ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2644/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 141 din 26

iunie 2002, Tribunalul Suceava a condamnat, printre alții, pe inculpații:

1. M.N.

, și

2. L.R.

, la câte 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 13 din același cod și la câte 5 ani închisoare, pentru infracțiunea

de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13

din același cod.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus, pentru ambii inculpați, contopirea pedepselor și

executarea pedepsei cea mai grea, de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.

Pe latură civilă, s-a luat act că

partea vătămată L.L. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 27 septembrie

2000, după ce au consumat băuturi alcoolice într-un bar din comuna lor de

domiciliu, inculpații, după orele 22,30, pe drumul spre casele lor, s-au

hotărât să o viziteze pe L.L., despre care cunoșteau că locuiește singură.

Odată ajunși în preajma casei

acesteia, văzând că poarta de acces în curte era doborâtă la pământ și că între

timp li se alăturase și S.M., toți trei au forțat încuietoarea ușii imobilului

și au pătruns în încăperea unde dormea L.L.

Întrucât femeia, simțindu-le prezența,

a încercat să țipe, S.M. a lovit-o cu pumnul și în timp ce M.N. o ținea de

mâini, el a întreținut cu ea un raport sexual normal, prin constrângere.

După acest moment, S.M. i-a astupat

femeii gura cu palma, astfel înlesnindu-i lui M.N. să aibă și el raport sexual

normal cu ea.

În continuare, în timp ce S.M. și M.N.

o țineau de mâini pe L.L., L.R. a întreținut cu ea, un raport sexual normal.

Inculpații au părăsit casa lui L.L.

atunci când au auzit zgomotul produs de motorul unei mașini care circula prin

zonă.

Certificatul medico-legal a înscris

că L.L. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 4-5 zile de

îngrijiri medicale, dispunerea topografică a acestora pledând pentru realitatea

unor raporturi sexuale prin violență.

Împotriva sentinței, au declarat

apeluri inculpații M.N. și L.R., motivele invocate fiind greșita stabilire a

situației de fapt, și, implicit, a vinovăției lor, precum și netemeinicia

pedepselor aplicate.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

penală nr. 331 din 14 octombrie 2002 a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați.

Nemulțumiți și de hotărârea

pronunțată în apel, în termen legal, inculpații au declarat recursuri, și în

această cale de atac ei motivând că nu au săvârșit faptele, pentru care au fost

condamnați.

Recursurile declarate de inculpați

nu sunt fondate.

Din verificarea lucrărilor cauzei, respectiv

procesul-verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare, actul

medico-legal, declarația dată de L.L., coroborate cu declarațiile date la

urmărirea penală de L.R., M.N. și S.M., se reține că aceștia au săvârșit

faptele pentru care au fost condamnați.

Astfel, L.L. a sesizat despre cele

ce i se întâmplaseră în dimineața imediat următoare zilei când inculpații au

pătruns, fără drept, în casa ei și au întreținut cu ea, prin constrângere,

raporturi sexuale, declarația indicând numele acestora și detalii privind

acțiunile întreprinse de ei, în succesiune.

Fotografiile efectuate asupra ușii

de acces în locuința victimei sunt relevante în ce privește evidențierea distrugerii

încuietorii acesteia, situație menționată și în procesul-verbal de cercetare la

fața locului.

Actul medico-legal, datat 28 septembrie

2000, descrie mai multe leziuni prezentate de L.L. și concluzionează că

dispunerea lor topografică (la nivelul sânului stâng, pe fața internă a coapsei

și genunchiului stâng ș.a.), poate pleda pentru producerea unui viol.

Faptul că inculpații și partea vătămată

au revenit, în faza cercetării judecătorești, asupra celor declarate la

urmărirea penală, nu poate fi luat în considerare odată ce celelalte probe administrate

în cauză, coroborate, pledează pentru vinovăția lui L.R. și a lui M.N.

În aceeași ordine de idei, declarațiile

martorilor S.V. și B.G. converg spre ideea că faptele inculpaților au ajuns la

cunoștința locuitorilor, comentate fiind chiar de făptuitori.

În aceste condiții, recursurile

declarate de inculpați nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații M.N. și L.R., împotriva deciziei penale nr. 331 din 14

octombrie 2002 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul reținerii și arestării preventive, pentru fiecare inculpat, de la 28

septembrie 2000, la 8 decembrie 2000.

Obligă pe recurenți la plata sumei

de câte 1.000.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2003.