ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1077/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 194 din 7

noiembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Suceava, au fost condamnați inculpații:

- P.V. la 5 ani închisoare pentru

infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) cu aplicarea art. 75 lit.

c) C. pen.,

- R.V. la un an și 7 luni închisoare

pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) cu aplicarea art.

75 lit. c), 74 și art. 76 C. pen. și

- S.G. la 3 luni închisoare pentru

infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (2) cu aplicarea art. 99 alin.

(3) și 74 și art. 76 C. pen.

S-a reținut că, în ziua de 22

aprilie 2000, partea vătămată S.E. a fost acostată de inculpatul P.V. într-un

bar din comuna Baia și după ce a fost servită de acesta cu un suc i s-a făcut

propunerea să întrețină relații sexuale. Partea vătămată a refuzat și s-a

deplasat la un alt bar. P.V. a urmat-o, s-a întâlnit aici cu ceilalți doi

inculpați și când partea vătămată a plecat, ei a urmărit-o. Aceasta, pentru a

scăpa de insistențele inculpaților a intrat pe rând în două curți, dar

inculpatul P.V. le-a spus proprietarilor că este soția sa și astfel, nu a fost

primită în cele două locuințe.

În apropierea unei case în

construcție, P.V. a prins-o pe partea vătămată de mâini și a condus-o într-o

încăpere unde a avut cu ea relații sexuale împotriva voinței acesteia.

La scurt timp au venit și ceilalți

doi inculpați care au avut câte un raport sexual cu partea vătămată, împotriva

voinței sale.

Împotriva sentinței au declarat

apeluri procurorul precum și inculpații P.V. și S.G.

Procurorul a criticat-o pentru aceea

că, instanța nu a precizat cu exactitate încadrarea juridică a faptei, a făcut

greșit aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. (în loc de art. 99 alin. (2) C.

pen.), în ceea ce-l privește pe inculpatul minor și a aplicat pedepse prea mici

în raport de criteriile enumerate în art. 72 C. pen.

Inculpatul P.V. a susținut că a

întreținut raport sexual cu partea vătămată cu consimțământul acesteia, iar

inculpatul S.G. a arătat că nu a reușit să întrețină raport sexual cu partea

vătămată, întrucât a apărut un martor și toți au părăsit locul.

Cei doi inculpați au solicitat

achitarea pentru infracțiunea de viol reținută în sarcina lor.

Curtea de Apel Suceava, secția

penală, prin decizia nr. 169 din 20 mai 2002 a admis apelul declarat de

procuror și desființând în parte sentința atacată, a stabilit încadrarea

juridică a faptelor pentru inculpații P.V. și R.V. în infracțiunea prevăzută de

art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar

pentru inculpatul S.G. aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. (în loc de art. 99 alin.

(3) C. pen.) și a art. 74 și art. 76 C. pen., pentru inculpații R.V. și S.G.

Au fost menținute pedepsele

aplicate, cât și celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a dedus pentru inculpatul P.V.

perioada arestării preventive la zi.

S-a constatat că inculpatul R.V. a

executat pedeapsa aplicată, în perioada 26 aprilie 2000 – 25 noiembrie 2001.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de apel a reținut că primele două motive de apel ale parchetului sunt

întemeiate.

Dispozițiile art. 197 alin. (2) C.

pen., prevăd mai multe cauze de agravare a infracțiunii de viol, acestea

nefiind date toate împreună, astfel că, instanța ar fi trebuit să precizeze că

inculpații au săvârșit infracțiunea în condițiile art. 197 alin. (2) lit. a) C.

pen. (două sau mai multe persoane împreună).

De asemeni, inculpatul S.G. a

împlinit 16 ani în iulie 2000, or, infracțiunea a fost săvârșită în luna

aprilie 2000, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 99 alin. (2) C. pen.

(și nu ale art. 99 alin. (3) C. pen.).

În ceea ce privește pedepsele,

acestea au fost just individualizate, în raport de contribuția fiecărui

inculpat la săvârșirea infracțiunii și de situația personală a fiecăruia.

Cum inculpații R.V. și S.G. au ajuns

să întrețină raporturi sexuale cu victima numai după ce voința acesteia a fost

înfrântă de P.V., care le-a și dat de înțeles că este dispusă să o facă,

întrucât a servit-o cu băutură și nu l-a refuzat, dată fiind și împrejurarea că

ei nu au antecedente penale, în mod legal și temeinic instanța a reținut în

favoarea lor circumstanțe atenuante personale.

La stabilirea pedepsei pentru

inculpatul minor, instanța a ținut seama, că acesta nu avea nici 16 ani și

prezenta un intelect liminar (așa cum rezultă din raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică).

Apelurile declarate de inculpați

prin care solicită achitarea nu sunt fondate.

În declarația dată la 22 aprilie

2000 în fața organelor de cercetare penală, ca și în cea dată la procuror în

ziua de 23 aprilie 2000, asistat de avocat, inculpatul P.V. a recunoscut că a

dus-o pe partea vătămată în acea casă, împotriva voinței acesteia, amenințând-o

cu bătaia, cele două declarații coroborându-se cu cele afirmate de victimă în

denunț și în declarațiile ulterioare.

La rândul său, inculpatul S.G., în

prezența mamei și a apărătorului a confirmat spusele părții vătămate, potrivit

cărora și el a realizat un raport sexual, la insistențele lui P.V.

Dacă se are în vedere și

împrejurarea că inculpatul R.V. nici nu a apelat sentința, concluzia este aceea

că, inculpații au săvârșit fapta pentru care au fost condamnați.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava criticând-o cu

privire la reținerea nejustificată de circumstanțe atenuante pentru inculpații

R.V. și S.G. și greșita individualizare a pedepselor aplicate celor 3

inculpați.

Recursul declarat de parchet nu este

întemeiat.

Reținerea de circumstanțe atenuante

pentru cei doi inculpați și individualizarea pedepselor aplicate celor 3

inculpați s-a făcut cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 74 și art. 76

C. pen. și cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

ținându-se seama de pericolul social al faptelor, de împrejurările în care au

fost comise, de urmările produse, precum și de persoana și conduita inculpaților.

Se constată astfel că, pedepsele de

5 ani închisoare pentru inculpatul P.V., un an și 7 luni închisoare pentru

inculpatul R.V. și 3 luni închisoare pentru inculpatul minor S.G., corespund

unor individualizări proporționale, fiind de natură prin duratele lor să

asigure, atât finalitatea preventivă, cât și cea educativă, neexistând temeiuri

pentru modificarea lor.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat

de inculpat.

Se va deduce pentru inculpatul P.V.

durata arestării preventive de la 23 aprilie 2000 la zi.

Se va dispune ca onorariul

apărătorului din oficiu pentru inculpatul P.V. să fie plătit din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Suceava împotriva deciziei penale nr. 169 din 20 mai 2002

a Curții de Apel Suceava, privind pe intimații inculpați P.V., S.G. și R.V.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului P.V. durata arestării preventive de la 23 aprilie 2000 până la 4

martie 2003.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, pentru intimatul inculpat P.V., în sumă de 300.000 lei, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

martie 2003.