ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3386/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3386/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1347 din 26 octombrie 2004, a respins cererea formulată de inculpatul S.K., având ca obiect reținerea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică reținută în sarcina inculpaților A.F. și S.K., din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (pentru primul inculpat), în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 33 lit. a) C. pen.
și respectiv, din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen. (pentru cel de-al doilea inculpat), în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea 143/2000. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul A.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul A.F. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri fără drept pentru consum propriu. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul A.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 88 C. pen., a computat timpul prevenției față de inculpat de la 26 septembrie 2003 la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.K. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 16 din Legea 143/2000 și art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri fără drept pentru consum propriu. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul S.K. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 395 din 17 aprilie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1879/2003, definitivă prin neapelare, pedeapsă ce va fi executată alături de prezenta, urmând ca inculpatul S.K. să execute 5 ani închisoare. A aplicat art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 88 C. pen., a dedus timpul prevenției față de inculpat de la 21 martie 2003 la 18 aprilie 2003 și de la 26 septembrie 2003 la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 27 din Legea nr. 143/2000 și a art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea cantității de 16 grame metadonă și 38,100 grame heroină rămase din procesul analizelor de laborator și deținute la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.
– Direcția Cazier Judiciar în baza dovezilor seria B nr. 2864 și nr. 2865 din data de 19 noiembrie 2003. A dispus restituirea autoturismului marca Dacia 1310 și două telefoane mobile marca Nokia 8210 și Nokia 5100 inculpatului A.F. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență că, la data de 26 septembrie 2003, inculpatul S.K. i-a facilitat martorei C.E. procurarea a 50 grame de heroină în schimbul sumei de 75.000.000 lei, bani pe care i-a dat ulterior inculpatului A.F., care a obținut drogurile de la numitul P., după ce s-a deplasat cu autoturismul Dacia 1310 la numitul I.M., zis M.B., căruia i s-a dat în prealabil suma de 56.000.000 lei din suma de 75.000.000 lei.
Ulterior încheierii tranzacției, inculpatul S.K. a primit de la denunțătoarea C.E., pentru serviciul efectuat, suma de 2.500.000 lei. S-a reținut și faptul că ambii inculpați sunt și cunoscători de heroină. S-a mai reținut că inculpatul S.K. a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, dar și împrejurarea că ambii inculpați au contribuit la deposedarea și probarea faptelor altor traficanți de droguri de mare risc, fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și ambii inculpați. În apelul parchetului, hotărârea primei instanțe a fost criticată pentru greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârșite de ambii inculpați, prin reținerea nejustificată, în favoarea acestora a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și omisiunea punerii în discuție, conform art. 334 C. proc.
pen., a schimbării încadrării juridice a faptelor, greșita reținere, în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante, precum și omisiunea confiscării, în baza art. 118 lit. b) C. pen., a autoturismului DACIA 1310 folosit la traficul de droguri. În apelul inculpatului S.K. s-a solicitat, în principal, achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu motivarea că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii subiective, iar în subsidiar, redozarea pedepselor, reținându-se în favoarea sa aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și ale art. 74 lit. b) și c) C. pen. În apelul inculpatului A.F., s-a solicitat redozarea pedepsei, în sensul de a fi redusă.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 84/ A din 3 februarie 2005 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet și de cei doi inculpați. În motivarea acestei soluții, instanța de control judiciar a arătat că, participarea inculpatului S.K. la activitatea de comercializare a drogurilor fiind probată în cauză, în mod corect a fost condamnat pentru săvârșirea faptelor, astfel că nu poate fi primită solicitarea acestuia de a fi achitat.
De asemenea, instanța de apel a apreciat că reținerea în favoarea ambilor inculpați a dispozițiilor art. 16 din Legea 143/2000 este pe deplin justificată având în vedere că aceștia, în cursul urmării penale, au oferit informații cu privire la alți traficanți de droguri, așa cum se precizează chiar în actul de inculpare, iar omisiunea procurorului de a solicita aplicarea acestor dispoziții, nu împiedică instanța de judecată să le aplice, mai ales că, rechizitoriul precizează contribuția inculpaților la descoperirea altor fapte similare, săvârșite de alți făptuitori. Instanța de control judiciar a apreciat justificată și reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea ambilor inculpați, având în vedere lipsa antecedentelor penale, în ceea ce privește pe inculpatul A.F.
și atitudinea lor după săvârșirea infracțiunii, constând în comportarea sinceră în cursul procesului și înlesnirea descoperirii altor făptuitori de comercializare de droguri. Instanța de apel a mai reținut, cu privire la critica formulată de parchet, în sensul că nu s-a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor, că tribunalul a făcut această schimbare în favoarea inculpaților și a fost pusă în discuție în ședința de judecată din 19.10.2004, după cum precizează apărătorul inculpatului A.F., cu ocazia judecării apelului. S-a reținut, totodată, de către instanța de control judiciar că în mod corect a procedat tribunalul restituind inculpatului A.F. autoturismul Dacia 1310, neexistând temei pentru confiscarea specială a acestuia.
În termenul legal, împotriva deciziei penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații A.F. și S.K. În recursul parchetului decizia penală a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei rețineri, în favoarea inculpaților, a dispozițiilor art. 16 din Legea 143/2000 [(caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. pct. 17 1 C. proc. pen.)] și sub aspectul greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., în favoarea inculpatului A.F. și a celei prevăzute de art. 74 lit. c) din același cod, în favoarea inculpatului S.K. (caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. pct. 14. C. proc. pen.). În recursul inculpatului S.K.
s-a solicitat să se rețină în sarcina sa doar infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzută și pedepsită de art. 4 din Legea 143/2000 și să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută și sancționată de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În subsidiar, în cazul reținerii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, să se dispună orientarea pedepsei sub minimul special reținând aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000,a art. 19 din Legea nr. 682/2002, precum și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) și c) C. pen. În recursul declarat de inculpatul A.F.
s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate și să se dispună restituirea autoturismului, care este proprietatea tatălui inculpatului. Examinând hotărârile atacate, în raport de cazurile de recurs prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 12, pct. 17 1 și pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, iar recursurile declarate de inculpații A.F. și S.K., nefondate, urmând a fi respinse, ca atare.
În ce privește critica formulată de inculpatul S.K., sub aspectul greșitei sale condamnări pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, susținând că acestei fapte îi lipsește una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii și anume, intenția, motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., solicită achitarea, se constată că nu este fondată. Există la dosarul cauzei probe din care rezultă că inculpatul S.K. a intermediat la data de 15 septembrie 2003, legătura denunțătoarei C.E. cu coinculpatul A.F. pentru cumpărarea cantității de 50 grame heroină și că pentru aceasta a fost recompensat de denunțătoare cu suma de 2.500.000 lei, în compunerea căreia au fost depistate bancnote înseriate și conținând substanță fluorescentă folosită la realizarea capcanei criminalistice și care a lăsat urme pe mâinile inculpatului (în acest sens, fiind procesul verbal din 16 septembrie 2003, dosar urmărire penală și declarațiile martorei C.E., coroborate cu declarațiile inculpaților S.K. și A.F.), probe care atestă fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului S.K., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, astfel că solicitarea acestuia de a fi achitat cu privire la această infracțiune, nu poate fi primită.
În ce privește critica formulată de parchet, în sensul că hotărârile instanțelor de judecată sunt nelegale, datorită greșitei rețineri, în favoarea inculpaților, a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, Curtea constată, că este întemeiată. Astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul A.F. a oferit informații cu privire la doi traficanți de droguri, numiții B. și M.B., iar cu privire la inculpatul S.K. a reținut că acesta a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane implicate în traficul de droguri. Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000, persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 – art. 10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. Dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 prezintă, în mod limitativ, condițiile în care o persoană care a săvârșit o infracțiune privitoare la traficul și consumul ilicit de droguri poate beneficia de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Astfel, din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că inculpatul, în cursul urmăririi penale, trebuie să denunțe, să faciliteze identificarea și tragerea la răspundere penală a acelor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, condiții care trebuiesc întrunite în mod cumulativ. Or, în cauză, nu sunt întrunite, în mod cumulativ, condițiile cerute de art. 16 din Legea nr. 143/2000, astfel cum au fost expuse mai sus în ceea ce îi privește pe cei doi inculpați. Inculpatul A.F., în cursul urmăririi penale, a arătat că-și procura drogurile de la diverse persoane, poreclite R., M.B. și B., arătând că poate indica pe teren locul unde vinde drogurile B. Cu privire la M.B., în această ultimă declarație, a arătat că de fapt nu cunoaște că acesta să se ocupe de traficarea drogurilor. Întrucât nu a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a celor două persoane indicate, acestea rămânând neidentificate, datele furnizate de inculpat fiind generice, nu se puteau reține în favoarea inculpatului dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. La judecarea apelului, apărătorul inculpatului A.F. a depus un set de acte reprezentând copii ale unor denunțuri formulate de tatăl inculpatului, iar în motivarea apelului s-a făcut vorbire despre tragerea la răspundere penală a două persoane, inculpații C.V.A.D. și A.F., ca urmare a denunțurilor formulate de inculpat, nefiind însă administrată nici o probă, în cursul judecății, din care să rezulte atât denunțul formulat de acesta, cât și modalitățile în care a facilitat tragerea la răspundere penală a respectivelor persoane. Din înscrisurile de la dosar, se constată că inculpatul C.V.A.D. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 2296/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din data de 20 noiembrie 2003, iar din cuprinsul acestui act rezultă că inculpatul A.F. nu a formulat denunț împotriva acestuia și nu a fost audiat nici măcar în calitate de martor. Pe de altă parte, inculpatul S.K., în faza de urmărire penală a declarat că își procura drogurile de la numiții B., de la soția acestuia, V. și de la P., G. și N. În aceeași declarație a arătat că poate ajuta organele de poliție să identifice domiciliul numitului N. și a furnizat anumite elemente de identificare a numitului G. Instanța de judecată a reținut în favoarea inculpatului S.K. dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, având în vedere copia xerox a rechizitoriului nr. 3482/P/2003 din 27 noiembrie 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, act depus la instanța de fond de apărătorul inculpatului. Din analiza probelor administrate în cauză în ceea ce-l privește pe inculpatul S.K., se constată că, în mod greșit s-au reținut dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, având în vedere că, inculpatul a dat declarația prin care îl incrimina pe numitul B.F. la data de 04 noiembrie 2003, iar acesta (B.F.) fusese arestat la data de 30 iunie 2003 ca urmare a unui denunț formulat de numita A.V. În aceste condiții, rezultă că inculpatul S.K. a depus mărturie împotriva numitului B.F., ulterior datei identificării și arestării acestuia, arestarea survenită în urma denunțului formulat de o altă persoană și nu de inculpatul din prezenta cauză, condiție care trebuia, în mod obligatoriu să fie îndeplinită, în mod cumulativ, pentru a se reține în favoarea sa a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000. Cât privesc informațiile furnizate de acest inculpat cu privire la numiții N. și G., aspect reținut în motivarea deciziei penale pronunțate de instanța de apel, din actele dosarului rezultă că, ulterior indicării acestor nume, inculpatul nu a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a acestora. Prin urmare, aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 față de inculpații A.F. și S.K. este greșită, în cauză nefiind întrunite cerințele pentru a se reține această cauză de reducere a pedepsei aplicate inculpaților, motiv pentru care, recursul declarat de parchet va fi admis și vor fi înlăturate dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu consecința majorării pedepselor.
Neîntemeiată se dovedește, însă, a fi solicitarea recurentului inculpat S.K. de a se face aplicarea în favoarea sa a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecția martorilor, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei, în cauză, nefiind probat, că acesta a cooperat și a ajutat la identificarea și tragerea la răspundere penală a altor traficanți de stupefiante.
Nici critica formulată de parchet, sub aspectul greșitei rețineri a circumstanței atenuante, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., în favoarea inculpatului A.F. și respectiv, a celei prevăzută de art. 74 lit. c) din același cod, în favoarea inculpatului S.K., nu poate fi primită. Ținând seama că inculpatul A.F. este la prima încălcare a legii penale și are un copil minor în întreținere, iar inculpatul S.K. este student și a recunoscut comiterea faptelor, chiar dacă, ulterior, în faza cercetării judecătorești, a precizat că nu a avut niciodată intenția de a trafica droguri pentru a obține venituri din această activitate nu se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea lor, așa cum se solicită în recursul parchetului, dar nici nu sunt temeiuri pentru reținerea și a altor circumstanțe atenuante, așa cum solicită inculpatul S.K.
Se apreciază, însă, că pedepsele de 4 ani închisoare și respectiv, de 3 ani închisoare, aplicate inculpaților A.F. și S.K. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, nu sunt suficiente pentru a-și atinge scopul preventiv-educativ, astfel cum statuează art. 52 C. pen. și ca o consecință și a înlăturării beneficiului prevăzut de art. 16 din Legea nr. 143/2000, Curtea va modifica pedepsele aplicate inculpaților pentru această infracțiune, în sensul că le va majora de la 4 ani închisoare, la 5 ani închisoare, pentru inculpatul A.F. și de la 3 ani închisoare, la 4 ani închisoare, pentru inculpatul S.K., considerente pentru care nu pot fi primite nici solicitările de reducere a pedepselor, formulate de recurenții inculpați.
Lipsită de orice fundament este și solicitarea din recursul inculpatului A.F. de a se dispune restituirea autoturismului Dacia 1310, în condițiile în care soluția instanței de fond, menținută și în apel, este favorabilă sub acest aspect. Pentru considerentele expuse, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a casa decizia atacată, precum și sentința penală, cu privire la greșita reținere în favoarea inculpaților a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, dispoziții pe care le va înlătura și cu privire la pedepsele aplicate acestora pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în sensul că le va majora și va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii, iar în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.F. și S.K. împotriva aceleiași decizii și îi va obliga pe recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 84/ A din 3 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, privind pe inculpații A.F. și S.K. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 1347 din 26 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, cu privire la greșita reținere în favoarea inculpaților a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, dispoziții pe care le înlătură și cu privire la pedepsele aplicate acestora pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedepsele rezultante de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatului A.F. și respectiv, de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului S.K. în pedepsele componente, după cum urmează: Cu privire la inculpatul A.F.: - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și a art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. - 8 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și a art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.
Cu privire la inculpatul S.K.: - 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) și a art. 76 C. pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000. - 9 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000. Modifică pedepsele principale aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în sensul că le majorează de la 4 ani închisoare, la 5 ani închisoare, pentru inculpatul A.F.
și de la 3 ani închisoare, la 5 ani închisoare, pentru inculpatul S.K., cu menținerea circumstanțelor atenuante pentru ambii inculpați. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul A.F. va executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., iar inculpatul S.K., va executa pedeapsa de 5 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei revocare o menține, în final, inculpatul S.K., având de executat pedeapsa de 7 ani închisoare. Deduce din pedepsele aplicate, pentru inculpatul A.F., timpul arestării preventive de la 26 septembrie 2003, la 31 mai 2005, iar pentru inculpatul S.K., perioada executată de la 21 martie 2003, la 18 aprilie 2003, precum și timpul arestării preventive de la 26 septembrie 2003, la 31 mai 2005. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.F.
și S.K. împotriva aceleiași decizii. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 mai 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.