ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 253/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 734 din 28 mai 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., și art. 74 – art. 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul S.D.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A dedus prevenția de la 18 iunie 1999 (24 de ore).

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a luat act că partea vătămată L.S.L. nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în seara zilei de 17 iunie 1999, inculpatul S.D.F. a întreținut un raport sexual cu partea vătămată L.S.L., în vârstă de 13 ani, fără consimțământul acesteia și prin folosirea violenței.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel procurorul cu privire la greșita încadrare juridică dată faptei, prin reținerea doar a prevederilor art. 197 alin. (3) C. pen., fără alin. (1) al aceluiași articol, cât și inculpatul, care se consideră nevinovat de săvârșirea faptei imputată.

Prin decizia penală nr. 638 din 3 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și de inculpat.

Împotriva hotărârii sus-menționată au declarat recurs procurorul, considerând-o ca netemeinică în ce privește individualizarea pedepsei și inculpatul, care a solicitat achitarea sa, fiind nevinovat, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicată.

Recursurile declarate sunt nefondate.

În acest sens fiind declarațiile părții vătămate L.S.L. în care a prezentat detaliat modalitatea în care inculpatul a acționat, coroborate cu declarațiile martorilor audiați și ale inculpatului date cu ocazia confruntării în care admite că este posibil să o fi violat, dar nu-și amintește din cauza stării de ebrietate în care se afla.

Instanța constată că s-a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Referitor la modul de individualizare a pedepsei, motiv de recurs comun al parchetului și al inculpatului, se constată că instanța de apel a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la fapta și persoana inculpatului, reținând corect circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și stabilind pedeapsa de 5 ani, aptă  să-și atingă scopul represiv, dar și educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

În atare situație nu se justifică o individualizare a pedepsei, cea aplicată fiind temeinic stabilită.

Examinând cauza în raport și de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu sunt alte cazuri care luate în considerare de instanță din oficiu să conducă la casarea hotărârilor pronunțate.

Pentru considerentele expuse, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de parchet și de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul S.D.F. împotriva deciziei penale nr. 638 din 3 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2005.