ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3329/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3329/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

380 din 27 mai 2009 Tribunalul Iași, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptelor de trafic de minori în cazul

inculpatul C.N. din două infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. (2) din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de

art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în cazul

inculpatelor J.E. și C.E.S. din faptele de trafic de minori prevăzute de art.

13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzute de art. 13 alin.

(1) și alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

A

condamnat pe inculpații:

- 10 (zece) ani închisoare

pentru infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2)

și alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen. (părți vătămate

minore

A.A. și F.A.C., în perioada ianuarie

- martie 2007).

A aplicat inculpatului

pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. în condițiile

și pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 13 din

Legea nr. 678/2001 și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b),

d) și e) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.

- 2 (doi) ani închisoare

pentru infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și alin.

(3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea

art. 99 și art. 109 C. pen. și art. 74, art. 76 lit. c) C. pen. (parte vătămată

minoră A.A., în perioada ianuarie - februarie 2007).

În baza art. 81, art. 82

și art. 110 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

la:

- 2 (doi) ani închisoare

pentru infracțiunea de trafic de minori, prev. de art.13 alin. (1) și alin. (3)

raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.

75 lit. c) și art. 74, 76 lit. b) C. pen. (parte vătămată minoră A.A.,în

perioada ianuarie - februarie 2007).

În

baza art. 81 și art. 82 C. pen. a dispus

suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate inculpatei pe

durata unui termen de încercare de 4 ani.

A atras atenția

inculpatelor asupra consecințelor prev. de art. 83 C. pen.

A privat pe inculpate de

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata și în

condițiile art. 71 C. pen., iar potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat

condiționat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate

a executării pedepselor principale.

În baza art. 13 din

Legea nr. 678/2001 și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. a aplicat inculpatei

J.(fostă C.)E. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 4 (patru) ani.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpații C.N., C.E.S.

și J.(fostă C.)E. pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

A constatat că părțile

vătămate A.A. și F.A.C nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 19 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la

inculpatul C.N. suma de 18.450 de lei.

În temeiul art. 189 C.

proc. pen. onorariile cuvenite avocatului desemnat din oficiu pentru părțile

vătămate A.A. și F.A.C. (delegația nr. 412/2009), în sumă de câte 150 de lei,

precum și onorariile cuvenite avocaților desemnați din oficiu pentru inculpații

C.N. (delegația nr. 9269/2008), C.B.S. (delegația nr. 9271/2008) și J.(fostă

C.)E. (delegația nr. 9272/2009), în sumă de câte 300 de

lei, se vor plăti din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

În baza art. 191 alin.

(1) și (2) C. proc. pen. obligă pe inculpatul C.N. la plata sumei de 1.200 de

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

În baza art. 191 alin.

(1) și (2) C. proc. pen. obligă pe inculpatele C.E.S. și J.(fostă C.)E. la

plata a câte 500 de lei cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond reținut că în data de 28 noiembrie 2007,

minora A.A., a formulat cu încuviințarea și în prezența tatălui ei, A.N.

, o plângere prin care reclama, în esență, faptul

că inculpatul C.N.

a racolat-o la începutul anului 2007, a cazat-o

într-un apartament din municipiul Iași și apoi a mutat-o în alte două locații,

în scopul de a practica prostituția în folosul acestuia (f. 6-7 dos. u.p.).

După ce i-au fost aduse

la cunoștință drepturile conferite de Legea nr. 211/2004, prin declarația din

data de 09 ianuarie 2008, partea vătămată minoră A.A. a relatat în detaliu

împrejurările în care i-a cunoscut pe inculpați,

precum și activitățile întreprinse de aceștia în legătură cu

exploatarea sexuală a

minorei (f. 8, 25-27, 28 dos. u.p.). Declarația

părții vătămate se coroborează

integral cu

declarațiile inculpatei minore C.E.S. și ale martorilor I.D.C.

, T.C.,

C.V., M.A.R., G.A. și C.M.C. (cercetat și audiat ca învinuit în cursul

urmăririi penale), și parțial cu declarațiile inculpatului C.N. și ale

inculpatei J.E., iar pe aceste baze probatorii instanța reține în fapt

următoarele:

Inculpatul C.N. este

florar în piața Nicolina din Iași, iar după divorț a instituit o relație de

concubinaj cu inculpata minoră C.E.S. cu care a locuit la domiciliul inculpatei

J.E. (mama minorei), situat în mun. Iași.

Partea vătămată A.A. a

absolvit doar 7 clase în mediul rural, a ieșit de sub autoritatea părintească,

dar și din sfera de ocrotire a autoritățile abilitate în materie de protecție

socială, astfel că a ajuns să se prostitueze în municipiul Iași de la o vârstă

fragedă sub controlul unor persoane care nu interesează cauza de față. În acest

context, minora a locuit pentru o scurtă perioadă, în vara anului 2006, în

apartamentul inculpatei J.E., care își punea locuința la dispoziția unor

persoane care obțineau venituri din servicii

sexuale

plătite, împrejurare în care i-a cunoscut și pe inculpații C.N. și

C.E.S.

La începutul anului

2007, în luna ianuarie, partea vătămată s-a întâlnit de

mai multe ori cu inculpatul C.N. și a întreținut relații sexuale cu

acesta. Î

n aceste împrejurări, inculpatul a purtat mai multe discuții cu

victima, despre care a aflat că are 16 ani, reușind să o convingă de

beneficiile financiare ale unei relații de genul „proxenet-prostituată":

inculpatul urma să asigure cazare și clienți, iar banii câștigați de minoră

urmau să fie împărțiți în mod egal.

Manoperele

arătate mai sus constituie tehnici de racolare în accepțiunea

legii penale. Astfel, profitând de

naivitatea și vulnerabilitatea pe care o au fetele în jurul vârstei de 16 ani,

dar și de slaba inserție familială a minorei, inculpatul a deturnat partea

vătămată de la posibilitatea unei vieți normale, amăgind-o cu privire la

avantajele iluzorii ale prostituției și nedându-i astfel orice șansă la

recuperarea socială, dar mai ales morală.

Inculpatul a adus-o pe

minoră în apartamentul inculpatei J.E., după care a fost instruită de acesta,

împreună cu inculpata C.E.S., asupra activităților pe care urma să le

desfășoare. Cei doi inculpați au dat anunțuri în ziarul local "Evenimentul

de Iași", la rubrica "Rendez-vous" a publicației amintite,

anunțuri prin care se indica disponibilitatea minorei de a întreține, contra

cost, raporturi sexuale cu diferiți bărbați. Ca urmare, victima minoră s-a

prostituat în folosul inculpatului C.N. și a inculpatelor C.E.S.

și C.E., cărora le-a cedat cea mai mare parte

din câștiguri.

Partea vătămată a primit și un telefon mobil al cărui

număr era dat în ziar, răspundea la apelurile clienților și negocia cu aceștia

tarifele stabilite de către inculpați (50 de lei actul sexual, sau 100 de lei

ora), precum și locurile de întâlnire. Partea vătămată se deplasa la locurile

de întâlnire însoțită de regulă de inculpata C.E.S., care încasa în avans banii

de la clienți, dar și cu autoturisme în regim de taxi, până la domiciliu

clienților, însoțită de martorul C.C., care transmitea banii inculpatului C.N.,

sau de martorul N.D.C. Alteori, partea vătămată prelua clienții racolați de

inculpatul C.N. chiar din fața florăriei, banii fiind de asemenea încasați în

avans de către inculpat. În acest mod minora a fost obligată să întrețină

relații sexuale în diferite locații pe raza municipiului Iași, precum hotel

„G.", „C.", „I.", „S." sau la domiciliile clienților, cu

foarte mulți bărbați care plăteau acest serviciu inculpaților, dar și gratis,

cu apropiați ai inculpatului C.N., precum martorii C.C., T.C. ori G.A. Câștigurile

zilnice ale minorei, cifrate între 300 și 500 de lei, erau luate și folosite de

către inculpatul C.N. în interes personal, dar și în interesul inculpatelor

C.E.S. și J.E., iar doar o mică parte erau destinate să acopere nevoile părții

vătămate, care trebuia să ceară bani de la inculpat pentru propriile

cumpărături.

În a doua jumătate a

lunii februarie 2007, în urma unor neînțelegeri apărute între inculpații C.N.

și C.E.S., cel dintâi s-a mutat împreună cu partea vătămată A.A. pentru o

săptămână la Hotelul „G.", iar apoi într-o altă locuință, situată în zona

Nicolina-CUG, unde a continuat exploatarea sexuală a minorei până la începutul

lunii martie, când a revenit la concubina sa.

Metodele descrise mai

sus fac parte din arsenalul clasic folosit de proxeneți pentru anihilarea libertății

de voință a victimelor. Odată racolate prin oferirea de aparente avantaje

(bani, sex, eliminarea constrângerilor din partea familiei și a obligațiilor

școlare), victimele sunt aduse treptat într-o poziție de inferioritate,

dependență și obediență față de beneficiarii foloaselor aduse de prostituție.

Aceste tehnici sunt facilitate de slaba capacitate de apărare a victimelor

minore, care sunt alese după un anumit tipar psiho-familial și devin apoi un

simplu obiect aducător de câștiguri materiale în folosul proxeneților,

victimele fiind oferite, de regulă contra cost, unor persoane aflate în

căutarea plăcerilor sexuale.

II. Părții vătămate

F.A.C., i-au fost aduse la cunoștință drepturile conferite de Legea nr.

678/2001 și Legea nr. 211/2004 și apoi a consimțit la audierea în calitate de

victimă a traficului de minori (f. 53-58 dos. u.p.), iar Agenția Națională

împotriva Traficului de Persoane - Centrul Regional Iași a realizat o evaluare

psiho­socială a minorei (f. 59-60 dos. u.p.).

Coroborând aceste elemente

probatorii cu declarațiile date de inculpata C.E.S., de partea vătămată F.A.C.

și de

martorul F.C. în cursul cercetării

judecătorești (f. 67-68, 69 și 93-

94), instanța reține în fapt

următoarele:

Partea vătămată F.A.C.

locuiește împreună cu tatăl ei în cartierul Tătarași, din municipiul Iași, iar

ambii suferă de afecțiuni de natură psihiatrică. Partea vătămată are doar două

clase, nu știe să scrie sau să citească, are slabe abilități mentale, prezintă

tendințe de abandon, vădește evidente carențe intelectuale, se confruntă cu

dificultăți materiale și are în prezent în îngrijire un copil. De asemenea, în

cursul audierii în instanță, partea vătămată a vădit slabe abilități

comunicative și a etalat o capacitate redusă de adecvare la realitate și la reperele

de spațiu și timp.

Pe fondul caracterizat

de absența ocrotirii părintești, dar și de lipsa de implicare din partea

autorităților abilitate în materie de protecție socială, partea

vătămată a ajuns să se prostitueze în municipiul

Iași de la o vârstă neprecizată.

Potrivit declarației de

la urmărire penală, partea vătămată, minoră la acea dată, a fost abordată la

finele lunii februarie 2007, în cartierul Tătarași, de

către inculpatul C.N., care a invitat-o la o plimbare, conducând-o până

la un bar din cartierul Nicolină, unde i-a oferit o cafea. Inculpatul i-a

propus apoi

să facă bani pentru el, explicându-i că trebuie să meargă cu

un bărbat pentru a

întreține relații

sexuale. Inculpatul a chemat telefonic un client în barul respectiv,

i-a

cerut și a primit 50 de lei, după care l-a trimis împreună cu partea vătămată

în camera pe care o avea închiriată la hotelul „G.", unde cei doi au

întreținut relații sexuale. Potrivit indicațiilor inculpatului partea vătămată a

revenit în bar, unde a fost instruită cu privire la sumele pe care trebuia să

le ceară de la client (40 de lei raportul sexual, 50 de lei actul sexual oral

și 80 de lei ora) și i s-s explicat că banii vor fi împărțiți în mod egal.

Tehnicile folosite de către

inculpatul C.N., de abordare și persuadare a părții vătămate minore,

identificată ca potențială victimă ce urma a fi pusă în postura de obiect al

exploatării prin obligarea la prostituție constituie acte de recrutare în

accepțiunea art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Partea

vătămată s-a prostituat în folosul inculpatului pentru o perioadă d

7 zile, fiind cazată în camera

închiriată de acesta în hotelul „G.", însă nu a întreținut relații sexuale

decât cu 3 clienți. Deși era însărcinată în luna a șapte (copilul victimei s-a

născut în aprilie 2007), partea vătămată a fost silită la raporturi sexuale

contra cost, inclusiv anale, împotriva voinței sale. De precizat că partea

vătămată a primit doar suma de 20 de lei de la inculpat, care i-a explicat că restul

banilor i-a cheltuit pentru întreținerea ei. Datorită slabelor performanțe ale

victimei, care nu producea suficiente câștiguri, inculpatul a alungat-o pe

partea vătămată.

Partea

vătămată a revenit în locuința părintească, însă, după o ceartă cu

tatăl aflat în stare de ebrietate, a

fost alungată din apartament. În această împrejurare, fiind noapte și frig,

victima a căutat adăpost la inculpatul C.N.

,

pe care l-a vizitat la florărie. Acesta, profitând de situația victimei, i-a

oferit

din nou cazare în camera de hotel și a constrâns-o să se

prostitueze în folosul său. Partea vătămată a rămas în puterea inculpatului

circa o săptămână, timp în care a avut doar cinci clienți, cu care a fost

obligată să întrețină relații sexuale și anale. În această perioadă partea

vătămată a cunoscut-o și pe partea vătămată A.A., despre care a afirmat că se

prostitua în folosul inculpatului C.N. Partea vătămată a primit de la inculpat

doar suma de 30 de lei, explicația fiind aceeași, că restul banilor au fost

cheltuiți pentru cazare și masă.

În

urma refuzului victimei de a avea relații sexuale cu un client, inculpatul

C.N. a bătut-o pe partea vătămată și

apoi a alungat-o. Episodul a fost relatat și de inculpata C.E.S., care a

perceput în mod direct

violențele

exercitate de către inculpatul C.N. împotriva victimei minore.

Inculpata

a declarat că victima a fost bătută foarte tare din cauza refuzului de a merge

cu clienți, mai ales că inculpatul investise deja în anunțuri, iar partea

vătămată „nu-i făcea bani" pe măsura așteptărilor.

Situația de fapt astfel

cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu plângerile și

declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, toate coroborate cu

declarațiile inculpatului.

Fiind audiat inculpatul

C.N. a negat comiterea faptei, admițând doar relația cu partea vătămată A.A.

dar negând negând exploatarea acesteia.

Cu privire la

infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, reține instanța de fond ca

forma de asociere a celor trei inculpați nu este atât de periculoasă încât prin

simpla ei existență să aducă atingere valorilor ocrotite de lege și de asemenea

grupul infracțional nu a fost concretizat prin stabilitate în timp, fiind

asociere ocazională, formată natural în virtutea relațiilor existente între

inculpați.

În raport de aceste

aprecieri reține instanța de fond că faptei îi lipsește unul din elementele

constitutive respectiv latura obiectivă motiv pentru care a dispus achitarea în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat apel Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Iași

și inculpatul C.N.

În apelul procurorului

este criticată sentința instanței de fond pentru nelegalitate sub aspectul

greșitei achitării a inculpaților cu privire la infracțiunea prev. de art. 8

din Legea nr. 39/2003.

Inculpatul C.N. a

susținut că a mai fost condamnat pentru aceste fapte printr-o altă sentință din

2008 și se considera nevinovat.

Prin sentința penală nr.

101 din 3 iunie 2010, Curtea de Apel Iași a respins ca nefondate apelurile

declarate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași și de inculpatul C.N.

împotriva sentinței penale nr. 380 din data de 27 mai 2009 pronunțată de

Tribunalul Iași, pe care o menține.

Constată că inculpatul

C.N. este arestat în altă cauză.

Obligă inculpatul la

plata sumei de 1.100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocați desemnați din oficiu pentru

inculpat și părțile vătămate F.A.C. și A.A., se avansează către Baroul de

Avocați Iași din fondurile statului.

Cheltuielile judiciare

în sumă de 800 lei reprezentând onorarii avocați oficiu pentru

inculpații J.(fostă C.)E. și C.E.S. se avansează

către Baroul de Avocați

Iași din fondurile statului.

Cheltuielile judiciare

ocazionate de soluționarea apelului D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași

rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de apel a reținut că sentința de fond este legală și

temeinică, instanța de fond realizând o evaluare corectă a probelor

administrate atât în cursul urmării penale cât și în faza cercetării

judecătorești.

Cu privire la apărarea

inculpatului reține instanța de apel că inculpatul a fost condamnat anterior

pentru fapte cu același gen însă cu referire la alte părți vătămate așa încât

apărarea inculpatului în sensul că a mai fost condamnat pentru faptele deduse

judecății a fost înlăturată ca netemeinică.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.N. solicitând în

principal încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la

art. 10 lit. j) C. proc. pen. invocând autoritatea de lucru judecat.

În subsidiar a solicitat

reducerea pedepsei aplicate arătând că aceasta este prea mare în raport de

circumstanțele reale și personale ale comiterii faptelor.

Invocă inculpatul cazul

de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Analizând legalitatea și

temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de casare invocate conform

art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul

declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru

considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază

că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond care a făcut o

analiză judicioasă și completă a tuturor probelor administrate atât în faza de

urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească încadrarea juridică

dată faptei este justă, corespunzând situației de fapt reținute, în mod corect

stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la

răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii faptelor reținute în

sarcina sa.

Probele administrate în

cauză dovedesc indubitabil că inculpatul se face vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) rap la art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

75 lit. b) C. proc. pen. încadrarea juridică stabilită de instanța de fond în

urma aplicării dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., rezultând că în perioada

ianuarie – martie 2007, a recrutat, transportat, găzduit și determinat să

întrețină raporturi sexuale plătite cu diferite persoane de sex masculin în

folosul său și a altor persoane pe minorele A.A. și F.A.C.

Inculpatul C.N. nu a

recunoscut faptele reținute în sarcina sa însă atitudinea manifestată de

inculpat nu reprezintă altceva decât o încercare de a fi exonerat de răspundere

penală, dar probele administrate în cauză dovedesc mai presus de orice dubiu

vinovăția sa în comiterea celor două acte materiale de trafic de minori ce fac

parte dintr-o infracțiune unică, în formă continuată.

Susținerile inculpatului

în sensul încetării procesului penal invocând autoritatea de lucru judecat, nu

sunt întemeiate.

Este adevărat că

inculpatul a fost condamnat anterior pentru fapte similare prin sentința penală

nr. 382 din 27 iunie 2008 a Tribunalului Iași, însă aceste fapte se referă la

alte părți vătămate decât cele din cauza dedusă judecății, împrejurare în

raport de care Înalta Curte apreciază că excepția autorității de lucru judecat

nu este incidentă în cauză.

Cu privire la celălalt

motiv de recurs invocat de inculpat referitor la netemeinicia pedepsei aplicate

Înalta Curte apreciază că nu este întemeiat.

În procesul de individualizare

juridică a pedepsei instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale

de individualizare reglementate de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol

social concret al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei modalitatea și

împrejurările comiterii faptei respectiv inculpatul profitând de naivitatea

părților vătămate și situația materială precară a acestora, le-a constrâns să

întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați în scopul obținerii unor foloase

pentru sine.

De asemenea s-a avut în

vedere și poziția procesuală negativă adoptată de inculpat pe parcursul

procesului penal constând în atitudinea nesinceră de nerecunoaștere a faptei

pentru care a fost trimis în judecată, fără a proba însă această poziție.

Nu în ultimul rând

reține Înalta Curte că în cauză nu pot fi identificate elemente care să facă

posibilă o nouă reindividualizare a pedepsei, circumstanțele în care s-a comis

fapta conducând la concluzia că pedeapsa aplicată este direct proporțională cu

gradul ridicat de pericol social al faptelor comise.

Inculpatul C.N. a mai

fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii în cuantum de 8 ani pentru fapte

similare fiind arestat în prezent în cauza respectivă fapt ce denotă o

specializare în comiterea acestui gen de infracțiuni precum și împrejurarea că

inculpatul își asigura existența din exploatarea sexuală a părților vătămate,

toate aceste aspecte impunând un regim sancționator mai sever așa cum în mod

corect a procedat instanța de fond.

Ca atare Înalta Curte

apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului atât sub aspectul cuantumului cât

și a modalității de executare, a fost corect individualizată fiind în măsură să

contribuie la atingerea finalității prevăzute de art. 52 C. pen. referitor la

scopul educativ și preventiv al pedepsei.

De altfel, Înalta Curte

apreciază că pedeapsa trebuie să aibă și un caracter de exemplaritate pentru a

descuraja comiterea acestui gen de fapte care au luat o amploare deosebită,

fapte care aduc atingere dreptului la libertate de voința și acțiune a persoanei.

Față de considerentele

arătate Înalta Curte urmează că în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. să respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Va constata că

inculpatul este arestat în altă cauză.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 101 din 3

iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Constată că inculpatul

C.N. este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru inculpat și suma de câte 100 lei reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate, se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința

publică, azi 24 septembrie 2010.