ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4319/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 127/ S din 2 martie 2004, condamnă pe inculpatul G.G. la 2 ani și 6 luni de închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. Instanța obligă pe inculpat, în solidar cu părinții săi, G. și A.G., părți responsabile civilmente, să plătească: a) 220.000 lei despăgubiri lui I.C. și b) 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, instanța reține, în esență, că, în ziua de 20 iunie 2003, aflându-se pe strada I.L.C., din orașul Râșnov, inculpatul acostează pe numitul I.C. (70 ani), de la care, prin violență, sustrage suma de 100.000 lei.

În urma acestei agresiuni, victima a suferit leziuni vindecabile în 7-8 zile tratament medical. Inculpatul declară apel, cerând să i se aplice o măsură neprivativă de libertate. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 187/ Ap din 26 mai 2004, admite apelul și desființează în parte sentința, în sensul că, în temeiul art. 104 C. pen., aplică inculpatului măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, pe timp nedeterminat, însă, cel mult, până la împlinirea vârstei de 18 ani. În baza art. 490 C. proc. pen., instanța dispune ca măsura internării să fie pusă în executare de îndată. Celelalte dispoziții ale sentinței sunt menținute. Pentru a hotărî astfel, instanța motivează că inculpatul nu este școlarizat și trăiește într-un mediu care l-a influențat negativ, mediu de care trebuie să fie izolat, și că trebuie școlarizat.

Parchetul de pe lângă aceeași instanță declară recurs, cerând casarea deciziei și menținerea sentinței, deoarece inculpatul, deși prins imediat după comiterea faptei, nu a recunoscut-o și a mai comis și alte fapte. Critica nu este întemeiată. Potrivit art. 100 C. pen., față de minorul care răspunde penal, se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii, se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului. Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.

Instanța de apel a apreciat, corect, că măsura educativă, a internării într-un centru de reeducare, este suficientă pentru îndreptarea inculpatului, căruia i se asigură, astfel, posibilitatea de a dobândi învățătura necesară și o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale. Din oficiu, nu se constată motive de casare care să fie luate în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 187/ Ap din 26 mai 2004 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpații G.G. și C.I. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului G.G., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 septembrie 2004.