ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2699/2004

Deliberând asupra recursului de față constată: Prin sentința penală nr. 57 din 2 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Călărași s-a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., texte de lege în baza căruia inculpatul T.F. a fost condamnat la 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (parte vătămată Ș.O.F.). În baza art. 81 și art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 4 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului T.F., pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată G.V.) și pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată I.C.). S-a luat act că partea vătămată G.V., reprezentată de mama sa G.P. și partea vătămată I.C., reprezentată de mama sa I.I., nu s-au constituit părți civile. S-a respins cererea de despăgubiri formulată de partea civilă Ș.G., mama părții vătămate Ș.O.F. Inculpatul și părțile vătămate I.C. și G.V. au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt s-au reținut următoarele: În vara anului 2001 inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată I.C.

La 20 decembrie 2001 inculpatul, care era însoțit de martorul D.I. a întâlnit-o pe partea vătămată la o sală Internet, unde aceasta venise împreună cu partea vătămată G.V. La propunerea inculpatului cei patru s-au deplasat la un punct termic unde era de serviciu martorul F.L., prieten cu inculpatul. S-a reținut că după ce au jucat table și au consumat băuturi alcoolice inculpatul a luat o canapea din camera de serviciu și a dus-o în incinta punctului termic în spatele unui cazan și a invitat-o pe G.V. să-l însoțească și să întrețină cu el raporturi sexuale, propunere acceptată de partea vătămată. După aproximativ 30 minute inculpatul a încercat să întrețină raporturi sexuale și cu partea vătămată I.C., dar aceasta l-a refuzat.

Instanța a reținut că din declarațiile martorilor și ale părților vătămate, nu rezultă că inculpatul ar fi constrâns partea vătămată să întrețină cu el raporturi sexuale. S-a mai reținut că la data de 31 decembrie 2001, inculpatul se afla în locuința martorului A.V., împreună cu mai mulți tineri, pentru a petrece revelionul. După ora 24,00, inculpatul a invitat-o pe partea vătămată Ș.O.F., despre care știa că este elevă la școala generală și are în jur de 14 ani, într-un dormitor al apartamentului și i-a propus să întrețină cu el raporturi sexuale. Partea vătămată a fost de acord și cei doi au întreținut un raport sexual, după care au revenit în încăperea unde se aflau ceilalți și au continuat petrecerea.

Pe 1 ianuarie 2003, părinții minorei au remarcat o schimbare la aceasta și întrebând-o ce s-a întâmplat, partea vătămată a susținut că a fost violată de inculpat. Medicul legist a constatat că minora prezintă o deflorare recentă și nu prezintă urme de violență. Reținând că din coroborarea actelor dosarului nu rezultă că partea vătămată minoră a fost constrânsă să întrețină raport sexual cu inculpatul, instanța a concluzionat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. Sentința a fost atacată cu apel de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, susținându-se că din coroborarea actelor aflate la dosar rezultă că inculpatul a întreținut prin constrângere raporturi sexuale cu părțile vătămate G.V.

și Ș.O.F. și a încercat prin violență să întrețină raport sexual cu partea vătămată I.C., astfel încât este greșită atât schimbarea încadrării juridice pentru fapta comisă cu privire la partea vătămată Ș.O.F., cât și achitarea inculpatului pentru celelalte două fapte. Apelul declarat de procuror a fost admis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 617/ A din 16 octombrie 2003, dispunându-se desființarea sentinței în parte. Rejudecând, instanța de apel a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., de la 2 ani la 3 ani închisoare. S-au înlăturat dispozițiile art. 81 și art. 82 C. pen.

și s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise împotriva părților vătămate I.C. și G.V. din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și respectiv de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și respectiv de art. 198 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen. Inculpatul T.F. a fost condamnat la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și la 3 ani închisoare pentru infracțiunea, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a înlăturat obligarea părților vătămate I.C. și G.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța de apel a reținut că din probe rezultă că la 20 decembrie 2001, inculpatul a întreținut raport sexual cu partea vătămată G.V., cu acordul acesteia și a propus părții vătămate I.C. să întrețină cu el raport sexual, deși cunoștea faptul că părțile vătămate nu împliniseră 15 ani. Așa fiind, s-a constatat că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute de art. 198 alin. (1) și respectiv 20, raportat la art. 198 alin. (1) C. pen., astfel încât greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru viol și tentativă de viol și nu s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

S-a mai reținut că este corectă schimbarea încadrării juridice cu privire la fapta comisă împotriva părții vătămate Ș.O.F., întrucât din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul a întreținut raport sexual cu aceasta cu consimțământul ei. S-a apreciat însă că pedeapsa aplicată pentru această infracțiune nu a fost just individualizată. Decizia a fost atacată cu recurs de inculpat care a susținut că nu a întreținut raport sexual cu partea vătămată G.V. și nici nu a încercat să întrețină raport sexual cu partea vătămată I.C., iar pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., comisă împotriva părții vătămate Ș.O.F., este prea aspră. Așa fiind, inculpatul a solicitat casarea hotărârii atacate și menținerea sentinței.

Recursul este fondat. Curtea reține că din ansamblul probelor administrate nu rezultă cu certitudine că inculpatul ar fi întreținut raport sexual cu partea vătămată G.V. și nici că ar fi pus în executare hotărârea de a întreține raport sexual, cu partea vătămată I.C. Pe de o parte este de reținut că numai declarațiile părților vătămate nu sunt în măsură să dovedească comiterea faptelor de către inculpat. Pe de altă parte, simplul fapt că inculpatul ar fi propus părții vătămate I.C. să întrețină raporturi sexuale cu el nu constituie o punere în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea, în sensul art. 20 C. pen. În consecință, soluția de achitare pronunțată de prima instanță, cu privire la faptele din 20 decembrie 2001 este întemeiată.

Se apreciază de asemenea că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., comisă împotriva părții vătămate Ș.O.F. a fost nejustificat majorată de instanța de apel, care a ignorat împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită. Tot astfel Curtea apreciază că neîntemeiat s-au înlăturat dispozițiile art. 81 și art. 82 C. pen. Având în vedere considerentele expuse se va admite recursul și conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., se va casa hotărârea instanței de apel și se va menține decizia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul T.F., împotriva deciziei penale nr. 617 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează hotărârea atacată și menține sentința penală nr. 57 din 2 iunie 2003 a Tribunalului Călărași. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2004.