ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 844/2003

Decizia nr.844 Dosar nr.3496/2002 S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații N.S., M.G.C. și N.I. împotriva deciziei penale nr.67 din 25 iulie 2002 a Curții Militare de Apel. S-au prezentat recurenții inculpați, în stare de arest și asistați de avocat T.E. apărător desemnat din oficiu, G.S., apărător ales și V.V. apărător ales, cât și intimata parte civilă I.M., lipsind cealaltă parte civilă . Procedura de citare îndeplinită. Procurorul a susținut oral motivele de recurs formulate de parchet. Apărătorul inculpatului N.I. solicită admiterea recursului inculpatului invocând prevederile art.385 9 pct.6,9 și 12 din Codul de procedură penală, în care sens a depus motive scrise. Se susține că, părțile vătămate au întreținut de bunăvoie relații sexuale cu aceștia.

S-a mai arătat că inculpatul a fost judecat în prezența unui apărător desemnat din oficiu la data de 6.03.2002 , motiv pentru care solicită să se constate nulitatea absolută a hotărârii în baza art.197 alinl.4 teza a II-a Cod procedură penală. În ce privește infracțiunea de lipsire de libertate arată că aceasta este absorbită de infracțiunea de viol . Referitor la individualizarea pedepsei arată că în mod greșit nu s-au reținut inculpatului circumstanțele atenuante față de datele personale ale inculpatului. Ca atare, apărătorul arată că se impune în principal achitarea inculpatului sau restituirea cauzei la organele de urmărire penală. În final solicită aplicarea circumstanțelor atenuante. Apărătorul inculpatului M.G.C.

solicită admiterea recursului declarat de inculpat și în rejudecarea cauzei achitarea acestuia pentru infracțiunile reținute în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală . În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Apărătorul inculpatului N.S. cere admiterea recursului și în rejudecarea cauzei achitarea acestuia. În subsidiar cere reducerea pedepsei. Partea civilă I.M. arată că își menține declarația. Procurorul a concluzionat în sensul respingerii recursurilor ca nefondate. Corect instanțele au reținut în sarcina inculpaților infracțiunile pentru care au fost condamnați. În ce privește individualizarea, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 din Codul penal, aplicându-se pedepse orientate spre minim, motiv pentru care nu se impune reducerea lor.

Inculpații, în ultimul cuvânt arată că susțin apărările făcute prin apărători. C U R T E A Asupra recursurilor de față; In baza lucrărilor din dosar,constată următoarele : Prin sentința penală nr.58 din 17 aprilie 2002, Tribunalul Militar Teritorial i-a condamnat pe inculpații : Sold. N.S. la două pedepse de câte 6 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea a două infracțiuni de viol prevăzute de art.197 alin.2 lit.a Cod penal și la două pedepse a câte 5 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute de art.189 alin.2 Cod penal. În temeiul dispozițiilor art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenției de la 18.12.2001 la zi. M.G.C. la două pedepse de câte 7 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art.211 alin.2 lit.e Cod penal , la două pedepse de câte 6 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea a două infracțiuni de viol prevăzute de art.197 alin.2 lit.a Cod penal și la două pedepse a câte 5 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute de art.189 alin.2 Cod penal. În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv de la 23.11.2001 la zi. N.I. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art.197 alin.2 lit.a Cod penal și la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute de art.189 alin.2 Cod penal. În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal, inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art.71 și 64 Cod penal. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenției de la 23.11.2001 la zi.

Prin aceeași hotărâre judecătorească, inculpații M.N.M. și D.I.C. au fost condamnați pentru săvârșirea innfracțiunilor de viol și lipsire de libertate în mod ilegal. Instanța de judecată a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.M.F. și l-a obligat pe inculpatul N.S. să-i plătească acesteia suma de 350.000 lei reprezentând daune materiale plus dobânda aferentă până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. S-a admis și acțiunea civilă exercitată de partea civilă I.M. și s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 500.000 lei plus dobânda aferentă la data rămânerii definitive a hotărârii cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și a inculpatului N.I.

la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale. Inculpații au fost obligați la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele : În după-amiaza zilei de 17 noiembrie 2001 , inculpații N.S., M.G.C. și D.I.C.au hotărât să racoleze prostituate pentru întreținerea de raporturi sexuale. Deoarece acestea nu acceptau să se urce în autovehicule în care se aflau mai mulți bărbați, inculpații N.S. și M.G.C. s-au ascuns în portbagajul autoturismului condus de D.I.C. , în acest fel partea vătămată S.M.F. fiind convinsă să accepte deplasarea și întreținerea de acte sexuale pentru suma de 80.000 lei.

În timp ce - pe un drum lăturalnic - D.I.C. întreținea acte sexuale, din portbagajul mașinii au ieșit cei doi inculpați care s-au prezentat drept lucrători de poliție și le-au cerut să-i însoțească la o secție de poliție din municipiul Ploiești . Când partea vătămată S.M.F. a remarcat că autoturismul se înscrie în afara traseului, inculpatul N.S. a lovit-o cu pumnul în stomac. Inculpații au avut acte sexuale orale cu victima , iar pentru a o determina și la întreținerea unui raport sexual, inculpatul N.S. a lovit-o de mai multe ori. Inculpatul M.G.C. i-a luat victimei suma de 350.000 lei din haină , după care aceasta a fost condusă pe șoseaua de centură a orașului unde a fost abandonată. A doua zi, cei trei inculpați cărora li s-au adăugat M.N.M.

și N.I. au hotărât să repete experiența avută și să întrețină raporturi sexuale fără să plătească prostituatele . Folosindu-se de un alt autoturism condus de M.N.M. au transportat-o pe partea vătămată I.M. pe un drum lăturalnic, unde au apărut și inculpații N.S., M.G.C. , N.I. și D.I.C. Inculpații N.S. și M.G.C. au simulat că o conduc pe partea vătămată la o secție de poliție, în realitate autoturismul în care se aflau ajungând într-o zonă de pădure . Deși partea vătămată I.M. a refuzat, inculpații M.G.C., N.S., N.I. au întreținut acte sexuale cu aceasta. Inculpatul N.I. a agresat-o pe partea vătămată producându-i leziuni prin tăiere cu un ciob de sticlă în zona sânilor, ca reacție la auzul veștii că aceasta suferă de o boală venerică.

În timp ce întreținea raport sexual cu victima, inculpatul M.G.C. i-a sustras acesteia suma de 500.000 lei, profitând de imposibilitatea părții vătămate de a-și exprima voința . Partea vătămată a fost lăsată pe drum , la o distanță apreciabilă de Ploiești. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză : plângerile și declarațiile părților vătămate, procese-verbale de conducere în teren și planșe fotografice, declarațiile inculpaților. Aceștia nu au recunoscut infracțiunile reținute în sarcina lor. Curtea Militară de Apel , prin decizia penală nr.67 din 25 iulie 2002 , a respins apelurile declarate de inculpații N.S., M.G.C., N.I.

, M.N.M. și D.I.C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal inculpații N.S. , M.G.C. și N.I. Recurenții inculpați N.I. și N.S. au solicitat și achitarea lor pentru infracțiunile de lipsire de libertate și viol în temeiul dispozițiilor art.10 lit.a și d Cod procedură penală. În subsidiar, au solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate. Recurentul inculpat N.I. a mai invocat și nulitatea încheierii din 6 martie 2002 prin care s-a dispus prelungirea arestării sale preventive de către instanța de fond cu încălcarea dreptului la apărare, precum și neefectuarea de către organele de urmărire penală a unor probe necesare și a căror administrare a fost solicitată, motiv pentru care a cerut restituirea cauzei procurorului în vederea completării urmăririi penale . În sfârșit același recurent a invocat și nulitatea deciziei penale nr.67 din 25 iulie 2002 a Curții Militare de Apel întrucât nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel arătate.

Recurentul inculpat M.G.C. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și achitarea sa pentru infracțiunile de tâlhărie, viol și lipsire de libertate în temeiul dispozițiilor art.10 lit.d Cod procedură penală . În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Temeiurile juridice ale recursurilor declarate le constituie dispozițiile art.385 9 pct.6,9,10,12,14,17,17 1 Cod procedură penală. Examinând recursurile, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate pentru considerentele ce se vor arăta. Analizând materialul probator administrat în cauză, Curtea constată că acesta este complet și îndestulător stabilirii unei situații de fapt corecte și vinovăția inculpaților.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în prezența apărătorilor, recurenții inculpați nu au solicitat administrarea altor probe, fiind întrebați în mod expres asupra acestei împrejurări și consemnându-se răspunsul lor, în conformitate cu dispozițiile art.250 și următoarele Cod procedură penală. În susținerea apelului, inculpații N.S. și N.I. au criticat lipsa de rol activ a instanței de fond întrucât nu l-a audiat pe locotenentul I. de la Poliția municipiului Ploiești pentru a lămuri modul în care s-au depus plângerile penale de către cele două părți vătămate în această cauză.

În mod temeinic, instanța de control judiciar a respins această critică, audierea martorului - el însuși unul din lucrătorii de poliție care a instrumentat cercetarea penală – nefiind pertinentă și utilă cauzei sub aspectul invocat și nici de natură să influențeze soluția procesului . Așa fiind, Curtea constată că în cauză nu se impune restituirea dosarului procurorului pentru completarea urmăririi penale. Cu privire la motivul de recurs privind asigurarea dreptului la apărare , Curtea constată că încheierea de ședință din 6 martie 2002 a fost pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București în considerarea dispozițiilor legale privind respectarea dreptului la apărare. Inculpații N.S., N.I.

și M.G.C. – aflați în stare de arest – au fost asistați de un apărător din oficiu (f.15 și 17 dosarul instanței de fond) , în condițiile în care la dosarul cauzei nu erau depuse delegațiile apărătorilor aleși și nici cereri din partea acestora. Curtea constată că în cauză au fost respectate dispozițiile art.171 și 172 Cod procedură penală și respinge motivul de recurs arătat mai sus. Decizia penală nr.67 din 25 iulie 2002 a Curții Militare de Apel cuprinde motivele pe care instanța și-a întemeiat soluția dispusă , iar aceste motive sunt suficiente și lămuritoare, astfel ca să nu împiedice instanța de recurs să-și îndeplinească misiunea de a verifica hotărârea pronunțată . Prin urmare, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.385 9 pct.9 Cod procedură penală nu poate fi primit, nefiind fondat.

Analizând probele administrate în cauză, situația de fapt reținută și încadrările juridice date faptelor stabilite în sarcina recurenților inculpați, Curtea constată că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de viol prevăzută de art.197 alin.2 lit.a Cod penal , lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art.189 alin.2 lit.a Cod penal și tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.e Cod penal. Este evident că fiecare dintre părțile vătămate S.M.F. și I.M. au acceptat deplasarea cu autoturismul în scopul întreținerii raporturilor sexuale cu un singur inculpat.

În momentul în care au apărut însă și ceilalți inculpați și s-a făcut uz de calități oficiale nereale, libertatea de voință și de acțiune a părților vătămate a fost încălcată în mod neechivoc, acestora impunându-li-se un traseu anume, o deplasare asupra cărora nu au încuviințat și un comportament constrâns de numărul mare al făptuitorilor, de calitățile oficiale pretinse de lucrători de poliție și nu în ultimul rând, de atitudinea violentă manifestată.

Statutul social al părților vătămate este irelevant pentru natura infracțiunii de viol, de esența acesteia fiind lipsa consimțământului la întreținerea raporturilor sexuale . Atâta timp cât au fost manipulate de stratagema folosită de inculpați, cât timp fiecare dintre acestea s-a găsit singură în prezența unui grup de bărbați, într-un loc izolat, fără posibilități de apărare și intimidate de susținerile acestora privind deținerea unor funcții ce emană forță și autoritate ( aceea de lucrători de poliție) , fiind și agresate fizic, infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal și viol sunt pe deplin realizate, toate elementele lor constitutive fiind prezente în continutul faptelor săvârșite.

Infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal nu sunt absorbite în continutul infracțiunilor de viol , maniera de săvârșire a faptelor punând în evidență tatutul de sine –stătător al fiecăreia dintre ele în parte. Recurenții inculpați au avut rezoluții infracționale distincte pentru faptele comise , iar infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal erau deja săvârșite în momentul în care s-au pus în executare hotărârile de comitere a infracțiunilor de viol . Cât privește infracțiunile de tâlhărie săvârșite de inculpatul M.G.C., Curtea constată că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale acestor fapte penale deoarece recurentul a sustras banii părților vătămate S.M.F. și I.M.

profitând de imposibilitatea acestora de a-și exprima voința în condițiile de fapt descrise mai sus. Pentru aceste motive , Curtea constată că temeiurile de recurs prevăzute de art.385 9 pct.12, 17 și 17 1 Cod procedură penală nu subzistă , instanțele de judecată făcând o corectă aplicarea a legii, încadrările juridice date faptelor fiind temeinice și legale, toate elementele constitutive ale infracțiunilor reținute regăsindu-se în textele de lege aplicate . Cu privire la motivul de recurs privind individualizarea pedepselor, Curtea constată că pedepsele aplicate recurenților inculpați reprezintă o dovadă a unei juste interpretări și puneri în valoare a dispozițiilor art.72 Cod penal. Criteriile generale de individualizare au fost analizate și respectate, ele regăsindu-se în cuantumul și modalitatea executării pedepsei stabilite . Faptele comise prezintă un pericol social sporit, iar împrejurarea că recurenții inculpați au acționat organizat și planificat, N.S.

și M.G.C. repetând faptele , în două zile consecutive, îndreptățește aplicarea unui tratament coercitiv ferm . Poziția procesuală a inculpaților care nu au recunoscut faptele comise a fost avută în vedere, de asemenea, de către instanța de judecată ca argument al proporționalizării pedepsei . Curtea consideră că în cauză s-a avut în vedere și realizarea scopului coercitiv-educativ al pedepsei în conformitate cu dispozițiile art.52 Cod penal și că reducerea cuantumului pedepselor aplicate este inoportună întrucât ar goli de conținut textul de lege arătat . Cererea recurentului inculpat N.I.

de a i se reține în favoare circumstanțe atenuante nu are suport faptic în materialul probator administrat în cauză , nimic din conduita sa procesuală neîndreptățind dovada de clemență solicitată , în condițiile în care pedepsele aplicate au fost stabilite la limita minimă prevăzută de lege . Pentru aceste considerente și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile inculpaților. Timpul arestării preventive a inculpatului N.S. va fi dedus din pedeapsa aplicată de la 8 decembrie 2001 la zi. Pentru inculpații M.G.C. și N.I., timpul reținerii și arestării preventive se va deduce de la 22 noiembrie 2001 la zi. Recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului N.S.

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției . Văzând dispozițiile art.385 15 pct,1 lit.b Cod procedură penală, art.192 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.S., M.G.C. și N.I. împotriva deciziei nr.67 din 25 iulie 2002 a Curții Militare de Apel. Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpatului N.S. de la 8 decembrie 2001 și timpul reținerii și arestării preventive a inculpaților M.G.C. și N.I. de la 22 noiembrie 2001 la 19 februarie 2003. Obligă pe inculpatul N.S. la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe inculpații M.G.C. și N.I. la câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 februarie 2003.