ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 425/2004

Asupra recursului penal de față ; Analizând actele și lucrările dosarului se rețin următoarele : Prin sentința penală nr. 270 din 13 august 2003 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul B.N. la 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art.197 alin. (1) și (3) teza II, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. ; 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Conform art. 33, 34 și 35 C. pen. au fost contopite cele două pedepse dispunându-se executarea celei mai grele de 15 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. - pe timpul executării pedepsei principale. S-a menținut starea de arest și s-a computat arestarea preventivă de la 14 septembrie 2002 la 13 august 2003 . A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile și cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că inculpatul în noaptea de 12 septembrie 2002 după ce a consumat mai multe băuturi alcoolice, atât la sora sa, cât și la două magazine sătești, trecând prin dreptul locuinței victimei R.M., o femeie în vârstă de 83 ani, s-a hotărât să întrețină raporturi sexuale cu aceasta, știind că este singură în casă. Inculpatul a pătruns în casă prin ușa neasigurată și a văzut victima dormind în pat.

Sesizându-l pe inculpat, victima a început să țipe, motiv pentru care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu palmele peste față și i-a astupat gura cu mâinile. În momentul în care victima nu a mai țipat, inculpatul a dezbrăcat-o, a tras-o jos din pat și a întreținut un raport sexual cu ea. Apoi, inculpatul a sustras mai multe bunuri (obiecte de îmbrăcăminte, cuverturi) profitând de starea de inconștiență a victimei și a plecat spre satul său.

Organele de poliție l-au găsit la domiciliu, a doua zi, după ce victima a fost descoperită de un martor, în dimineața de 13 septembrie 2002. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza plângerii și declarației fiicei victimei, raportului de constatare medico-legală nr. 56/C/2002 din 15 octombrie 2002 în care se atesta că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute, produsă ca urmare a unei asfixii mecanice prin sufocare, precizându-se totodată existența unor echimoze la nivelul organelor genitale, coroborate cu procese-verbale de constatare, planșe fotografice , declarații de martori și declarațiile inculpatului. Bunurile sustrase de inculpat au fost găsite la domiciliul acestuia și restituite fiicei victimei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și inculpatul. Critica adusă de parchet viza greșita individualizare a pedepselor, fără a se avea în vedere pericolul social deosebit al faptelor comise , iar inculpatul a solicitat reducerea pedepselor și a daunelor morale la care a fost obligat, în limita celor solicitate de partea civilă. Prin decizia penală nr. 404 din 11 noiembrie 2003 Curtea de Apel Iași a admis ambele apeluri, a desființat parțial sentința, a descontopit pedepsele aplicate inculpatului, a majorat de la 15 ani închisoare la 18 ani închisoare pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art.197 alin. (1) și (3) teza II cu aplicarea art. 37 lit. b) , a contopit această pedeapsă cu cea de 7 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.

Instanța de apel a redus de la 10 milioane lei daune morale, la care a fost obligat inculpatul, la suma de 5 milioane lei, atât cât solicitase partea civilă. Celelalte dispozițiile au fost menținute. Inculpatul a formulat recurs, împotriva ultimei hotărâri solicitând reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de viol comisă de inculpat prin constrângere și având ca urmare moartea victimei – o femeie în vârstă de 83 ani – este bine individualizată, în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Inculpatul a acționat cu intenție în ceea ce privește comiterea violului, însă, rezultatul, respectiv moartea victimei, nu a fost urmărit de el, producându-se din culpă.

Prin astuparea căilor respiratorii ale victimei inculpatul a prevăzut totuși posibilitatea sufocării acesteia, cu toate că nu a dorit-o. Împrejurările comiterii celor două infracțiuni, rezultatele produse, starea de recidivă a inculpatului care s-a liberat la data de 3 septembrie 1997 după executarea mai multor pedepse ce i-au fost aplicate în perioada 1986-1996 pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, atitudinea oscilantă adoptată în cursul procesului, denotă periculozitatea sporită a acestuia , care a impus sancționarea sa severă. Motivul de recurs, prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. apare neîntemeiat, iar alte motive care să determine casarea deciziei atacate nu există.

Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul inculpatului va fi respins, menținându-se decizia criticată ca fiind legală și temeinică. Se va computa detenția preventivă a inculpatului de la 14 septembrie 2002 la 23 ianuarie 2004. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 404 din 11 noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive de la 14 septembrie 2002 la 23 ianuarie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 23 ianuarie 2004.