ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4099/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 165 din 27 aprilie 2004, Tribunalul Botoșani, l-a condamnat pe inculpatul B.C. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen. și 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 33 C. pen. Cele două pedepse au fost contopite, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. S-a dedus din pedeapsă, durata arestării preventive de la 27 februarie 2004 la zi și a fost prelungită starea de arest cu 40 zile, potrivit art. 350 C. proc.

pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpat, pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și art. 99 C. pen., ca urmare a retragerii plângerii penale de către partea civilă G.E. S-a constatat că partea vătămată A.C. nu s-a constituit parte civilă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Inculpatul locuiește în satul Tătărășani, județul Botoșani, fiind consătean cu părțile vătămate G.E. și concubinul acesteia A.C. În seara zilei de 26 februarie 2004, fiind în stare de ebrietate și cunoscând că părțile vătămate împrumutaseră bani de la o bancă, inculpatul a mers la locuința acestora cu intenția să le sustragă banii.

Intrând în încăperea în care partea vătămată G.E. dormea pe cuptorul sobei, inculpatul a târât-o într-o cameră alăturată unde a pus-o pe un pat și, forțând-o, a început să întrețină cu ea raport sexual. Aflată în stare de ebrietate, partea vătămată nu a putut opune o rezistență prea mare, dar a țipat, trezindu-l pe concubinul său A.C. La intervenția acestuia, inculpatul l-a lovit și, cu un cablu l-a legat de mâini și de piciorul patului, imobilizându-l, după care l-a căutat în buzunare și i-a luat suma de 4.000.000 lei, apoi a continuat să o violeze pe G.E. În aceste împrejurări, au venit la locuința părților vătămate martorii G.R. și C.C.I. (concubinul martorei), la apariția cărora inculpatul a părăsit locul faptei.

Situația de fapt a fost stabilită pe baza procesului-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, declarațiile părților vătămate, certificatele medico-legale privind leziunile suferite și durata îngrijirilor medicale pentru A.C. (2-3 zile) și G.E. (8-9 zile), declarațiile martorilor G.R. și C.C.I., coroborate cu recunoașterile parțiale ale inculpatului. Apelul declarat de inculpat prin care a criticat sentința ca nelegală și netemeinică, susținând că nu a sustras suma de 4.000.000 lei, invocând declarația părții vătămate A.C. care a precizat că a găsit banii, solicitând schimbarea încadrării juridice din tâlhărie în infracțiunile de lovire și violare de domiciliu, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.

și art. 192 C. pen. și încetarea procesului, a fost respins prin decizia nr. 157 din 31 mai 2004, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Suceava. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a atacat-o cu recurs. A solicitat casarea deciziei și sentinței și reducerea pedepsei săvârșite prea aspră, motiv de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. A arătat că atunci când a comis fapta consumase băuturi alcoolice și nu și-a data seama de gravitatea faptei. Recursul este nefondat. Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă în concordanță cu probele administrate, iar pedeapsa aplicată este just individualizată.

S-a avut în vedere că inculpatul a săvârșit trei infracțiuni grave, precum și atitudinea părții vătămate, victimă a violului care și-a retras plângerea, fapt ce a făcut ca inculpatul să fie condamnat doar pentru două din cele trei fapte săvârșite. Pedeapsa de 4 ani închisoare situată în imediata vecinătate a minimului special, prevăzut de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., este singura în măsură să-l reeduce pe inculpat și să-l prevină de a săvârși noi infracțiuni. Urmează ca, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat. În baza art. 385 17 4, cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv de la 27 februarie 2004 la 10 august 2004. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 157 din 31 mai 2004 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 februarie 2004 la 10 august 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 august 2004.