ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2256/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 164 din 10 iunie 2004, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul I.I.D. la o pedeapsă de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. De asemenea, prin aceeași sentință, inculpatul T.C.I. a fost condamnat, în baza art. 197 alin. (1) și (2), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., la o pedeapsă de 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în noaptea de 10 august 2003, cei doi inculpați au întreținut relații sexuale cu partea vătămată C.R.S., împotriva voinței acesteia. Împotriva hotărârii, ambii inculpați au formulat apel, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., cu consecința diminuării pedepselor, motivat de faptul că nu au cunoscut vârsta părții vătămate.

Inculpatul T.C.I. a solicitat achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât nu a săvârșit această faptă. Prin decizia penală nr. 311 din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate de inculpații I.I.D. și T.C.I. împotriva sentinței penale nr. 164 din 10 iunie 2004 pe care a desființat-o în parte și a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen., faptă pentru care i-a condamnat la câte 4 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, adică 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Nemulțumit de soluția instanței, inculpatul T.C.I. a formulat recurs, solicitând reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia. Examinând hotărârile atacate, în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracțiuni. Pedepsele aplicate inculpatului T.C.I. au fost just individualizate, fiind apte să atingă scopul preventiv și educativ. În consecință, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C.I. împotriva deciziei penale nr. 311 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2005.