul, el adoptând pe parcursul procesului penal o atitudine de negare a faptelor, deși inițial în faza de urmărire penală a recunoscut faptele reținute în sarcina sa.

Față de modalitatea de comitere a faptelor, față de profilul moral al inculpatului care își obținea cele necesare traiului în urma înlesnirii practicării prostituției chiar și de către o minoră, Înalta Curte apreciază că nu se impune o reindividualizare a pedepsei, pedeapsa aplicată inculpatului fiind în măsură să asigure scopul educativ și coercitiv al pedepsei reglementat de disp. art. 52 C. pen.

Neexistând alte cazuri de casare, luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A. împotriva Deciziei penale nr. 78 din 6 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2010.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare