ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2644/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 141 din 26 iunie 2002, Tribunalul Suceava a condamnat, printre alții, pe inculpații: 1. M.N. , și 2. L.R. , la câte 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod și la câte 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus, pentru ambii inculpați, contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.

Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată L.L. nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 27 septembrie 2000, după ce au consumat băuturi alcoolice într-un bar din comuna lor de domiciliu, inculpații, după orele 22,30, pe drumul spre casele lor, s-au hotărât să o viziteze pe L.L., despre care cunoșteau că locuiește singură. Odată ajunși în preajma casei acesteia, văzând că poarta de acces în curte era doborâtă la pământ și că între timp li se alăturase și S.M., toți trei au forțat încuietoarea ușii imobilului și au pătruns în încăperea unde dormea L.L. Întrucât femeia, simțindu-le prezența, a încercat să țipe, S.M.

a lovit-o cu pumnul și în timp ce M.N. o ținea de mâini, el a întreținut cu ea un raport sexual normal, prin constrângere. După acest moment, S.M. i-a astupat femeii gura cu palma, astfel înlesnindu-i lui M.N. să aibă și el raport sexual normal cu ea. În continuare, în timp ce S.M. și M.N. o țineau de mâini pe L.L., L.R. a întreținut cu ea, un raport sexual normal. Inculpații au părăsit casa lui L.L. atunci când au auzit zgomotul produs de motorul unei mașini care circula prin zonă. Certificatul medico-legal a înscris că L.L. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale, dispunerea topografică a acestora pledând pentru realitatea unor raporturi sexuale prin violență.

Împotriva sentinței, au declarat apeluri inculpații M.N. și L.R., motivele invocate fiind greșita stabilire a situației de fapt, și, implicit, a vinovăției lor, precum și netemeinicia pedepselor aplicate. Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 331 din 14 octombrie 2002 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. Nemulțumiți și de hotărârea pronunțată în apel, în termen legal, inculpații au declarat recursuri, și în această cale de atac ei motivând că nu au săvârșit faptele, pentru care au fost condamnați. Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate. Din verificarea lucrărilor cauzei, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare, actul medico-legal, declarația dată de L.L., coroborate cu declarațiile date la urmărirea penală de L.R., M.N.

și S.M., se reține că aceștia au săvârșit faptele pentru care au fost condamnați. Astfel, L.L. a sesizat despre cele ce i se întâmplaseră în dimineața imediat următoare zilei când inculpații au pătruns, fără drept, în casa ei și au întreținut cu ea, prin constrângere, raporturi sexuale, declarația indicând numele acestora și detalii privind acțiunile întreprinse de ei, în succesiune. Fotografiile efectuate asupra ușii de acces în locuința victimei sunt relevante în ce privește evidențierea distrugerii încuietorii acesteia, situație menționată și în procesul-verbal de cercetare la fața locului. Actul medico-legal, datat 28 septembrie 2000, descrie mai multe leziuni prezentate de L.L. și concluzionează că dispunerea lor topografică (la nivelul sânului stâng, pe fața internă a coapsei și genunchiului stâng ș.a.), poate pleda pentru producerea unui viol.

Faptul că inculpații și partea vătămată au revenit, în faza cercetării judecătorești, asupra celor declarate la urmărirea penală, nu poate fi luat în considerare odată ce celelalte probe administrate în cauză, coroborate, pledează pentru vinovăția lui L.R. și a lui M.N. În aceeași ordine de idei, declarațiile martorilor S.V. și B.G. converg spre ideea că faptele inculpaților au ajuns la cunoștința locuitorilor, comentate fiind chiar de făptuitori. În aceste condiții, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse. Conform art. 192 C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.N. și L.R., împotriva deciziei penale nr. 331 din 14 octombrie 2002 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive, pentru fiecare inculpat, de la 28 septembrie 2000, la 8 decembrie 2000. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 1.000.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2003.