ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 358/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 363 din 29 octombrie 2003, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul C.G., la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod și art. 13 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Pe latură civilă, în baza dispozițiilor art. 14, ale art. 346 C. proc.

pen. și cu referire la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile S.C., suma de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 9 aprilie 1997, inculpatul, cunoscând că S.E., femei în vârstă de 80 de ani, locuiește singură, după ce a consumat alcool, s-a înarmat cu o rangă metalică, a intrat în curtea casei, a înlăturat zăvorul ușii de acces în locuință și astfel a pătruns în camera unde se găsea femeia speriată de zgomote, S.E. s-a trezit și la vederea inculpatului și încercarea acestuia de a întreține cu ea relații sexuale, i-a oferit suma de 25.000 lei aflată sub pernă.

Dorin însă să ia mai mulți bani, inculpatul a rupt cablul telefonic, a târât femeia într-o altă cameră a locuinței și după ce i-a legat mâinile cu un batic și a trântit-o la podea, căutând într-un șifonier, a luat 30 prosoape din frotir, 20 prosoape din pânză, o lenjerie pentru pat, 4 cămăși, 2 fuste, o pereche de pantofi, un pulover, o mochetă, toate aceste bunuri și un radio găsit într-o altă încăpere, el punându-le în două sacoșe cu care venise, după aceste momente el părăsind casa. Ajuns în municipiul Tecuci, inculpatul a vândut bunurile și, ulterior, a dispărut de la domiciliu, el fiind dat în urmărire generală la 7 martie 2002. Actul medico-legal a reținut că S.E. a suferit leziuni pentru a căror vindecare erau necesare 11-12 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel la data de 5 iunie 2004. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 284 din 17 august 2004 a respins, ca tardiv formulat, apelul. Pentru a pronunța hotărârea, instanța de apel a reținut că în cauză inculpatul a declarat apel peste termen odată ce a fost încarcerat la 6 martie 2004, când de altfel i s-a adus la cunoștință și mandatul de executare a pedepsei nr. 602/2003 emis în baza sentinței penale nr. 363 din 29 octombrie 2003 a Tribunalului Vaslui. Împotriva hotărârii pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, el nefiind vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Potrivit art. 385 14 alin. (1) C. proc. pen., instanța, judecând recursul, verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei. Raportând la cauză această dispoziție procedural penală, se reține că inculpatul a fost încarcerat în baza mandatului de executare nr. 602/2003, la data de 6 martie 2004, el fiind depus în Penitenciarul Codlea (adresa nr. 3719 din 19 martie 2004 a I.P.J. Covasna). Conform art. 365 C. proc. pen., partea care a lipsit atât de la judecată, cât și de la pronunțare poate declara apel și peste termen (acela de 10 zile), dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei.

În cauză, despre existența mandatului de executare, inculpatul a luat cunoștință la 6 martie 2004, el declarând apel la 5 iunie 2004. Pentru că inculpatul, imediat după săvârșirea faptelor s-a sustras urmăririi penale și judecății, sentința penală nr. 363 din 29 octombrie 2003 a Tribunalului Vaslui i-a fost comunicată la domiciliu la 7 noiembrie 2003 și, totodată, s-a procedat și la afișarea acesteia la Consiliul Local Tutova, județul Galați. În consecință, hotărârea instanței de apel fiind temeinică și legală, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat. Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 284 din 17 august 2004 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2005.