ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 358/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 363

din 29 octombrie 2003, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul C.G., la 2

ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192

alin. (2) C. pen. și la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) din același cod și art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea

mai grea, de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, în baza

dispozițiilor art. 14, ale art. 346 C. proc. pen. și cu referire la art. 998 C.

civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile S.C., suma de

10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 9 aprilie

1997, inculpatul, cunoscând că S.E., femei în vârstă de 80 de ani, locuiește

singură, după ce a consumat alcool, s-a înarmat cu o rangă metalică, a intrat

în curtea casei, a înlăturat zăvorul ușii de acces în locuință și astfel a

pătruns în camera unde se găsea femeia speriată de zgomote, S.E. s-a trezit și

la vederea inculpatului și încercarea acestuia de a întreține cu ea relații

sexuale, i-a oferit suma de 25.000 lei aflată sub pernă.

Dorin însă să ia mai mulți

bani, inculpatul a rupt cablul telefonic, a târât femeia într-o altă cameră a

locuinței și după ce i-a legat mâinile cu un batic și a trântit-o la podea,

căutând într-un șifonier, a luat 30 prosoape din frotir, 20 prosoape din pânză,

o lenjerie pentru pat, 4 cămăși, 2 fuste, o pereche de pantofi, un pulover, o

mochetă, toate aceste bunuri și un radio găsit într-o altă încăpere, el

punându-le în două sacoșe cu care venise, după aceste momente el părăsind casa.

Ajuns în municipiul Tecuci,

inculpatul a vândut bunurile și, ulterior, a dispărut de la domiciliu, el fiind

dat în urmărire generală la 7 martie 2002.

Actul medico-legal a reținut

că S.E. a suferit leziuni pentru a căror vindecare erau necesare 11-12 zile de

îngrijiri medicale.

Împotriva sentinței,

inculpatul a declarat apel la data de 5 iunie 2004.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 284 din 17 august 2004 a respins, ca tardiv formulat,

apelul.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța de apel a reținut că în cauză inculpatul a declarat apel peste termen

odată ce a fost încarcerat la 6 martie 2004, când de altfel i s-a adus la

cunoștință și mandatul de executare a pedepsei nr. 602/2003 emis în baza

sentinței penale nr. 363 din 29 octombrie 2003 a Tribunalului Vaslui.

Împotriva hotărârii

pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de

casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, el nefiind vinovat de săvârșirea

faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Potrivit art. 385

14

alin. (1) C. proc. pen., instanța, judecând recursul, verifică hotărârea

atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei.

Raportând la cauză această

dispoziție procedural penală, se reține că inculpatul a fost încarcerat în baza

mandatului de executare nr. 602/2003, la data de 6 martie 2004, el fiind depus

în Penitenciarul Codlea (adresa nr. 3719 din 19 martie 2004 a I.P.J. Covasna).

Conform art. 365 C. proc.

pen., partea care a lipsit atât de la judecată, cât și de la pronunțare poate

declara apel și peste termen (acela de 10 zile), dar nu mai târziu decât 10

zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei.

În cauză, despre existența

mandatului de executare, inculpatul a luat cunoștință la 6 martie 2004, el

declarând apel la 5 iunie 2004.

Pentru că inculpatul,

imediat după săvârșirea faptelor s-a sustras urmăririi penale și judecății,

sentința penală nr. 363 din 29 octombrie 2003 a Tribunalului Vaslui i-a fost

comunicată la domiciliu la 7 noiembrie 2003 și, totodată, s-a procedat și la

afișarea acesteia la Consiliul Local Tutova, județul Galați.

În consecință, hotărârea

instanței de apel fiind temeinică și legală, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca

nefondat.

Conform art. 192 C. proc.

pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 284 din 17

august 2004 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 ianuarie 2005.