ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3386/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3386/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția

a II-a penală, prin sentința penală nr. 1347 din 26 octombrie 2004, a respins

cererea formulată de inculpatul S.K., având ca obiect reținerea dispozițiilor

art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică reținută în sarcina inculpaților A.F. și

S.K., din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (pentru primul inculpat), în

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 33 lit. a) C.

pen. și respectiv, din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) și

art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. a) C.

pen. (pentru cel de-al doilea inculpat), în infracțiunea prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen. și art. 16 din Legea 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 74

lit. a), art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul A.F. la pedeapsa de 4 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 alin. (2) C.

pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 74 lit. a) și art. 76

C. pen., a condamnat pe inculpatul A.F. la pedeapsa de 8 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri fără drept pentru consum

propriu.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul A.F. să execute pedeapsa cea

mai grea, de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a

computat timpul prevenției față de inculpat de la 26 septembrie 2003 la zi și

în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 16 din

Legea nr. 143/2000 și art. 74 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.K.

la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 16 din Legea 143/2000 și

art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa

de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri

fără drept pentru consum propriu.

În baza art. 33 lit. a) și a

art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul S.K. să execute pedeapsa cea

mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a

revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 395 din 17 aprilie 2003 a

Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 1879/2003,

definitivă prin neapelare, pedeapsă ce va fi executată alături de prezenta,

urmând ca inculpatul S.K. să execute 5 ani închisoare.

A aplicat art. 71 și art. 64

C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a

dedus timpul prevenției față de inculpat de la 21 martie 2003 la 18 aprilie

2003 și de la 26 septembrie 2003 la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 27 din Legea

nr. 143/2000 și a art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea cantității de

16 grame metadonă și 38,100 grame heroină rămase din procesul analizelor de

laborator și deținute la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – Direcția Cazier

Judiciar în baza dovezilor seria B nr. 2864 și nr. 2865 din data de 19

noiembrie 2003.

A dispus restituirea

autoturismului marca Dacia 1310 și două telefoane mobile marca Nokia 8210 și

Nokia 5100 inculpatului A.F.

Inculpații au fost obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Hotărând astfel, prima

instanță a reținut, în esență că, la data de 26 septembrie 2003, inculpatul

S.K. i-a facilitat martorei C.E. procurarea a 50 grame de heroină în schimbul

sumei de 75.000.000 lei, bani pe care i-a dat ulterior inculpatului A.F., care

a obținut drogurile de la numitul P., după ce s-a deplasat cu autoturismul

Dacia 1310 la numitul I.M., zis M.B., căruia i s-a dat în prealabil suma de

56.000.000 lei din suma de 75.000.000 lei.

Ulterior încheierii

tranzacției, inculpatul S.K. a primit de la denunțătoarea C.E., pentru

serviciul efectuat, suma de 2.500.000 lei.

S-a reținut și faptul că

ambii inculpați sunt și cunoscători de heroină.

S-a mai reținut că

inculpatul S.K. a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, dar

și împrejurarea că ambii inculpați au contribuit la deposedarea și probarea

faptelor altor traficanți de droguri de mare risc, fiindu-le aplicabile

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Împotriva sentinței au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și ambii inculpați.

În apelul parchetului,

hotărârea primei instanțe a fost criticată pentru greșita schimbare a

încadrării juridice a faptelor săvârșite de ambii inculpați, prin reținerea

nejustificată, în favoarea acestora a dispozițiilor art. 16 din Legea nr.

143/2000 și omisiunea punerii în discuție, conform art. 334 C. proc. pen., a

schimbării încadrării juridice a faptelor, greșita reținere, în favoarea

inculpaților a circumstanțelor atenuante, precum și omisiunea confiscării, în

baza art. 118 lit. b) C. pen., a autoturismului DACIA 1310 folosit la traficul

de droguri.

În apelul inculpatului S.K.

s-a solicitat, în principal, achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu motivarea că faptei îi lipsește

unul din elementele constitutive ale infracțiunii, sub aspectul laturii

subiective, iar în subsidiar, redozarea pedepselor, reținându-se în favoarea sa

aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și ale art. 74 lit. b)

și c) C. pen.

În apelul inculpatului A.F.,

s-a solicitat redozarea pedepsei, în sensul de a fi redusă.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia

penală nr. 84/ A din 3 februarie 2005 a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de parchet și de cei doi inculpați.

În motivarea acestei

soluții, instanța de control judiciar a arătat că, participarea inculpatului

S.K. la activitatea de comercializare a drogurilor fiind probată în cauză, în

mod corect a fost condamnat pentru săvârșirea faptelor, astfel că nu poate fi

primită solicitarea acestuia de a fi achitat.

De asemenea, instanța de

apel a apreciat că reținerea în favoarea ambilor inculpați a dispozițiilor art.

16 din Legea 143/2000 este pe deplin justificată având în vedere că aceștia, în

cursul urmării penale, au oferit informații cu privire la alți traficanți de

droguri, așa cum se precizează chiar în actul de inculpare, iar omisiunea

procurorului de a solicita aplicarea acestor dispoziții, nu împiedică instanța

de judecată să le aplice, mai ales că, rechizitoriul precizează contribuția

inculpaților la descoperirea altor fapte similare, săvârșite de alți

făptuitori.

Instanța de control judiciar

a apreciat justificată și reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea

ambilor inculpați, având în vedere lipsa antecedentelor penale, în ceea ce

privește pe inculpatul A.F. și atitudinea lor după săvârșirea infracțiunii,

constând în comportarea sinceră în cursul procesului și înlesnirea descoperirii

altor făptuitori de comercializare de droguri.

Instanța de apel a mai

reținut, cu privire la critica formulată de parchet, în sensul că nu s-a pus în

discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor, că tribunalul a

făcut această schimbare în favoarea inculpaților și a fost pusă în discuție în

ședința de judecată din 19.10.2004, după cum precizează apărătorul inculpatului

A.F., cu ocazia judecării apelului.

S-a reținut, totodată, de

către instanța de control judiciar că în mod corect a procedat tribunalul

restituind inculpatului A.F. autoturismul Dacia 1310, neexistând temei pentru

confiscarea specială a acestuia.

În termenul legal, împotriva

deciziei penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și inculpații A.F. și S.K.

În recursul parchetului

decizia penală a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub

aspectul greșitei rețineri, în favoarea inculpaților, a dispozițiilor art. 16

din Legea 143/2000 [(caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. pct.

17

1

C. proc. pen.)] și sub aspectul greșitei rețineri a

circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., în favoarea

inculpatului A.F. și a celei prevăzute de art. 74 lit. c) din același cod, în

favoarea inculpatului S.K. (caz de casare prevăzut de art. 385

9

alin. pct. 14. C. proc. pen.).

În recursul inculpatului

S.K. s-a solicitat să se rețină în sarcina sa doar infracțiunea de deținere de

droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzută și pedepsită de art. 4

din Legea 143/2000 și să se dispună achitarea inculpatului, în temeiul art. 10

lit. d) C. proc. pen., cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc, prevăzută și sancționată de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000.

În subsidiar, în cazul

reținerii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, să se dispună

orientarea pedepsei sub minimul special reținând aplicarea art. 16 din Legea

nr. 143/2000,a art. 19 din Legea nr. 682/2002, precum și circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) și c) C. pen.

În recursul declarat de

inculpatul A.F. s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate și să se dispună

restituirea autoturismului, care este proprietatea tatălui inculpatului.

Examinând hotărârile

atacate, în raport de cazurile de recurs prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 12, pct. 17

1

și pct. 14 C. proc. pen., Curtea

constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, fondat, urmând a fi

admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, iar recursurile

declarate de inculpații A.F. și S.K., nefondate, urmând a fi respinse, ca

atare.

formulată de inculpatul S.K., sub aspectul greșitei sale condamnări pentru

comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută și

pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, susținând că

acestei fapte îi lipsește una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii și

anume, intenția, motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., solicită achitarea, se constată că

nu este fondată.

Există la dosarul cauzei

probe din care rezultă că inculpatul S.K. a intermediat la data de 15

septembrie 2003, legătura denunțătoarei C.E. cu coinculpatul A.F. pentru

cumpărarea cantității de 50 grame heroină și că pentru aceasta a fost

recompensat de denunțătoare cu suma de 2.500.000 lei, în compunerea căreia au

fost depistate bancnote înseriate și conținând substanță fluorescentă folosită

la realizarea capcanei criminalistice și care a lăsat urme pe mâinile

inculpatului (în acest sens, fiind procesul verbal din 16 septembrie 2003,

dosar urmărire penală și declarațiile martorei C.E., coroborate cu declarațiile

inculpaților S.K. și A.F.), probe care atestă fără putință de tăgadă vinovăția

inculpatului S.K., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc, astfel că solicitarea acestuia de a fi achitat cu privire la această

infracțiune, nu poate fi primită.

formulată de parchet, în sensul că hotărârile instanțelor de judecată sunt

nelegale, datorită greșitei rețineri, în favoarea inculpaților, a prevederilor

art. 16 din Legea nr. 143/2000, Curtea constată, că este întemeiată.

Astfel, instanța de fond a

reținut că inculpatul A.F. a oferit informații cu privire la doi traficanți de

droguri, numiții B. și M.B., iar cu privire la inculpatul S.K. a reținut că

acesta a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor

persoane implicate în traficul de droguri.

Potrivit art. 16 din Legea

nr. 143/2000, persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art.

2 – art. 10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează

identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au

săvârșit infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a

limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 16 din

Legea nr. 143/2000 prezintă, în mod limitativ, condițiile în care o persoană

care a săvârșit o infracțiune privitoare la traficul și consumul ilicit de

droguri poate beneficia de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege.

Astfel, din conținutul

acestor dispoziții legale rezultă că inculpatul, în cursul urmăririi penale,

trebuie să denunțe, să faciliteze identificarea și tragerea la răspundere

penală a acelor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri,

condiții care trebuiesc întrunite în mod cumulativ.

Or, în cauză, nu sunt

întrunite, în mod cumulativ, condițiile cerute de art. 16 din Legea nr.

143/2000, astfel cum au fost expuse mai sus în ceea ce îi privește pe cei doi

inculpați.

Inculpatul A.F., în cursul

urmăririi penale, a arătat că-și procura drogurile de la diverse persoane,

poreclite R., M.B. și B., arătând că poate indica pe teren locul unde vinde

drogurile B.

Cu privire la M.B., în

această ultimă declarație, a arătat că de fapt nu cunoaște că acesta să se

ocupe de traficarea drogurilor.

Întrucât nu a facilitat

identificarea și tragerea la răspundere penală a celor două persoane indicate,

acestea rămânând neidentificate, datele furnizate de inculpat fiind generice,

nu se puteau reține în favoarea inculpatului dispozițiile art. 16 din Legea nr.

143/2000.

La judecarea apelului,

apărătorul inculpatului A.F. a depus un set de acte reprezentând copii ale unor

denunțuri formulate de tatăl inculpatului, iar în motivarea apelului s-a făcut

vorbire despre tragerea la răspundere penală a două persoane, inculpații

C.V.A.D. și A.F., ca urmare a denunțurilor formulate de inculpat, nefiind însă

administrată nici o probă, în cursul judecății, din care să rezulte atât

denunțul formulat de acesta, cât și modalitățile în care a facilitat tragerea

la răspundere penală a respectivelor persoane.

Din înscrisurile de la

dosar, se constată că inculpatul C.V.A.D. a fost trimis în judecată prin

rechizitoriul nr. 2296/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București din data de 20 noiembrie 2003, iar din cuprinsul acestui act rezultă

că inculpatul A.F. nu a formulat denunț împotriva acestuia și nu a fost audiat

nici măcar în calitate de martor.

Pe de altă parte, inculpatul

S.K., în faza de urmărire penală a declarat că își procura drogurile de la

numiții B., de la soția acestuia, V. și de la P., G. și N. În aceeași

declarație a arătat că poate ajuta organele de poliție să identifice domiciliul

numitului N. și a furnizat anumite elemente de identificare a numitului G.

Instanța de judecată a

reținut în favoarea inculpatului S.K. dispozițiile art. 16 din Legea nr.

143/2000, având în vedere copia xerox a rechizitoriului nr. 3482/P/2003 din 27

noiembrie 2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, act depus la

instanța de fond de apărătorul inculpatului.

Din analiza probelor

administrate în cauză în ceea ce-l privește pe inculpatul S.K., se constată că,

în mod greșit s-au reținut dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, având

în vedere că, inculpatul a dat declarația prin care îl incrimina pe numitul

B.F. la data de 04 noiembrie 2003, iar acesta (B.F.) fusese arestat la data de

30 iunie 2003 ca urmare a unui denunț formulat de numita A.V.

În aceste condiții, rezultă

că inculpatul S.K. a depus mărturie împotriva numitului B.F., ulterior datei

identificării și arestării acestuia, arestarea survenită în urma denunțului

formulat de o altă persoană și nu de inculpatul din prezenta cauză, condiție

care trebuia, în mod obligatoriu să fie îndeplinită, în mod cumulativ, pentru a

se reține în favoarea sa a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Cât privesc informațiile

furnizate de acest inculpat cu privire la numiții N. și G., aspect reținut în

motivarea deciziei penale pronunțate de instanța de apel, din actele dosarului

rezultă că, ulterior indicării acestor nume, inculpatul nu a facilitat

identificarea și tragerea la răspundere penală a acestora.

Prin urmare, aplicarea art.

16 din Legea nr. 143/2000 față de inculpații A.F. și S.K. este greșită, în

cauză nefiind întrunite cerințele pentru a se reține această cauză de reducere

a pedepsei aplicate inculpaților, motiv pentru care, recursul declarat de

parchet va fi admis și vor fi înlăturate dispozițiile art. 16 din Legea nr.

143/2000, cu consecința majorării pedepselor.

dovedește, însă, a fi solicitarea recurentului inculpat S.K. de a se face

aplicarea în favoarea sa a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002,

privind protecția martorilor, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei, în

cauză, nefiind probat, că acesta a cooperat și a ajutat la identificarea și

tragerea la răspundere penală a altor traficanți de stupefiante.

parchet, sub aspectul greșitei rețineri a circumstanței atenuante, prevăzută de

art. 74 lit. a) C. pen., în favoarea inculpatului A.F. și respectiv, a celei

prevăzută de art. 74 lit. c) din același cod, în favoarea inculpatului S.K., nu

poate fi primită.

Ținând seama că inculpatul

A.F. este la prima încălcare a legii penale și are un copil minor în

întreținere, iar inculpatul S.K. este student și a recunoscut comiterea

faptelor, chiar dacă, ulterior, în faza cercetării judecătorești, a precizat că

nu a avut niciodată intenția de a trafica droguri pentru a obține venituri din

această activitate nu se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute

în favoarea lor, așa cum se solicită în recursul parchetului, dar nici nu sunt

temeiuri pentru reținerea și a altor circumstanțe atenuante, așa cum solicită

inculpatul S.K.

pedepsele de 4 ani închisoare și respectiv, de 3 ani închisoare, aplicate

inculpaților A.F. și S.K. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de

mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, nu sunt

suficiente pentru a-și atinge scopul preventiv-educativ, astfel cum statuează

art. 52 C. pen. și ca o consecință și a înlăturării beneficiului prevăzut de

art. 16 din Legea nr. 143/2000, Curtea va modifica pedepsele aplicate

inculpaților pentru această infracțiune, în sensul că le va majora de la 4 ani

închisoare, la 5 ani închisoare, pentru inculpatul A.F. și de la 3 ani

închisoare, la 4 ani închisoare, pentru inculpatul S.K., considerente pentru

care nu pot fi primite nici solicitările de reducere a pedepselor, formulate de

recurenții inculpați.

fundament este și solicitarea din recursul inculpatului A.F. de a se dispune

restituirea autoturismului Dacia 1310, în condițiile în care soluția instanței

de fond, menținută și în apel, este favorabilă sub acest aspect.

Pentru considerentele

expuse, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. d) C. proc. pen.,

a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

și a casa decizia atacată, precum și sentința penală, cu privire la greșita

reținere în favoarea inculpaților a dispozițiilor art. 16 din Legea nr.

143/2000, dispoziții pe care le va înlătura și cu privire la pedepsele aplicate

acestora pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc,

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în sensul că le va

majora și va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii, iar în baza

art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații A.F. și S.K. împotriva aceleiași

decizii și îi va obliga pe recurenții inculpați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

84/ A din 3 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și familie, privind pe inculpații A.F. și S.K.

Casează decizia atacată,

precum și sentința penală nr. 1347 din 26 octombrie 2004 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, cu privire la greșita reținere în favoarea

inculpaților a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, dispoziții pe care

le înlătură și cu privire la pedepsele aplicate acestora pentru comiterea infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000.

Înlătură aplicarea art. 33

lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen. și descontopește pedepsele rezultante de 4

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., aplicată inculpatului A.F. și respectiv, de 3 ani închisoare,

aplicată inculpatului S.K. în pedepsele componente, după cum urmează:

Cu privire la inculpatul

A.F.:

- 4 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din

aceeași lege și a art. 74 lit. a), art. 76 C. pen.

- 8 luni închisoare,

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri fără drept

pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 16 din aceeași lege și a art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.

Cu privire la inculpatul

S.K.:

- 3 ani închisoare, aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a),

art. 74 lit. c) și a art. 76 C. pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000.

- 9 luni închisoare,

aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri fără drept

pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 37 lit. a), art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen. și a art. 16 din Legea nr.

143/2000.

Modifică pedepsele

principale aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, în sensul că le majorează de la 4 ani închisoare, la 5 ani

închisoare, pentru inculpatul A.F. și de la 3 ani închisoare, la 5 ani

închisoare, pentru inculpatul S.K., cu menținerea circumstanțelor atenuante

pentru ambii inculpați.

În baza art. 33 lit. a) și a

art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul A.F. va executa pedeapsa cea mai grea, de 5

ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., iar inculpatul S.K., va executa pedeapsa de 5 ani

închisoare, la care se adaugă pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei revocare o

menține, în final, inculpatul S.K., având de executat pedeapsa de 7 ani

închisoare.

Deduce din pedepsele

aplicate, pentru inculpatul A.F., timpul arestării preventive de la 26

septembrie 2003, la 31 mai 2005, iar pentru inculpatul S.K., perioada executată

de la 21 martie 2003, la 18 aprilie 2003, precum și timpul arestării preventive

de la 26 septembrie 2003, la 31 mai 2005.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații A.F. și S.K. împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 1.200.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 mai 2005.