ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1700/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 582 din 17 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul dosarul nr. 805/2003, s-au dispus următoarele: În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Radu Alexandru la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., același inculpat a fost condamnat la 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la data de 24 octombrie 2002 la 17 iunie 2003. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 coroborat cu art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității de 1,38 gr. heroină în amestec cu cofeină depusă la I.G.P., Direcția Cazier Judiciar, conform dovezii seria V nr. 601112 din 30 octombrie 2002. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În ziua de 24 octombrie 2002, inculpatul a fost depistat de organele de poliție pe str. Liviu Rebreanu având asupra sa trei punguțe din plastic în care se aflau 28 doze de culoare gri închis, 6 înscrisuri pe care sunt menționate datele calendaristice, nume de persoane, sume de bani.

Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 115795/24 octombrie 2002 a stabilit că cele 28 doze conțin heroină în amestec cu cofeină în cantitate totală de 1,50 gr. Cu privire la cele 6 înscrisuri găsite în portvizitul inculpatului, prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 150616 din 28 ianuarie 2003 s-a stabilit că mențiunile olografe, litere și cifre, sunt executate de inculpatul R.A. Cu ocazia prinderii inculpatului, în prezența martorului asistent D.C., acesta a declarat că deținea dozele de heroină, atât pentru consum propriu, cât și pentru vânzare, înscrisurile găsite asupra lui fiind scrise de el și prezintă evidența zilnică a persoanelor cărora le vindea droguri. În primele declarații, inculpatul arată că el cumpăra dozele cu câte 100.000 lei și le vindea cu 250.000 lei doza.

Inculpatul a recunoscut că-i vindea droguri martorului G.O., indicând numărul acestuia de telefon. Totodată, inculpatul a declarat că deține drogurile de la un anume M., care i le-a dat pentru a le vinde și a-i da o parte din banii obținuți. Ulterior, inculpatul a revenit parțial, chiar în faza de urmărire penală asupra declarațiilor inițiale, susținând că este consumator de droguri, dar că nu a vândut niciodată asemenea substanțe. De asemenea, inculpatul a afirmat că primea de la numitul M. câte 30-40 doze o dată pentru a le păstra, iar acesta îi cerea doze de câte ori vindea și că ținea pentru acesta evidența datoriilor (listele găsite asupra sa) și îi conducea mașina. În schimbul acestor servicii primea droguri, bani și țigări.

Audiat în instanță, inculpatul a reafirmat că deținea droguri pentru numitul M., câte 20-30 la 4-5 zile, pe care le ascundea în scara blocului. A mai relatat că M. avea clienții săi, consumatori de droguri care îl contactau telefonic, iar el la rândul său îl suna pe inculpat care îi dădea numărul de doze cerut pentru vânzare. De asemenea, arată inculpatul, unii din consumatori care nu cunoșteau direct traficanții de droguri apelau la el pentru a le cumpăra heroină, iar în schimbul acestor intermedieri, primea câte o parte din droguri. Aceste susțineri ale inculpatului se coroborează cu declarațiile martorilor G.O.M.(O.) care a declarat în faza de urmărire penală că, începând cu martie - aprilie 2002 împreună cu mai mulți consumatori, strângea bani, pe care îi dădeau inculpatului R.A., care procura heroina de la o persoană necunoscută, al cărei nume acesta nu i l-a menționat niciodată pentru a putea intermedia el în continuare vânzarea-cumpărarea de heroină.

În schimbul acestei intermedieri, a arătat martorul, inculpatul primea o parte din heroină de la vânzător și de la cumpărător și asemenea operațiuni le efectua aproape zilnic. Martorul a mai declarat că, din septembrie 2002, inculpatul a vândut heroină pe cont propriu, el cumpărând de la acesta zilnic heroina, câte 3-4 sau chiar 6 doze, cu câte 250.000 lei, contactându-l telefonic sau la domiciliu. Numele acestui martor și numărul său de telefon apar atât în listele găsite asupra inculpatului, cât și în listele de convorbiri telefonice efectuate de pe numărul fix al martorului. În instanță, martorul nu a mai putut fi audiat, fiind plecat de la domiciliu, fără a se cunoaște adresa, așa cum rezultă din procesul verbal întocmit de organele de poliție.

Martorii S.I.F. și R.I. au declarat că au cumpărat o singură dată droguri de la inculpat, cu 150.000 lei doza. Martorul M.A. a declarat că a consumat în repetate rânduri droguri împreună cu inculpatul, care uneori îi dădea gratis heroină, fiind prieteni. În instanță, martorul a mai afirmat că drogurile erau cumpărate de acela dintre ei care avea bani și apoi le consumau împreună. A mai susținut martorul că nu știa că inculpatul vinde droguri. Martorul C.A. a declarat atât în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia audierii în instanță, că știa despre inculpat că este consumator de heroină, dar nu știe dacă și comercializează droguri. În raport cu probele administrate în cauză, tribunalul a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 din Legea nr. 143/2000, respectiv trafic ilicit de droguri și deținere de droguri, fără drept pentru consum propriu.

Declarațiile inițiale ale inculpatului în care a recunoscut că este nu numai consumator, dar și vânzător de droguri se coroborează cu declarațiile martorilor G.O.M., S.I.F. și R.I. De menționat că și în varianta susținută ulterior de inculpat, inclusiv în instanță, conform căreia acesta a primit și deținut droguri pentru numitul M., știind că acesta este traficant, dându-i doze la cerere pentru vânzare, a ținut evidența datoriilor pentru acesta și l-a transportat cu autoturismul său, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în modalitatea deținerii și a altor operațiuni privind circulația drogurilor.

Tribunalul a aplicat inculpatului câte o pedeapsă pentru fiecare faptă reținută în sarcina acestuia, având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret al fiecărei fapte, circumstanțele reale, datele care circumstanțiază persoana inculpatului. S-a reținut, astfel că, inculpatul a avut anterior săvârșirii faptelor o conduită bună, dovedită nu numai de lipsa antecedentelor penale, ci și de faptul că era angajat în muncă la SC T. SA fiind caracterizat pozitiv de conducerea acestei societăți. M.T.S., audiată la cererea inculpatului, în circumstanțiere a declarat că a fost colegă de serviciu cu acesta pe care îl caracterizează ca fiind o persoană serioasă, responsabilă, disciplinată și de încredere.

Tribunalul a reținut conduita anterioară bună a inculpatului, ca o circumstanță atenuantă, în sensul art. 74 lit. a) C. pen. și, în consecință, în baza art. 76 C. pen., s-a stabilit pentru fiecare faptă în parte, coborând sub limita minimă specială prevăzută de lege, o pedeapsă care să asigure atingerea scopului preventiv, educativ și sancționator prevăzut de art. 52 C. pen. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, coroborat cu art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea cantității de heroină rămasă în urma analizelor de laborator. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul R.A.

Parchetul a criticat sentința apelată sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pe care a considerat-o prea mică în raport de gravitatea faptelor săvârșite, iar inculpatul a criticat aceeași sentință sub aspectul greșitei condamnări pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, solicitând achitarea, în principal, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Prin decizia penală nr. 580 din 30 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelurile declarate în cauză, ca nefondate. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cât și inculpatul R.A.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpatului, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pentru motivul prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., și rejudecând, majorarea pedepselor aplicate inculpatului. Inculpatul R.A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, și rejudecând, reducerea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege, în condițiile aplicării dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000. Examinând motivele de recurs invocate de parchet, se constată că acestea sunt întemeiate, astfel cum se va arăta în continuare. Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de acesta.

Cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 se constată că aceasta nu corespunde criteriilor cuprinse în dispozițiile art. 72 C. pen. și nici nu asigură în suficientă măsură realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen. Instanța de fond, în mod greșit, a dat o prea mare eficiență dispozițiilor art. 74 C. pen., procedând la aplicarea unei pedepse coborâte cu mult sub minimul special prevăzut de lege. Conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, lipsa antecedentelor penale, faptul că era încadrat în muncă la momentul arestării și buna caracterizare a colectivului în care lucra, justifică aplicarea circumstanțelor atenuante, dar nu în măsura dată de instanța de fond.

Atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal, în sensul că acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei de trafic ilicit de droguri nu a fost reținută de instanța de fond pentru o corectă individualizare a pedepsei. Față de aceste considerente, Curtea va proceda la o nouă individualizare care să reflecte în mod corect, atât dispozițiile prevăzute de art. 72 C. pen., cât și cele prevăzute de art. 74 C. pen. Referitor la recursul inculpatului, Curtea, din analiza actelor dosarului, constată că acesta nu poate beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 întrucât, în timpul urmăririi penale, acesta nu a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri.

Pentru aceste motive, dar și pentru cele reținute la individualizarea pedepsei, recursul inculpatului este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare. În consecință, urmează, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a fi admis recursul parchetului și casate hotărârile atacate. Se va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente și se va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare. Se vor contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. În baza art. 192 C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 580 din 30 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 582 din 17 iunie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente, astfel: - 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

și art. 76 lit. a) C. pen.; - un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, de la 5 ani închisoare la 8 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 24 octombrie 2002 până la 26 martie 2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2004.