ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2571/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 273 din 6

martie 2003, Tribunalul Suceava a dispus condamnarea inculpatului L.I.V. la:

- 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și f), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-au contopit pedepsele în pedeapsa

cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsă, timpul

executat și s-a confiscat de la inculpat, potrivit art. 118 lit. d) C. pen.,

suma de 300.000 lei.

S-a reținut că, în seara zilei de 16

februarie 2002, inculpatul care știa că partea vătămată, în vârstă de 75 ani

locuia singură, a pătruns prin efracție în locuință, a bruscat-o, trântind-o pe

pat, a lovit-o și amenințând-o cu violul, i-a sustras suma de 300.000 lei.

În urma agresării, victima a suferit

leziuni pentru care au fost necesare 8-9 zile îngrijiri medicale.

Împotriva acestei sentințe,

inculpatul a declarat apel, susținând nevinovăția, deoarece partea vătămată l-a

invitat să o viziteze și i-a dat banii pentru a-i cumpăra lemne de foc, încât

se impune achitarea și că, oricum, pedeapsa este prea severă.

Prin decizia penală nr. 61 din 17

februarie 2003, Curtea de Apel Suceava, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, obligându-l la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii penale,

inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei aplicate, fiind

mult prea severă.

Recursul este nefondat.

Analizând ansamblul probator administrat

se constată că instanțele au făcut o corectă încadrare juridică faptelor și o

justă individualizare a pedepselor.

Reținând critica formulată de acesta

prin prisma motivului de casare, prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., este nefondat și urmează a fi înlăturat.

În mod corect s-a apreciat că, față

de gradul ridicat de pericol social al faptelor, modul în care au fost comise

și persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, reducerea

pedepsei este nejustificată.

Ca atare, Curtea, în temeiul

prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca

nefondat, recursul declarat de inculpat.

Se va deduce din pedeapsă timpul

executat de la 26 februarie 2002, la zi.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.I.V., împotriva deciziei penale nr. 61 din 17

februarie 2003 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsă, timpul reținerii

și arestării preventive a inculpatului de la 20 februarie 2002, la 29 mai 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 mai 2003.