ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1941/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1941/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor penale de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Iași, secția penală, prin sentința penală nr. 382 din 27

iunie 2008, i-a condamnat pe inculpații:

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art.

13 alin. (1) și (3) teza I-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. d) C. pen.

În baza art. 13 din Legea nr. 678/2001 și art.

53 pct. 2 lit. a) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 351 alin. (1) C. proc. pen. a

menținut starea de arest, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă

durata reținerii și arestării de la 14 iunie 2007 la zi.

luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin.

(1) și alin. (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 99 și art. 109 C. pen. și art. 74 – art. 76

din același cod.

În baza art. 81, art. 82 și art. 110 C. pen. a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare de 4 ani;

la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori

prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c) și art.

74 – art. 76 C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani.

A atras atenția inculpaților asupra

consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen.

Au fost interzise drepturile prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. și în baza art. 71 alin.

(5) C. pen. a fost suspendată condiționat și această pedeapsă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitați inculpații C.N., C.E.S. și J. (fostă

C.) E. pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

A constatat că părțile vătămate B.D., H.B.E. și

L.M. nu s-au constituit părți civile.

Au fost obligați inculpații, în solidar, la

plata sumei de 500 lei despăgubiri cu titlu de daune morale către partea civilă

R.P.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

și art. 118 lit. e) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul C.N. suma de 24.000

lei.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a

reținut:

Inculpatul C.N. este florar în Piața Nicolina

din Iași, iar după divorț a instituit o relație de concubinaj cu inculpata

minoră C.E.S., cu care a locuit la domiciliul inculpatei C.E. (mama minorei),

situat în municipiul Iași. În acest apartament, au mai locuit martorul minor C.V.A.,

fiul inculpatei C.E. și martorii R.C. și R.L., în calitate de chiriași.

În cursul lunii septembrie 2006, minorele sub

14 ani B.D. zisă P. și H.B.E., zisă T., vecine de cartier, s-au deplasat în

zona Palatului Culturii, la un parc de distracții. Aici, cele două s-au

întâlnit cu inculpatul C.N., de asemenea, vecin de cartier cu minorele, minora

B. știindu-l pe inculpat de cca. un an. Inculpatul C. le-a propus celor două

minore să meargă în acea seară la o discotecă ce se organiza în satul Șanta,

iar minorele au acceptat. În jurul orelor 21,00, numitele B.D. și H.B.E. s-au

deplasat cu un autoturism de ocazie până la localul menționat, aici

întâlnindu-se cu inculpatul, care era însoțit de mai mulți prieteni, printre

care martorii T.C., G.A. zis C. și C.I.I., zis I.C. C. a dansat cu cele două minore,

iar la un moment dat, a întrebat-o pe numita H.B. câți ani are, aflând că nu a

împlinit 14 ani.

După terminarea discotecii, inculpatul și

prietenii săi le-au propus, iar minorele au acceptat, să meargă acasă la

inculpatul C.N., în apartamentul din cartierul Nicolina. Acolo s-au consumat

băuturi alcoolice, s-a ascultat muzică, context în care minorele au întreținut

raporturi sexuale normale și orale cu inculpatul C.N. și cu martorul G.A.

La o perioadă de cca. 2 săptămâni, numita H.B.E.

s-a deplasat la domiciliul minorei B.D., solicitându-i acesteia să o ajute să

împrumute o sumă de bani. B.D. i-a propus celeilalte să meargă la domiciliul

inculpatului, despre care știa că are bani. Astfel, minorele s-au dus la

florăria unde vindea inculpatul, expunându-i acestuia ce doreau. Inculpatul

le-a chemat pe numitele B.D. și H.B.E. la domiciliul său, unde le-a explicat că

cel mai facil mod de a câștiga bani este întreținerea de raporturi sexuale cu

diferiți bărbați, contra unor sume de bani. Inculpatul urma să le pună la

dispoziție, împreună cu inculpatele C.E. și C.E.S. imobilul în care locuia, să

le procure telefoane mobile și cartele, să le dea anunțuri la ziar și să le

asigure protecție. În schimb, minorele trebuiau să-i dea inculpatului jumătate

din banii câștigați și să contribuie la cheltuielile casnice. În cele din urmă,

minorele au acceptat propunerea inculpatului.

Manoperele arătate mai sus constituie tehnici

de racolare în accepțiunea legii penale. Astfel, profitând de naivitatea și

vulnerabilitatea pe care o au fetele în jurul vârstei de 14 ani, dar și de

slaba inserție familială a minorelor, generată în cazul victimei B.D. de

tulburările comportamentale patologice decelate în evaluările psihologice (f. 77-80

dos. u.p. și f. 28), inculpatul a deturnat părțile vătămate de la posibilitatea

unei vieți normale, amăgindu-le cu privire la avantajele iluzorii ale

prostituției.

În ziua următoare, inculpata C.E.S. a dat

anunțuri în ziarul local E.I., anunțuri prin care se indica disponibilitatea

celor două minore de a întreține, contra cost, raporturi sexuale cu diferiți

bărbați. De asemenea, inculpatul C.N. a completat personal mai multe cupoane de

comandă pentru rubrica „Rendez-vous” a publicației amintite (v. R.C.T.S. f. 17-29

dos. u.p.). Ca urmare, cele două victime minore s-au prostituat în folosul

inculpatului C.N. și a inculpatelor C.E.S. și C.E., cărora le-au cedat cea mai

mare parte din câștiguri.

În general, telefoanele mobile ale căror

numere erau date în ziar se găseau la inculpata C.E.S., care răspundea la

apelurile clienților datorită faptului – invocat de aceasta în prezența unora

dintre martorii ascultați în cauză – că cele două minore sunt proaste și nu

știu să vorbească la telefon. Inculpata stabilea tarifele, locul de întâlnire

și durata, după care se deplasa, în general, cu anumite autoturisme în regim de

taxi, la locul de întâlnire. În timpul nopții, victimele erau obligate să

răspundă în permanență la apelurile clienților, fapt care a determinat-o pe

partea vătămată H.B. să resimtă acumularea unei stări de oboseală. Datorită

acestui fapt, inculpatul îi reproșa deseori victimei că nu are îndeajuns de

mulți clienți, că nu câștigă destul și că face aceste lucruri intenționat.

Deseori, inculpatul o dădea de exemplu pe numita B., declanșând în mod intenționat

un conflict între cele două minore. Pe fondul vârstei fragede a celor două,

atitudinea inculpatului a avut exact efectul pe care l-a dorit: minorele s-au

certat între ele, dădeau informații una despre cealaltă inculpatului, iar

minora B.D. s-a simțit motivată să continue să practice prostituția în favoarea

inculpatului și a celorlalte persoane.

După ce erau contactate telefonic de clienți,

cele două tinere erau însoțite fie de inculpat, fie de concubina sa până la

locul întâlnirii cu aceștia (de regulă în fața barului B. din zona Podu Roș),

unde aceștia negociau costul prestației sexuale (500.000 lei vechi – actul

sexual, sau 1.000.000 lei vechi – ora pentru a întreține relații sexuale) și

lua banii, după care, la solicitările clienților, se deplasau la hotel G., C., I.

sau la domiciliile acestora, unde clienții întrețineau relații sexuale cu

fetele (care erau așteptate în permanență de cei doi).

Din declarațiile victimelor a rezultat că,

având între 8 și 15 clienți într-o zi (declarațiile minorei B.), respectiv

între 4 și 7 clienți (declarațiile minorei H.), cele două puteau câștiga sume

între 6 și 15 milioane de lei pe zi.

De menționat este faptul că, atât victimele

cât și inculpații C.N. și C.E.S., în schimbul unor sume de bani, erau

transportați fie cu un taxi D.S., fie cu un autoturism marca C. până la locurile

de întâlnire cu clienții, de către martorii C.M.C., proprietarul autoturismului

D.S., de culoare galbenă, cât și fratele său,martorul C.I.

Potrivit declarațiilor coroborate ale celor

două părți vătămate, șederea acestora în locuința inculpaților a cunoscut două

etape. La început, minorele au acceptat ușor ceea ce făceau datorită faptului

că inculpații le tratau bine, în sensul că le-a fost oferită o anume libertate

de mișcare (cumpărături, mese în oraș, discotecă), temperată însă de

supravegherea exercitată direct de inculpați sau prin apropierea acestora.

Ulterior, crescând pretențiile inculpaților, minorele au resimțit acest lucru

prin schimbarea de atitudine a acestora (li se vorbea urât, erau trezite

noaptea pentru a se întâlni cu diverși clienți, părțile vătămate relatând chiar

că, într-o împrejurare, inculpatul a lovit-o pe H.B. cu telefonul în cap), prin

faptul că le erau luați toți banii (sub pretextul creșterii cheltuielilor de

întreținere) și că nu mai aveau voie să plece din casă.

Metodele descrise mai sus fac parte din

arsenalul clasic folosit de proxeneți pentru anihilarea libertății de voință a

victimelor. Odată racolate prin oferirea de aparente avantaje (bani, sex,

eliminarea constrângerilor din partea familiei și a obligațiilor școlare),

victimele sunt aduse treptat într-o poziție de inferioritate, dependență și

obediență față de beneficiarii foloaselor aduse de prostituție. Aceste tehnici

sunt facilitate de slaba capacitate de apărare a victimelor minore, care sunt

alese după un anumit tipar psiho-familial și devin, apoi, un simplu obiect

aducător de câștiguri morale și materiale în folosul proxeneților, victimele

fiind oferite, de regulă contra cost, unor persoane aflate în căutarea

plăcerilor sexuale.

După aproximativ două săptămâni, minora H.B.E.

a reușit să plece de la domiciliul inculpatului. Întrucât, în aceeași perioadă,

minora B.D. fusese descoperită de organele de poliție pe stradă și dăduse o

declarație despre inculpat (în data de 1 noiembrie 2006 –v. f. 291-292, 298,

299 dos. u.p.), acesta, împreună cu inculpata C.E.S., B.D. și martorii R., s-au

mutat într-un apartament situat în apropiere, unde și-au continuat activitatea

infracțională, până când minora B.D. a fost găsită din nou în zona bazarului

Nicolina, de polițiștii din cadrul Serviciului de Investigații Criminale al

I.P.J. Iași (aceasta fiind declarată dispărută de părinți și, în consecință,

dată în urmărirea generală), fiind internată din data de 30 noiembrie 2006 în

Centrul de Tranzit pentru Copilul Traficat (f. 311-314 dos. u.p.).

Totodată, din declarațiile numitelor B.D. și H.B.,

coroborate cu declarațiile martorilor R.C. și R.L. (cu privire la care a

existat o suspiciune că ar fi fost și ei implicați în activități de

proxenetism) a reieșit faptul că, în perioada cât au locuit la adresa din Iași,

la domiciliul inculpatei C.E., aceasta din urmă a știut că cele două fete

practicau prostituția și le pretindea diferite sume de bani, punându-le la

dispoziție apartamentul său pentru cazare.

Nu a fost primită apărarea că inculpata nu a

cunoscut împrejurarea că minorele găzduite ar fi practicat prostituția. Astfel,

inculpata C.E., deși n-a avut inițiativa racolării minorelor și nici nu s-au

implicat în activitățile zilnice specifice prostituției, cum au făcut

inculpații C.N. și C.E.S., a acceptat, totuși, să găzduiască pe cele două părți

vătămate în scopul exploatării sexuale a acestora, ceea ce conturează pe deplin

vinovăția cel puțin sub forma intenției indirecte, definite de art. 19 pct. 1 lit.

b) C. pen.

La data de 14 iunie 2007, în baza autorizației

de percheziție cu nr. 87 din 13 iunie 2007 (Dosar nr. 3390/99/2007) emisă de

Tribunalul Iași, s-a procedat la efectuarea unei percheziții la domiciliul din

Iași, județul Iași, aparținând inculpatei C.E., ocazie cu care au fost

ridicate, pe bază de proces verbal, mai multe înscrisuri. La domiciliu a fost

găsită doar C.S., care a precizat că, de cca. două săptămâni, inculpatul

plecase la o altă adresă. În aceeași zi, inculpatul a fost găsit împreună cu

numiții L.V.V. și sora acestuia, L.M.C., la adresa din Iași (v. f. 148-149,

dos. u.p.). Neexistând date despre aceștia, s-a procedat la ascultarea numitei

L.M.C. din care a rezultat că, în luna mai 2007, inculpatul C.N., care era prieten

cu fratele său, a recrutat-o și, apoi, a determinat-o să practice prostituția.

Minora, în vârstă de 15 ani, a precizat că

inculpatul îi găsise mai mulți clienți, iar termenii înțelegerii erau identific

cu cei pe care îi propusese inculpatul și victimelor anterioare: jumătate din

suma câștigată și participarea la cheltuielile casnice. Întrucât avusese doar

câțiva clienți, C. îi permisese să-și păstreze toți banii, urmând ca, după

câteva zile, să împartă sumele câștigate. Conform declarației minorei L.M.C. a

rezultat că, în data de 12 iunie 2007, în jurul orelor 22,00, la solicitarea

lui C., a plecat cu un taxi împreună cu un bărbat, la un imobil din zona

Tătărași, unde a întreținut relații sexuale cu doi indivizi, după care a

revenit cu același taxi la florăria din Nicolina.

După identificarea minorei L.M.C., plecând de

la declarația acesteia, a fost identificată și audiată în calitate de parte

vătămată verișoara acesteia, R.P. care a declarat că, la începutul lunii iunie 2007, a fost dusă de inculpatul C. într-un apartament din Iași, unde se mai aflau 2 bărbați,

identificați ca fiind martorii T.C. și proprietarul apartamentului, G.A., cel

din urmă determinând-o să întrețină relații sexuale cu el. Ca urmare, s-a

procedat la identificarea și ascultarea, în calitate de martori a mai multor

clienți indicați de cele două minore. Astfel, a fost ascultat C.I. , care a

declarat că a întreținut relații sexuale cu minora L.M.C., care a fost adusă de

inculpatul C.N., în apartamentul aparținând numitului G.A. Acesta din urmă a

fost ascultat la rândul său și a declarat că a întreținut relații sexuale cu

minorele L.M.C. și R.P. în două rânduri, atât în apartamentul său, cât și în

camera de cămin, unde locuia inculpatul, cele două tinere fiind aduse de

fiecare dată de acesta din urmă. De asemenea, a mai fost ascultat numitul T.C. care

a declarat că a întreținut relații sexuale cu L.M.C. în apartamentul lui G.A.

Față de declarațiile martorilor, mult mai

ample decât cele ale victimelor minore L.M.C. și R.P., acestea au fost

reascultate, ele declarând că au fost în apartamentul lui G.A., unde au

întreținut relații sexuale cu persoanele prezentate mai sus și că minora în

vârstă de 15 ani, R.P. a fost bătută și închisă în dulap de inculpatul C.N. în

camera sa de cămin, unde dintre motive fiind acela că nu a vrut să întrețină

relații sexuale cu prietenii săi în apartamentul lui G.A.

Se poate observa că inculpatul a folosit

aceleași tehnici de recrutare ca și în cazul minorelor B. și H. Chiar dacă

inculpatul nu a obținut venituri la fel de mari ca cele rezultate din

exploatarea sexuală a primelor două minore, acest lucru se datorează

intervenției prompte a organelor judiciare, care au stopat exploatarea

minorelor L.M.C. și R.P. într-o fază incipientă, caracterizată de înfrângerea

capacității de apărare a victimelor, oferirea gratuită a acestora pentru

satisfacerea plăcerilor sexuale personale ale inculpatului și ale bărbaților

din anturajul acestuia și mai puțin altor clienți (din declarațiile martorului

L.V.V. și ale părții vătămate L.M.C. reiese că aceasta din urmă a avut doar

vreo patru clienți).

Importantă în conturarea acțiunilor de

înfrângere a libertății de voință a minorelor, pe lângă abordarea directă a

părților vătămate, este și capacitatea persuasivă deosebit de periculoasă a

inculpatului, care s-a dovedit capabil să angreneze și alte persoane în

realizarea scopurilor sale ilicite. Astfel, multe dintre persoanele audiate în

cauză au relatat despre gesturile, atitudinile și cuvintele adresate de

persoanele ce formau anturajul inculpatului (taximetriști, prieteni, rude ale

victimelor sau coinculpatelor), prin care li se inocula victimelor minore ideea

că nu au de ales și că prostituția în folosul inculpatului C.N. poate fi un mod

de viață ca oricare altul.

Prin examinarea psihologică a părților

vătămate L.M.C. și R.P. au fost decelate simptome traumatice, stabilindu-se cu

certitudine că aceste suferințe au fost cauzate de abuzuri psihice, fizice și

sexuale la care victimele minore au fost supuse în mod repetat (f. 107 și 166).

Inculpații s-au prevalat de dreptul la tăcere

în cursul urmăririi penale, iar în cursul cercetării judecătorești inculpata C.E.

a recunoscut fapta de găzduire dar nu și vinovăția, inculpata minoră C.E.S. a

recunoscut cu sinceritate faptele, dar a încercat exonerarea de răspundere a

mamei, în timp ce inculpatul C.N. nu a recunoscut nici faptele și nici

vinovăția, încercând să transfere responsabilitatea în sarcina martorilor R.C. și

R.L.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul

de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul C.N.

Criticile Parchetului de pe lângă Tribunalul

Iași au vizat greșita achitare a inculpaților C.N., J. (fostă C.) E. și C.E.S.,

în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în

temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen.

S-a susținut că soluția de achitare pronunțată

de prima instanță este rezultatul unei interpretări eronate a conținutului

constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 prin

raportare la dispozițiile art. 323 C. pen., text de lege ce incriminează fapta

de asociere, inițierea, constituirea unei asocieri, aderare sau sprijinire a

unei astfel de asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni.

Deși norma penală cuprinsă în dispozițiile art.

8 din Legea nr. 39/2003 este o normă de trimitere, această normă face trimitere

doar la sancțiunea ce se aplică în cazul în care este săvârșită infracțiunea,

și anume, sancțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. și nicidecum la întregul

conținut constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen.,

infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 fiind o

infracțiune distinctă și independentă.

De altfel, latura obiectivă a acestei

infracțiuni, mai exact elementul material al laturii obiective, îl constituie

fapta de inițiere ori constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional,

altul decât grupul infracțional organizat descris în dispozițiile art. 2 lit.

a) din Legea nr. 39/2003.

Ca atare, prin raportare la dispozițiile art. 2

din Legea nr. 39/2003 instanța trebuia să constate că fapta inculpaților de a

se asocia în vederea săvârșirii infracțiunii continuate de trafic de minori

într-un grup, altul decât cel organizat – care este cerut ca o condiție

esențială pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 7 din aceeași lege,

respectiv un grup format ocazional, care nu are continuitate sau o structură

determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi, așa cum de altfel a

reținut și instanța de judecată, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Mai mult, rațiunea prin care legiuitorul a

introdus în cuprinsul Legii nr. 39/2003 dispozițiile art. 8 alături de cele ale

art. 7 este aceea de a sancționa tocmai săvârșirea unor infracțiuni grave,

infracțiuni ce sunt cuprinse în dispozițiile art. 2 lit. b) ale Legii nr. 39/2003,

de către alte grupări decât grupările criminale organizate, acestea din urmă

fiind o condiție a existenței infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003,

în raportare la dispozițiile art. 2 lit. a) teza I din aceeași lege. În acest

fel, s-a dorit să fie acoperite toate situațiile în care există fapte de

asociere, inițiere, aderare sau sprijinire a unor grupări criminale, organizate

sau ocazionale, în scopul săvârșirii unor infracțiuni deosebit de grave, altele

decât cele care intră în scopul asocierii prevăzut de art. 323 C. pen. și în

vederea obținerii unor beneficii materiale.

Cum, în cauză, asocierea inculpaților C.N., J.

(fostă C.) E. și C.S.E. s-a făcut în vederea săvârșirii unei infracțiuni de o

gravitate deosebită, și anume, traficul de minori, starea de pericol decurgând

practic din pregătirea săvârșirii infracțiunii grave care intră în sfera de

activitate a grupului, instanța trebuia să constate că sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea

hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri în sensul condamnării

inculpaților și pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

În motivele de apel expuse oral de apărătorul

inculpatului C.N., cu ocazia dezbaterilor, s-a susținut că în mod greșit s-a

dispus condamnarea pentru infracțiunea de trafic de minori în condițiile în

care nu există elemente suficiente care să justifice acuzațiile aduse. Instanța

de fond nu a valorificat corespunzător toate probele administrate, nefiind

răsturnată prezumția de nevinovăție, astfel încât se impune achitarea în

temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat reaprecierea

probatoriului administrat, menționând aspecte de fapt referitoare la

contribuția și împrejurările săvârșirii faptei, și reducerea accentuată a

pedepsei aplicate raportat la circumstanțele personale, precum și schimbarea

modalității de executare prin aplicarea prevederilor art. 86

1

C.

pen.

Cu ocazia judecării apelului, față de soluția

de achitare pronunțată de instanța de fond pentru infracțiunea prevăzută de art.

8 din Legea nr. 39/2003, în conformitate cu dispozițiile art. 378 alin. (1)

1

C. proc. pen. s-a procedat la ascultarea inculpaților C.N. și J. (fostă C.) E.,

inculpata C.S.E. prevalându-se de dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului prin

prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de

drept, conform dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., curtea a reținut și

motivat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și, în

consecință, prin Decizia penală nr. 30 din 20 noiembrie 2008 a respins apelurile ca nefondate.

Împotriva deciziei au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul.

Prin motivele de recurs scrise, parchetul a

reiterat criticile din apel și a cerut casarea deciziei și sentinței pentru

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. A

susținut, în esență, că s-a demonstrat că în perioada mai – iunie 2007,

inculpatul C.N., singur, iar în perioada septembrie – octombrie 2006, împreună

cu celelalte inculpate, profitând de lipsa de experiență a părților vătămate

minore, le-au transportat și determinat să întrețină relații sexuale cu

persoane de sex masculin, banii rezultați fiind folosiți în interes personal.

Este evident, se susține în motivele de recurs că, în consens, în perioada

septembrie – octombrie 2006, inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii de

infracțiuni de trafic de minori.

Relevant este și faptul că, din moment ce

inculpații au fost condamnați pentru trafic de minor cu reținerea dispozițiilor

art. 41 alin. (2) C. pen., implicit este demonstrat caracterul organizat, cât

și existența grupului infracțional.

Recurentul inculpat, prin apărător, a criticat

sentința și decizia susținând că se impunea achitarea sa în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în privința infracțiunilor

ce le au ca subiect pe părțile vătămate H.B. și B.E. și achitarea conform art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunile

care au ca subiect pe părțile vătămate R.P. și L.C.

În subsidiar, a cerut reducerea pedepsei și

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Din cuprinsul actelor și lucrărilor conținute

de dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă,

rezultând din probele administrate, au dat încadrarea juridică legală faptelor

săvârșite de inculpați, au individualizat corect pedepsele ținând seama de

dispozițiile art. 72 C. pen., iar soluția de achitare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 este temeinică și legală.

Instanța de apel, verificând probele

administrate în cursul urmăririi penale și nemijlocit de instanța de fond și în

apel a constatat că, în mod temeinic prima instanță, reevaluând probele din

cursul urmăririi penale, a reținut o altă realitate juridică diferită de cea

reținută în rechizitoriu.

Analizând probele, a constatat că actele și

lucrările dosarului nu relevă existența unui consens neechivoc din partea

inculpaților de a-și alătura eforturile pentru realizarea scopului propus,

respectiv comiterea infracțiunii de trafic de persoane. Inculpații au acționat

prin modalitățile de găzduire și transport, însă asocierea lor a fost una

ocazională formată natural în virtutea specificului relațiilor dintre autori,

doi concubini și părintele unuia dintre aceștia, și care au operat doar cât timp

inculpații au locuit împreună.

Înalta Curte, analizând motivele de recurs

constată că argumentele referitoare la demonstrarea implicită a organizării

grupului câtă vreme inculpații au fost condamnați, aplicarea dispozițiilor art.

41 alin. (2) C. pen. (rezoluție infracțională unică) nu pot fi primite. Astfel,

încă de la început chiar prin motivul de recurs se arată că s-a demonstrat că

inculpatul C.N., singur, în perioada mai – iunie 2007 și, împreună cu

coinculpatele în perioada septembrie – octombrie 2006, au săvârșit infracțiunea

de trafic de minore.

Este corect modul în care instanța a reținut

că actele infracționale săvârșite de inculpat în cele două perioade au la bază

o rezoluție infracțională unică și a aplicat regula de la infracțiunea

continuată. Este fără îndoială corectă și reținerea și aplicarea dispozițiilor art.

41 alin. (2) C. pen. și pentru infracțiunea săvârșită de inculpați, deoarece actele

infracționale, două, trei sau câte au fost ele, săvârșite în lunile septembrie

– octombrie 2006, au fost săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice.

Aceasta nu înseamnă, așa cum de altfel,

corespunzător a motivat atât prima instanță și, mai ales, instanța de apel, că

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 8 din

Legea nr. 39/2003.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost

individualizată cu respectarea dispozițiilor art. 72 C. pen., el fiind cel

care, o bună perioadă singur, iar apoi, împreună cu concubina și mama ei, a

avut inițiativa comiterii faptei.

Înalta Curte, constatând că nu există alte

motive care, analizate, să ducă la casarea hotărârilor, urmează ca, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursurile ca

nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (1) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul C.N. împotriva Deciziei

penale nr. 30 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția minori și familie.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata

sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 800 lei,

reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpatul C.N. și

pentru părțile vătămate, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu

a inculpaților C.E.S. și J. (fostă C.) E., în sumă de câte 300 lei, se va plăti

din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 26 mai 2009.