ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 693/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 253 din 4 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, inculpatul B.A.J. (fiul lui T. și R.J.) a fost condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1)

și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 74 alin.

(1) lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin.

(2) și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., după

împlinirea vârstei de 18 ani de către inculpat.

Potrivit art. 81 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 110 C. pen.,

respectiv acela de 4 ani.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a

atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării

condiționate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.

Sa făcut aplicarea art. 71 alin.

(5) C. pen.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen. comb. cu art. 998 și art. 1000 alin. (2) C. civ. inculpatul a fost obligat în

solidar cu partea responsabilă civilmente S.R.J., la plata

despăgubirilor civile în sumă de 5000 lei (reprezentând daune morale)

către partea civilă S.M.F., reprezentat prin S.S.T.

Conform art. 189 C. proc. pen. s-a

stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 350 lei reprezentând onorariile

apărătorilor din oficiu care s-au avansat din fondul M.J.

Potrivit art. 191 C. proc. pen.

inculpatul, a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.R.J.,

la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1150 lei, din

care 350 lei reprezintă onorariile avocațiale din oficiu pentru faza

de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut, în esență, că în seara zilei de 15

mai 2008, în condiții de intimidare a părții vătămate

S.F., în vârstă de 9 ani, inculpatul a întreținut relații

sexuale anale, acesta profitând de imposibilitatea minorului de a-și exprima

voința și de a se apăra.

Inculpatul și victima sunt veri

primari.

Atât în faza urmăririi penale,

cât și în timpul cercetării judecătorești, inculpatul a

recunoscut săvârșirea faptei în materialitatea ei, susținând

însă că relațiile sexuale au avut loc cu acordul victimei

și la inițiativa acesteia.

Din raportul de constatare medico -

legală din 13 iunie 2008 al I.M.L. Cluj-Napoca rezultă că

minorul S.M.F. a prezentat două excoriații superficiale pe fesa

dreaptă, necesitând 1-2 zile de îngrijiri medicale și fisuri recente,

congestionate la orificiul anal, aceste leziuni pledând pentru un act sexual

din 15 mai 2008 și necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: plângerea părții vătămate

și declarațiile acesteia, proces - verbal de cercetare la fața

locului planșe fotografice, acte medico - legale, raport psihologic

privind pe victima S.M.F., declarațiile martorilor S.V., C.S.,

declarațiile inculpatului, referatul de evaluare și fișa de

caracterizare psiho - pedagogică a acestuia.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

S-a susținut că

instanța nu a motivat interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. b) C.

pen., ca pedeapsă accesorie, în condițiile în care inculpatul nu este

școlarizat.

S-a mai susținut că în

cauză se impunea aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie

suspendată sub supravegherea Serviciului de probațiune de pe

lângă Tribunalul Cluj, având în vedere faptul că din referatul de

evaluare rezultă că familia inculpatului nu este și nu va fi în

măsură să-l sprijine pe acesta în efortul de reintegrare

socială; totodată, s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului

este prea redusă raportat la gravitatea faptei și atitudinea

inculpatului, mai ales că acesta a supus victima la alte trei - patru acte

sexuale.

Curtea de Apel Cluj, secția

penală și de minori, prin Decizia penală nr. 104/ A din 26

octombrie 2009, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, a

desființat sentința atacată doar cu privire la pedeapsa aplicată

și, rejudecând, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. si ped. de art. 197

alin. (1) si (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis

inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a si lit. b) C. pen.,

după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 110

2

C. pen.

a suspendat executarea pedepsei aplicate, sub supraveghere, pe durata unui

termen de încercare de 6 ani, compus din cuantumul pedepsei de 4 ani la care se

adaugă un interval de timp de 2 ani.

Până la împlinirea vârstei de

18 ani, supravegherea inculpatului minor a fost încredințată, mamei

sale S.R.J., inculpatul fiind obligat în baza art. 110

2

rap. la art.

103 alin. (3) lit. b) C. pen., să nu intre in legătură cu partea

vătămată S.M.F.

După împlinirea vârstei de 18

ani, în baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., inculpatul minor a fost

obligat:

a. să se prezinte o data la 2

luni la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Cluj;

b. să anunțe în prealabil

orice schimbare de domiciliu si orice deplasare ce depășește 8

zile, precum si întoarcerea;

c. să comunice si să

justifice schimbarea locului de muncă, dacă este cazul;

d. să comunice informații

de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 110

2

alin. (1)

C. pen. raportat la art. 86

3

alin. (3) lit. d) C. pen., inculpatul a

fost obligat ca și după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata

termenului de încercare să nu ia legătura cu partea

vătămată S.M.F.

S-a atras atenția inculpatului

asupra disp.art. 110

2

alin. (3) C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

S-a stabilit în favoarea Baroului de

Avocați Cluj-Napoca suma de 200 lei reprezentând onorariul

apărătorului din oficiu, ce se va avansa din fondul M.J.

Împotriva acestei decizii penale, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul B.A.J., invocând cazul de casare prev.

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recurentul inculpat a susținut

că modul de individualizare a pedepsei de către instanța de apel

nu ține seama de datele sale personale (minor, fără antecedente

penale, sincer) și de împrejurările comiterii faptei (la

inițiativa părții vătămate, fără recurgerea

la violență) și a solicitat menținerea sentinței

pronunțate de instanța de fond.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție, constată că acesta este nefondat.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele

au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptei

comisă de acesta.

Stabilirea pedepsei aplicate

inculpatului B.A.J. a fost realizată în mod legal și temeinic de

către instanța de apel care a făcut o justă și

completă evaluare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72

C. pen., ținând seama, totodată și de cerințele art. 100

și art. 52 C. pen.

Astfel, cum rezultă din

referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă

Tribunalul Cluj, inculpatul minor B.A.J. nu beneficiază de un cadru

familial care să îi asigure reintegrarea socială corespunzătoare

și adoptarea unui comportament social adecvat, precum și

înțelegerea consecințelor faptelor sale.

Inculpatul are un intelect situat la

nivel liminar, iar sub aspect psihic, contactul verbal și dialogul se stabilesc

foarte greu cu acesta (fișa de caracterizare psiho - pedagogică

și raportul de expertiză medico - legală psihiatrică a

inculpatului).

În aceste împrejurări,

modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanța de apel

este necesară și întemeiată, asigurându-i inculpatului

posibilitatea reeducării sociale și evitării săvârșirii

în viitor de fapte penale.

Și sub aspectul cuantumului

pedepsei stabilite de către instanța de apel, Înalta Curte

constată că acesta este necesar și suficient atingerii scopului

punitiv - preventiv al sancțiunii penale, ținând seama de natura

și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, de

consecințele psihologice asupra victimei.

Pedeapsa accesorie a interzicerii

exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b)

C. pen. a fost aplicată inculpatului după îndeplinirea vârstei de 18

ani, în considerarea acelorași date referitoare la gravitatea faptei

comise de acesta.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, dispunând obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat din fondul M.J.L.C.

Văzând disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.A.J. împotriva Deciziei penale nr. 104/ A din 26

octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de

minori.

Obligă recurentul inculpat la

plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 23 februarie 2010.