ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5161/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 124 din 23

aprilie 2003, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul A.C. la 5 ani

închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit.

c) și art. 37 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare,

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1553/1999 a Judecătoriei

Suceava.

În final, inculpatul urmează să

execute 6 ani și 6 luni închisoare, din care s-a dedus prevenția de la 18

martie 2002 la zi.

S-a constatat că paguba a fost

reparată integral.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că în noaptea de 14 februarie 2002, inculpatul A.C. împreună cu

inculpatul M.F. le-au deposedat prin violență pe părțile vătămate H.G. și B.G.

de sumele de 19.000 lei, și, respectiv, 180.000 lei.

Prin decizia penală nr. 214 din 14

iulie 2003, Curtea de Apel Suceava a respins apelurile inculpaților A.C. și

M.F. împotriva sentinței pe care au criticat-o ca fiind greșită pentru

pedepsele prea severe.

Împotriva hotărârilor pronunțate a

declarat recurs inculpatul A.C., criticându-le pentru modul de individualizare

a pedepsei pe care o consideră excesivă, motiv de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauză, inculpatul recidivist, cu

antecedente penale multiple, a comis infracțiunea de tâlhărie în formă

continuată cu două victime pentru care a fost condamnat la 5 ani închisoare,

aceasta fiind limita minimă prevăzută de lege pentru această infracțiune,

maxima fiind de 20 ani închisoare. În raport de persoana inculpatului, de lipsa

unor împrejurări de natură a atenua răspunderea lui, o reducere și mai

accentuată a pedepsei ar echivala cu o nelegalitate.

Așa fiind, Curtea în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, va computa

prevenția și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 214 din 14

iulie 2003 a Curții de apel Suceava, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 18 martie 2002 la 12

noiembrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

12 noiembrie 2003.