ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 693/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 253 din 4 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, inculpatul B.A.J. (fiul lui T. și R.J.) a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani de către inculpat. Potrivit art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare prev. de art. 110 C. pen., respectiv acela de 4 ani.

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen. Sa făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen. comb. cu art. 998 și art. 1000 alin. (2) C. civ. inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.R.J., la plata despăgubirilor civile în sumă de 5000 lei (reprezentând daune morale) către partea civilă S.M.F., reprezentat prin S.S.T. Conform art. 189 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 350 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu care s-au avansat din fondul M.J. Potrivit art. 191 C. proc.

pen. inculpatul, a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.R.J., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1150 lei, din care 350 lei reprezintă onorariile avocațiale din oficiu pentru faza de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că în seara zilei de 15 mai 2008, în condiții de intimidare a părții vătămate S.F., în vârstă de 9 ani, inculpatul a întreținut relații sexuale anale, acesta profitând de imposibilitatea minorului de a-și exprima voința și de a se apăra. Inculpatul și victima sunt veri primari. Atât în faza urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în materialitatea ei, susținând însă că relațiile sexuale au avut loc cu acordul victimei și la inițiativa acesteia.

Din raportul de constatare medico - legală din 13 iunie 2008 al I.M.L. Cluj-Napoca rezultă că minorul S.M.F. a prezentat două excoriații superficiale pe fesa dreaptă, necesitând 1-2 zile de îngrijiri medicale și fisuri recente, congestionate la orificiul anal, aceste leziuni pledând pentru un act sexual din 15 mai 2008 și necesitând 8-9 zile de îngrijiri medicale. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea părții vătămate și declarațiile acesteia, proces - verbal de cercetare la fața locului planșe fotografice, acte medico - legale, raport psihologic privind pe victima S.M.F., declarațiile martorilor S.V., C.S., declarațiile inculpatului, referatul de evaluare și fișa de caracterizare psiho - pedagogică a acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a susținut că instanța nu a motivat interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, în condițiile în care inculpatul nu este școlarizat. S-a mai susținut că în cauză se impunea aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată sub supravegherea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, având în vedere faptul că din referatul de evaluare rezultă că familia inculpatului nu este și nu va fi în măsură să-l sprijine pe acesta în efortul de reintegrare socială; totodată, s-a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea redusă raportat la gravitatea faptei și atitudinea inculpatului, mai ales că acesta a supus victima la alte trei - patru acte sexuale.

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin Decizia penală nr. 104/ A din 26 octombrie 2009, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, a desființat sentința atacată doar cu privire la pedeapsa aplicată și, rejudecând, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. si ped. de art. 197 alin. (1) si (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 76 lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a si lit. b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani. În baza art. 110 2 C. pen. a suspendat executarea pedepsei aplicate, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, compus din cuantumul pedepsei de 4 ani la care se adaugă un interval de timp de 2 ani.

Până la împlinirea vârstei de 18 ani, supravegherea inculpatului minor a fost încredințată, mamei sale S.R.J., inculpatul fiind obligat în baza art. 110 2 rap. la art. 103 alin. (3) lit. b) C. pen., să nu intre in legătură cu partea vătămată S.M.F. După împlinirea vârstei de 18 ani, în baza art. 86 3 alin. (1) C. pen., inculpatul minor a fost obligat: a. să se prezinte o data la 2 luni la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Cluj; b. să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu si orice deplasare ce depășește 8 zile, precum si întoarcerea; c. să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă, dacă este cazul; d. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 110 2 alin. (1) C. pen. raportat la art. 86 3 alin. (3) lit. d) C. pen., inculpatul a fost obligat ca și după împlinirea vârstei de 18 ani, pe durata termenului de încercare să nu ia legătura cu partea vătămată S.M.F. S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 110 2 alin. (3) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj-Napoca suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, ce se va avansa din fondul M.J. Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.A.J., invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.

Recurentul inculpat a susținut că modul de individualizare a pedepsei de către instanța de apel nu ține seama de datele sale personale (minor, fără antecedente penale, sincer) și de împrejurările comiterii faptei (la inițiativa părții vătămate, fără recurgerea la violență) și a solicitat menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că acesta este nefondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptei comisă de acesta. Stabilirea pedepsei aplicate inculpatului B.A.J.

a fost realizată în mod legal și temeinic de către instanța de apel care a făcut o justă și completă evaluare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., ținând seama, totodată și de cerințele art. 100 și art. 52 C. pen. Astfel, cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpatul minor B.A.J. nu beneficiază de un cadru familial care să îi asigure reintegrarea socială corespunzătoare și adoptarea unui comportament social adecvat, precum și înțelegerea consecințelor faptelor sale. Inculpatul are un intelect situat la nivel liminar, iar sub aspect psihic, contactul verbal și dialogul se stabilesc foarte greu cu acesta (fișa de caracterizare psiho - pedagogică și raportul de expertiză medico - legală psihiatrică a inculpatului).

În aceste împrejurări, modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanța de apel este necesară și întemeiată, asigurându-i inculpatului posibilitatea reeducării sociale și evitării săvârșirii în viitor de fapte penale. Și sub aspectul cuantumului pedepsei stabilite de către instanța de apel, Înalta Curte constată că acesta este necesar și suficient atingerii scopului punitiv - preventiv al sancțiunii penale, ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, de consecințele psihologice asupra victimei. Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. a fost aplicată inculpatului după îndeplinirea vârstei de 18 ani, în considerarea acelorași date referitoare la gravitatea faptei comise de acesta.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat din fondul M.J.L.C. Văzând disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A.J. împotriva Deciziei penale nr. 104/ A din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 23 februarie 2010.