ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2699/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2699/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2001)

Deliberând asupra recursului de față

constată:

Prin sentința penală nr. 57 din 2

iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Călărași s-a dispus, în temeiul art. 334 C.

proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea, prevăzută

de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., texte de lege în baza căruia

inculpatul T.F. a fost condamnat la 2 ani închisoare și un an interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (parte vătămată Ș.O.F.).

În baza art. 81 și art. 82 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului T.F.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. (parte

vătămată G.V.) și pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 197

alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată I.C.).

S-a luat act că partea vătămată G.V.,

reprezentată de mama sa G.P. și partea vătămată I.C., reprezentată de mama sa I.I.,

nu s-au constituit părți civile.

S-a respins cererea de despăgubiri

formulată de partea civilă Ș.G., mama părții vătămate Ș.O.F.

Inculpatul și părțile vătămate I.C.

și G.V. au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

În vara anului 2001 inculpatul a

cunoscut-o pe partea vătămată I.C.

La 20 decembrie 2001 inculpatul,

care era însoțit de martorul D.I. a întâlnit-o pe partea vătămată la o sală

Internet, unde aceasta venise împreună cu partea vătămată G.V.

La propunerea inculpatului cei patru

s-au deplasat la un punct termic unde era de serviciu martorul F.L., prieten cu

inculpatul.

S-a reținut că după ce au jucat

table și au consumat băuturi alcoolice inculpatul a luat o canapea din camera

de serviciu și a dus-o în incinta punctului termic în spatele unui cazan și a

invitat-o pe G.V. să-l însoțească și să întrețină cu el raporturi sexuale,

propunere acceptată de partea vătămată.

După aproximativ 30 minute

inculpatul a încercat să întrețină raporturi sexuale și cu partea vătămată I.C.,

dar aceasta l-a refuzat.

Instanța a reținut că din

declarațiile martorilor și ale părților vătămate, nu rezultă că inculpatul ar

fi constrâns partea vătămată să întrețină cu el raporturi sexuale.

S-a mai reținut că la data de 31

decembrie 2001, inculpatul se afla în locuința martorului A.V., împreună cu mai

mulți tineri, pentru a petrece revelionul.

După ora 24,00, inculpatul a

invitat-o pe partea vătămată Ș.O.F., despre care știa că este elevă la școala

generală și are în jur de 14 ani, într-un dormitor al apartamentului și i-a

propus să întrețină cu el raporturi sexuale. Partea vătămată a fost de acord și

cei doi au întreținut un raport sexual, după care au revenit în încăperea unde

se aflau ceilalți și au continuat petrecerea.

Pe 1 ianuarie 2003, părinții minorei

au remarcat o schimbare la aceasta și întrebând-o ce s-a întâmplat, partea

vătămată a susținut că a fost violată de inculpat.

Medicul legist a constatat că minora

prezintă o deflorare recentă și nu prezintă urme de violență.

Reținând că din coroborarea actelor

dosarului nu rezultă că partea vătămată minoră a fost constrânsă să întrețină

raport sexual cu inculpatul, instanța a concluzionat că se impune schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin.

(1) și (3) C. pen., în infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art.

198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Sentința a fost atacată cu apel de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, susținându-se că din coroborarea

actelor aflate la dosar rezultă că inculpatul a întreținut prin constrângere

raporturi sexuale cu părțile vătămate G.V. și Ș.O.F. și a încercat prin

violență să întrețină raport sexual cu partea vătămată I.C., astfel încât este

greșită atât schimbarea încadrării juridice pentru fapta comisă cu privire la

partea vătămată Ș.O.F., cât și achitarea inculpatului pentru celelalte două

fapte.

Apelul declarat de procuror a fost

admis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr.

617/ A din 16 octombrie 2003, dispunându-se desființarea sentinței în parte.

Rejudecând, instanța de apel a

majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea, prevăzută de art. 198

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., de la 2 ani la 3 ani

închisoare.

S-au înlăturat dispozițiile art. 81

și art. 82 C. pen. și s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise împotriva părților

vătămate I.C. și G.V. din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 197

alin. (1) și (3) C. pen. și respectiv de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 198 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen. și respectiv de art. 198 alin. (1), cu aplicarea art.

13 C. pen.

Inculpatul T.F. a fost condamnat la

un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 198

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și la 3 ani închisoare pentru

infracțiunea, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C.

pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a înlăturat obligarea părților

vătămate I.C. și G.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Instanța de apel a reținut că din

probe rezultă că la 20 decembrie 2001, inculpatul a întreținut raport sexual cu

partea vătămată G.V., cu acordul acesteia și a propus părții vătămate I.C. să

întrețină cu el raport sexual, deși cunoștea faptul că părțile vătămate nu

împliniseră 15 ani.

Așa fiind, s-a constatat că faptele

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute de art. 198 alin.

(1) și respectiv 20, raportat la art. 198 alin. (1) C. pen., astfel încât

greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru viol și tentativă de viol și nu

s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

S-a mai reținut că este corectă

schimbarea încadrării juridice cu privire la fapta comisă împotriva părții

vătămate Ș.O.F., întrucât din coroborarea probelor administrate în cauză

rezultă că inculpatul a întreținut raport sexual cu aceasta cu consimțământul

ei.

S-a apreciat însă că pedeapsa

aplicată pentru această infracțiune nu a fost just individualizată.

Decizia a fost atacată cu recurs de

inculpat care a susținut că nu a întreținut raport sexual cu partea vătămată G.V.

și nici nu a încercat să întrețină raport sexual cu partea vătămată I.C., iar

pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.,

comisă împotriva părții vătămate Ș.O.F., este prea aspră.

Așa fiind, inculpatul a solicitat

casarea hotărârii atacate și menținerea sentinței.

Recursul este fondat.

Curtea reține că din ansamblul

probelor administrate nu rezultă cu certitudine că inculpatul ar fi întreținut

raport sexual cu partea vătămată G.V. și nici că ar fi pus în executare

hotărârea de a întreține raport sexual, cu partea vătămată I.C.

Pe de o parte este de reținut că

numai declarațiile părților vătămate nu sunt în măsură să dovedească comiterea

faptelor de către inculpat.

Pe de altă parte, simplul fapt că

inculpatul ar fi propus părții vătămate I.C. să întrețină raporturi sexuale cu

el nu constituie o punere în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea,

în sensul art. 20 C. pen.

În consecință, soluția de achitare

pronunțată de prima instanță, cu privire la faptele din 20 decembrie 2001 este

întemeiată.

Se apreciază de asemenea că pedeapsa

aplicată pentru infracțiunea, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., comisă

împotriva părții vătămate Ș.O.F. a fost nejustificat majorată de instanța de

apel, care a ignorat împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită.

Tot astfel Curtea apreciază că

neîntemeiat s-au înlăturat dispozițiile art. 81 și art. 82 C. pen.

Având în vedere considerentele

expuse se va admite recursul și conform art. 385

15

pct. 1 lit. a) C.

proc. pen., se va casa hotărârea instanței de apel și se va menține decizia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul T.F., împotriva deciziei penale nr. 617 din 16 octombrie 2003 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează hotărârea atacată și menține

sentința penală nr. 57 din 2 iunie 2003 a Tribunalului Călărași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 mai 2004.