ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 916/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva

deciziei penale nr.217 din 4 iulie 2002 a Curții de Apel

Iași

.

S-a

prezentat recurentul inculpat C.G., aflat în stare de arest, asistat de avocat A.I.,

apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor

atacate și reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului

acesteia.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca neîntemeiat, motivând

că, față de antecedența penală a inculpatului, pedeapsa a fost just

individualizată de instanțe.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt acordat, lasă la aprecierea instanței soluția.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.44 din 13 februarie 2002, Tribunalul Vaslui a condamnat,

printre alții, pe inculpatul C.G. la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d și f Cod penal cu aplicarea art.37

lit.b Cod penal, la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de

libertate în mod ilegal prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal cu aplicarea

art.37 lit.b Cod penal și la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de

domiciliu, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b din același

cod, dispunându-se, potrivit art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în condițiile art.71 și

64 Cod penal.

S-a

menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata

arestării preventive de la 1 mai 2000 la zi.

Prin

aceeași sentință au mai fost condamnți și inculpații N.G.C. și O.I.

S-a admis

în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R.A. și continuată de moștenitorii

R.F. și R.M.

Obligă în

solidar pe inculpații N.G.C.și C.G. la plata sumei de 3.000.000 lei despăgubiri

civile către reprezentanții părții civile sus-menționați, iar aceștia solidar

și cu inculpatul O.I., la 20.000.000 lei daune morale către aceleași părți.

Mai obligă

pe inculpați în solidar să plătească părții civile Spitalul de Adulți Bîrlad

suma de 5.570.586 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea

situație de fapt:

În seara

de 23 aprilie 2000 inculpații N.G.C. și O.I. trecând pe stradă, au văzut partea

vătămată R.A. la geamul din bucătărie care era deschis și așa le-a venit ideea

infracțională de a pătrunde pe geam în apartament pentru a sustrage bunuri.

În baza

rezoluției infracționale inculpatul O.I. a escaladat geamul bucătăriei și a

mers la ușa de acces deschizând-o pentru a-i permite inculpatului N.G.C. să

intre înăuntru. Datorită zgomotelor produse partea vătămată R.A. a ieșit în hol

și văzându-l pe inculpatul O.I. l-a întrebat ce caută acolo.

Acesta a

început să-l lovească pe vătămat cu pumnii peste față, trântindu-l la pământ,

moment în care a pătruns în apartament și inculpatul N.G.C. amândoi

întrebându-l unde are banii și amenințându-l că îl omoară dacă nu spune.

Partea

vătămată de frică le-a cerut inculpaților să-l lase în pace și a scos un

portofel dându-i inculpatului O.I. suma de 380.000 lei, bani pe care-i avea în

casă.

La

plecarea din apartament inculpatul N.G.C. i-a aplicat o lovitură părții

vătămate pentru a o împiedica să strige după ajutor.

Inculpații

au împărțit banii și i-au cheltuit în noaptea respectivă și a doua zi pe

băuturi alcoolice și alte produse.

După

săvârșirea acestei fapte inculpatul N.G.C.  a mers la localul „C.A.” împreună

cu inculpatul O.I. și apoi la locuința concubinei sale M.M.

Inculpatul

N.G.C. l-a vizitat a doua zi pe inculpatul C.G. la locuința numitei S.I. –

concubina acestuia, și i-a povestit despre ceea ce au făcut în noaptea

anterioară.

Inculpatul

C.G. i-a propus să meargă din nou la apartamentul respectiv, crezând că partea

vătămată mai poate avea bani.

În baza

acestei înțelegeri în jurul orei 22,00, inculpatul C.G. a escaladat geamul de

la baie și a pătruns în apartament, deschizându-i ușa inculpatului N.G.C.

Întrucât

partea vătămată dormea, cei doi inculpați au căutat bani prin casă dar nu au

găsit și s-au hotărât să care în holul apartamentului un televizor, două valize

în care au pus 3 aparate radio și o mașină de scris.

Cei doi

inculpați au lăsat bunurile în holul apartamentului pe care inculpatul C.G. l-a

încuiat cu cheia și au mers la barul „A” iar peste o oră s-au întors.

Când au

revenit în apartament, după aproximativ o oră inculpatul C.G. a trezit partea

vătămată  amenințându-l cu un cuțit să-i spună unde a ascuns banii, lovindu-l

cu brutalitate peste față și corp, legându-i mâinile cu o sfoară și tăind firul

de la telefon.

Inculpatul

N.G.C. a luat o haină din imitație de piele din camera părții vătămate și

amândoi au plecat,  pe stradă oprind un taxi pentru a transporta cu el bunurile

sustrase.

După ce au

încărcat bunurile în autoturism, aceștia au comandat să fie duși la locuința

numitei S.I. dar întrucât era noroi și nu se putea pătrunde au mers la locuința

inculpatului O.I. unde au descărcat bunurile.

Mama

inculpatului O.I. le-a cerut celor doi inculpați să plece, motiv pentru care

inculpatul C.G. a luat cele două valize și le-a dus la locuința concubinei sale

S.I.

A doua zi

numitul C.M. – fratele inculpatului C.G., a luat de la inculpatul O.I.

televizorul pe care l-a dus acasă la părinți și care a fost predat organelor de

poliție.

Cu ocazia

percheziției domiciliare efectuate la domiciliul părinților inculpatului C.G.în

lada patului a fost descoperit un aparat radio din cele sustrase de la partea vătămată

iar la concubina inculpatului – S.I. s-a găsit în curte mașina de scris

îngropată.

Partea

vătămată R.A. a reușit să se dezlege abia a doua zi dimineață.

Ca urmare

a leziunilor suferite a fost internată în Spitalul de Adulți Bîrlad cu

diagnosticul de „traumatism cranio-facial cu hemoragie subarahnoidiană și

hematom submandibular stâng, hemoragie subarahnoidiană cranio-traumatică,

echimoze, excoriații la nivelul regiunii frontale, la nivelul regiunii fornatale,

la nivelul pleoapelor, echimoze intense în regiunea mandibulară stângă și

latero-cervicală stângă”, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr

de 11-12 zile de îngrijiri medicale.

Curtea de

Apel Iași, prin decizia penală nr.217 din iulie 2002, a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și desființând sentința privind pe

incupatul C.G. a majorat pedepsele aplicate acestuia după cum urmează:

- de la 5  la

7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2

lit.a,d,f Cod penal, cu art.37 Cod penal;

- de la 5 la

7 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal,

prevăzută de art.189 alin.2 cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal;

A menținut

pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de

art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal.

În baza

art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa

cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 8 luni închisoare, inculpatul

urmând să execute pedeapsa de 7 ani și 8 luni închisoare.

S-au

menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin

aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.G.

Declarând

recurs, inculpatul C.G. a solicitat reducerea pedepsei.

În raport

cu probele administrate, starea de fapt și vinovăția inculpatului recurent au

fost corect reținute iar încadrarea juridică dată faptelor este legală.

În ce

privește pedeapsa, fiecare în parte, cât și pedeapsa de executat, majorarea lor

de către instanța de apel este justificată și corespunde atât pericolului

social al faptelor comise cât și datelor ce caracterizează persoana

inculpatului începând cu atitudinea sa nesinceră pe parcursul procesului penal

și terminând cu antecedentele penale ale acestuia, fiind în msăură să realizeze

prevederile art.52 Cod penal.

Prin

urmare, neintervenind elemente noi atât în ce privesc faptele comise cât și în

datele ce țin de persoana inculpatului, motivul de casare prin care se cere

reducerea pedepsele este nefondat.

Pentru

considerentele arătate și cum verificând hotărârea atacată prin prisma

prevederilor art.385

9

alin.3 Cod procedură penală, nu se constată

existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se

constata că recursul declarat de inculpat este nefondat și a fi respins ca

atare, în temeiul art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură penală și a se

dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G.,

împotriva deciziei penale nr.217 din 4 iulie 2002 a Curții de Apel Iași.

Deduce

din pedeapsă, perioada executată în arest preventiv de la 1 mai 2000 la 21

februarie 2003.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 februarie 2003.