ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3329/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 380 din 27 mai 2009 Tribunalul Iași, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor de trafic de minori în cazul inculpatul C.N. din două infracțiuni prevăzute de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în cazul inculpatelor J.E. și C.E.S. din faptele de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzute de art. 13 alin. (1) și alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

A condamnat pe inculpații: 1. C.N., la: - 10 (zece) ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen. (părți vătămate minore A.A. și F.A.C., în perioada ianuarie - martie 2007). A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C. pen. În baza art. 13 din Legea nr. 678/2001 și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.

2. C.E.S., la: - 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) și alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. și art. 74, art. 76 lit. c) C. pen. (parte vătămată minoră A.A., în perioada ianuarie - februarie 2007). În baza art. 81, art. 82 și art. 110 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 ani. 3. J.(fostă C.)E., fiica la: - 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de minori, prev. de art.13 alin. (1) și alin. (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 74, 76 lit. b) C. pen.

(parte vătămată minoră A.A.,în perioada ianuarie - februarie 2007). În baza art. 81 și art. 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 ani. A atras atenția inculpatelor asupra consecințelor prev. de art. 83 C. pen. A privat pe inculpate de exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., iar potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor principale. În baza art. 13 din Legea nr. 678/2001 și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. a aplicat inculpatei J.(fostă C.)E.

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 4 (patru) ani. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpații C.N., C.E.S. și J.(fostă C.)E. pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003. A constatat că părțile vătămate A.A. și F.A.C nu s-au constituit părți civile. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpatul C.N. suma de 18.450 de lei. În temeiul art. 189 C. proc. pen. onorariile cuvenite avocatului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate A.A. și F.A.C. (delegația nr. 412/2009), în sumă de câte 150 de lei, precum și onorariile cuvenite avocaților desemnați din oficiu pentru inculpații C.N.

(delegația nr. 9269/2008), C.B.S. (delegația nr. 9271/2008) și J.(fostă C.)E. (delegația nr. 9272/2009), în sumă de câte 300 de lei, se vor plăti din fondurile speciale ale Ministerului Justiției. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. obligă pe inculpatul C.N. la plata sumei de 1.200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. obligă pe inculpatele C.E.S. și J.(fostă C.)E. la plata a câte 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond reținut că în data de 28 noiembrie 2007, minora A.A., a formulat cu încuviințarea și în prezența tatălui ei, A.N. , o plângere prin care reclama, în esență, faptul că inculpatul C.N.

a racolat-o la începutul anului 2007, a cazat-o într-un apartament din municipiul Iași și apoi a mutat-o în alte două locații, în scopul de a practica prostituția în folosul acestuia (f. 6-7 dos. u.p.). După ce i-au fost aduse la cunoștință drepturile conferite de Legea nr. 211/2004, prin declarația din data de 09 ianuarie 2008, partea vătămată minoră A.A. a relatat în detaliu împrejurările în care i-a cunoscut pe inculpați, precum și activitățile întreprinse de aceștia în legătură cu exploatarea sexuală a minorei (f. 8, 25-27, 28 dos. u.p.). Declarația părții vătămate se coroborează integral cu declarațiile inculpatei minore C.E.S. și ale martorilor I.D.C. , T.C., C.V., M.A.R., G.A. și C.M.C.

(cercetat și audiat ca învinuit în cursul urmăririi penale), și parțial cu declarațiile inculpatului C.N. și ale inculpatei J.E., iar pe aceste baze probatorii instanța reține în fapt următoarele: Inculpatul C.N. este florar în piața Nicolina din Iași, iar după divorț a instituit o relație de concubinaj cu inculpata minoră C.E.S. cu care a locuit la domiciliul inculpatei J.E. (mama minorei), situat în mun. Iași. Partea vătămată A.A. a absolvit doar 7 clase în mediul rural, a ieșit de sub autoritatea părintească, dar și din sfera de ocrotire a autoritățile abilitate în materie de protecție socială, astfel că a ajuns să se prostitueze în municipiul Iași de la o vârstă fragedă sub controlul unor persoane care nu interesează cauza de față.

În acest context, minora a locuit pentru o scurtă perioadă, în vara anului 2006, în apartamentul inculpatei J.E., care își punea locuința la dispoziția unor persoane care obțineau venituri din servicii sexuale plătite, împrejurare în care i-a cunoscut și pe inculpații C.N. și C.E.S. La începutul anului 2007, în luna ianuarie, partea vătămată s-a întâlnit de mai multe ori cu inculpatul C.N. și a întreținut relații sexuale cu acesta. Î n aceste împrejurări, inculpatul a purtat mai multe discuții cu victima, despre care a aflat că are 16 ani, reușind să o convingă de beneficiile financiare ale unei relații de genul „proxenet-prostituată": inculpatul urma să asigure cazare și clienți, iar banii câștigați de minoră urmau să fie împărțiți în mod egal.

Manoperele arătate mai sus constituie tehnici de racolare în accepțiunea legii penale. Astfel, profitând de naivitatea și vulnerabilitatea pe care o au fetele în jurul vârstei de 16 ani, dar și de slaba inserție familială a minorei, inculpatul a deturnat partea vătămată de la posibilitatea unei vieți normale, amăgind-o cu privire la avantajele iluzorii ale prostituției și nedându-i astfel orice șansă la recuperarea socială, dar mai ales morală. Inculpatul a adus-o pe minoră în apartamentul inculpatei J.E., după care a fost instruită de acesta, împreună cu inculpata C.E.S., asupra activităților pe care urma să le desfășoare. Cei doi inculpați au dat anunțuri în ziarul local "Evenimentul de Iași", la rubrica "Rendez-vous" a publicației amintite, anunțuri prin care se indica disponibilitatea minorei de a întreține, contra cost, raporturi sexuale cu diferiți bărbați.

Ca urmare, victima minoră s-a prostituat în folosul inculpatului C.N. și a inculpatelor C.E.S. și C.E., cărora le-a cedat cea mai mare parte din câștiguri. Partea vătămată a primit și un telefon mobil al cărui număr era dat în ziar, răspundea la apelurile clienților și negocia cu aceștia tarifele stabilite de către inculpați (50 de lei actul sexual, sau 100 de lei ora), precum și locurile de întâlnire. Partea vătămată se deplasa la locurile de întâlnire însoțită de regulă de inculpata C.E.S., care încasa în avans banii de la clienți, dar și cu autoturisme în regim de taxi, până la domiciliu clienților, însoțită de martorul C.C., care transmitea banii inculpatului C.N., sau de martorul N.D.C.

Alteori, partea vătămată prelua clienții racolați de inculpatul C.N. chiar din fața florăriei, banii fiind de asemenea încasați în avans de către inculpat. În acest mod minora a fost obligată să întrețină relații sexuale în diferite locații pe raza municipiului Iași, precum hotel „G.", „C.", „I.", „S." sau la domiciliile clienților, cu foarte mulți bărbați care plăteau acest serviciu inculpaților, dar și gratis, cu apropiați ai inculpatului C.N., precum martorii C.C., T.C. ori G.A. Câștigurile zilnice ale minorei, cifrate între 300 și 500 de lei, erau luate și folosite de către inculpatul C.N. în interes personal, dar și în interesul inculpatelor C.E.S. și J.E., iar doar o mică parte erau destinate să acopere nevoile părții vătămate, care trebuia să ceară bani de la inculpat pentru propriile cumpărături.

În a doua jumătate a lunii februarie 2007, în urma unor neînțelegeri apărute între inculpații C.N. și C.E.S., cel dintâi s-a mutat împreună cu partea vătămată A.A. pentru o săptămână la Hotelul „G.", iar apoi într-o altă locuință, situată în zona Nicolina-CUG, unde a continuat exploatarea sexuală a minorei până la începutul lunii martie, când a revenit la concubina sa. Metodele descrise mai sus fac parte din arsenalul clasic folosit de proxeneți pentru anihilarea libertății de voință a victimelor. Odată racolate prin oferirea de aparente avantaje (bani, sex, eliminarea constrângerilor din partea familiei și a obligațiilor școlare), victimele sunt aduse treptat într-o poziție de inferioritate, dependență și obediență față de beneficiarii foloaselor aduse de prostituție.

Aceste tehnici sunt facilitate de slaba capacitate de apărare a victimelor minore, care sunt alese după un anumit tipar psiho-familial și devin apoi un simplu obiect aducător de câștiguri materiale în folosul proxeneților, victimele fiind oferite, de regulă contra cost, unor persoane aflate în căutarea plăcerilor sexuale. II. Părții vătămate F.A.C., i-au fost aduse la cunoștință drepturile conferite de Legea nr. 678/2001 și Legea nr. 211/2004 și apoi a consimțit la audierea în calitate de victimă a traficului de minori (f. 53-58 dos. u.p.), iar Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane - Centrul Regional Iași a realizat o evaluare psiho­socială a minorei (f. 59-60 dos. u.p.). Coroborând aceste elemente probatorii cu declarațiile date de inculpata C.E.S., de partea vătămată F.A.C.

și de martorul F.C. în cursul cercetării judecătorești (f. 67-68, 69 și 93- 94), instanța reține în fapt următoarele: Partea vătămată F.A.C. locuiește împreună cu tatăl ei în cartierul Tătarași, din municipiul Iași, iar ambii suferă de afecțiuni de natură psihiatrică. Partea vătămată are doar două clase, nu știe să scrie sau să citească, are slabe abilități mentale, prezintă tendințe de abandon, vădește evidente carențe intelectuale, se confruntă cu dificultăți materiale și are în prezent în îngrijire un copil. De asemenea, în cursul audierii în instanță, partea vătămată a vădit slabe abilități comunicative și a etalat o capacitate redusă de adecvare la realitate și la reperele de spațiu și timp.

Pe fondul caracterizat de absența ocrotirii părintești, dar și de lipsa de implicare din partea autorităților abilitate în materie de protecție socială, partea vătămată a ajuns să se prostitueze în municipiul Iași de la o vârstă neprecizată. Potrivit declarației de la urmărire penală, partea vătămată, minoră la acea dată, a fost abordată la finele lunii februarie 2007, în cartierul Tătarași, de către inculpatul C.N., care a invitat-o la o plimbare, conducând-o până la un bar din cartierul Nicolină, unde i-a oferit o cafea. Inculpatul i-a propus apoi să facă bani pentru el, explicându-i că trebuie să meargă cu un bărbat pentru a întreține relații sexuale. Inculpatul a chemat telefonic un client în barul respectiv, i-a cerut și a primit 50 de lei, după care l-a trimis împreună cu partea vătămată în camera pe care o avea închiriată la hotelul „G.", unde cei doi au întreținut relații sexuale.

Potrivit indicațiilor inculpatului partea vătămată a revenit în bar, unde a fost instruită cu privire la sumele pe care trebuia să le ceară de la client (40 de lei raportul sexual, 50 de lei actul sexual oral și 80 de lei ora) și i s-s explicat că banii vor fi împărțiți în mod egal. Tehnicile folosite de către inculpatul C.N., de abordare și persuadare a părții vătămate minore, identificată ca potențială victimă ce urma a fi pusă în postura de obiect al exploatării prin obligarea la prostituție constituie acte de recrutare în accepțiunea art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Partea vătămată s-a prostituat în folosul inculpatului pentru o perioadă d 7 zile, fiind cazată în camera închiriată de acesta în hotelul „G.", însă nu a întreținut relații sexuale decât cu 3 clienți.

Deși era însărcinată în luna a șapte (copilul victimei s-a născut în aprilie 2007), partea vătămată a fost silită la raporturi sexuale contra cost, inclusiv anale, împotriva voinței sale. De precizat că partea vătămată a primit doar suma de 20 de lei de la inculpat, care i-a explicat că restul banilor i-a cheltuit pentru întreținerea ei. Datorită slabelor performanțe ale victimei, care nu producea suficiente câștiguri, inculpatul a alungat-o pe partea vătămată. Partea vătămată a revenit în locuința părintească, însă, după o ceartă cu tatăl aflat în stare de ebrietate, a fost alungată din apartament. În această împrejurare, fiind noapte și frig, victima a căutat adăpost la inculpatul C.N. , pe care l-a vizitat la florărie.

Acesta, profitând de situația victimei, i-a oferit din nou cazare în camera de hotel și a constrâns-o să se prostitueze în folosul său. Partea vătămată a rămas în puterea inculpatului circa o săptămână, timp în care a avut doar cinci clienți, cu care a fost obligată să întrețină relații sexuale și anale. În această perioadă partea vătămată a cunoscut-o și pe partea vătămată A.A., despre care a afirmat că se prostitua în folosul inculpatului C.N. Partea vătămată a primit de la inculpat doar suma de 30 de lei, explicația fiind aceeași, că restul banilor au fost cheltuiți pentru cazare și masă. În urma refuzului victimei de a avea relații sexuale cu un client, inculpatul C.N. a bătut-o pe partea vătămată și apoi a alungat-o.

Episodul a fost relatat și de inculpata C.E.S., care a perceput în mod direct violențele exercitate de către inculpatul C.N. împotriva victimei minore. Inculpata a declarat că victima a fost bătută foarte tare din cauza refuzului de a merge cu clienți, mai ales că inculpatul investise deja în anunțuri, iar partea vătămată „nu-i făcea bani" pe măsura așteptărilor. Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpatului. Fiind audiat inculpatul C.N. a negat comiterea faptei, admițând doar relația cu partea vătămată A.A. dar negând negând exploatarea acesteia.

Cu privire la infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, reține instanța de fond ca forma de asociere a celor trei inculpați nu este atât de periculoasă încât prin simpla ei existență să aducă atingere valorilor ocrotite de lege și de asemenea grupul infracțional nu a fost concretizat prin stabilitate în timp, fiind asociere ocazională, formată natural în virtutea relațiilor existente între inculpați. În raport de aceste aprecieri reține instanța de fond că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive respectiv latura obiectivă motiv pentru care a dispus achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Ministerul Public – D.I.I.C.O.T.

– Serviciul Teritorial Iași și inculpatul C.N. În apelul procurorului este criticată sentința instanței de fond pentru nelegalitate sub aspectul greșitei achitării a inculpaților cu privire la infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003. Inculpatul C.N. a susținut că a mai fost condamnat pentru aceste fapte printr-o altă sentință din 2008 și se considera nevinovat. Prin sentința penală nr. 101 din 3 iunie 2010, Curtea de Apel Iași a respins ca nefondate apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași și de inculpatul C.N. împotriva sentinței penale nr. 380 din data de 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține. Constată că inculpatul C.N. este arestat în altă cauză.

Obligă inculpatul la plata sumei de 1.100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocați desemnați din oficiu pentru inculpat și părțile vătămate F.A.C. și A.A., se avansează către Baroul de Avocați Iași din fondurile statului. Cheltuielile judiciare în sumă de 800 lei reprezentând onorarii avocați oficiu pentru inculpații J.(fostă C.)E. și C.E.S. se avansează către Baroul de Avocați Iași din fondurile statului. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași rămân în sarcina statului. Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut că sentința de fond este legală și temeinică, instanța de fond realizând o evaluare corectă a probelor administrate atât în cursul urmării penale cât și în faza cercetării judecătorești.

Cu privire la apărarea inculpatului reține instanța de apel că inculpatul a fost condamnat anterior pentru fapte cu același gen însă cu referire la alte părți vătămate așa încât apărarea inculpatului în sensul că a mai fost condamnat pentru faptele deduse judecății a fost înlăturată ca netemeinică. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.N. solicitând în principal încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. j) C. proc. pen. invocând autoritatea de lucru judecat. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate arătând că aceasta este prea mare în raport de circumstanțele reale și personale ale comiterii faptelor. Invocă inculpatul cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 14 C. proc.

pen. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de casare invocate conform art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond care a făcut o analiză judicioasă și completă a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească încadrarea juridică dată faptei este justă, corespunzând situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii faptelor reținute în sarcina sa.

Probele administrate în cauză dovedesc indubitabil că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) rap la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. b) C. proc. pen. încadrarea juridică stabilită de instanța de fond în urma aplicării dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., rezultând că în perioada ianuarie – martie 2007, a recrutat, transportat, găzduit și determinat să întrețină raporturi sexuale plătite cu diferite persoane de sex masculin în folosul său și a altor persoane pe minorele A.A. și F.A.C. Inculpatul C.N.

nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa însă atitudinea manifestată de inculpat nu reprezintă altceva decât o încercare de a fi exonerat de răspundere penală, dar probele administrate în cauză dovedesc mai presus de orice dubiu vinovăția sa în comiterea celor două acte materiale de trafic de minori ce fac parte dintr-o infracțiune unică, în formă continuată. Susținerile inculpatului în sensul încetării procesului penal invocând autoritatea de lucru judecat, nu sunt întemeiate. Este adevărat că inculpatul a fost condamnat anterior pentru fapte similare prin sentința penală nr. 382 din 27 iunie 2008 a Tribunalului Iași, însă aceste fapte se referă la alte părți vătămate decât cele din cauza dedusă judecății, împrejurare în raport de care Înalta Curte apreciază că excepția autorității de lucru judecat nu este incidentă în cauză.

Cu privire la celălalt motiv de recurs invocat de inculpat referitor la netemeinicia pedepsei aplicate Înalta Curte apreciază că nu este întemeiat. În procesul de individualizare juridică a pedepsei instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare reglementate de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei modalitatea și împrejurările comiterii faptei respectiv inculpatul profitând de naivitatea părților vătămate și situația materială precară a acestora, le-a constrâns să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați în scopul obținerii unor foloase pentru sine. De asemenea s-a avut în vedere și poziția procesuală negativă adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal constând în atitudinea nesinceră de nerecunoaștere a faptei pentru care a fost trimis în judecată, fără a proba însă această poziție.

Nu în ultimul rând reține Înalta Curte că în cauză nu pot fi identificate elemente care să facă posibilă o nouă reindividualizare a pedepsei, circumstanțele în care s-a comis fapta conducând la concluzia că pedeapsa aplicată este direct proporțională cu gradul ridicat de pericol social al faptelor comise. Inculpatul C.N. a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii în cuantum de 8 ani pentru fapte similare fiind arestat în prezent în cauza respectivă fapt ce denotă o specializare în comiterea acestui gen de infracțiuni precum și împrejurarea că inculpatul își asigura existența din exploatarea sexuală a părților vătămate, toate aceste aspecte impunând un regim sancționator mai sever așa cum în mod corect a procedat instanța de fond.

Ca atare Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, a fost corect individualizată fiind în măsură să contribuie la atingerea finalității prevăzute de art. 52 C. pen. referitor la scopul educativ și preventiv al pedepsei. De altfel, Înalta Curte apreciază că pedeapsa trebuie să aibă și un caracter de exemplaritate pentru a descuraja comiterea acestui gen de fapte care au luat o amploare deosebită, fapte care aduc atingere dreptului la libertate de voința și acțiune a persoanei. Față de considerentele arătate Înalta Curte urmează că în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 101 din 3 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Constată că inculpatul C.N. este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și suma de câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru părțile vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, azi 24 septembrie 2010.