ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4099/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 165 din 27

aprilie 2004, Tribunalul Botoșani, l-a condamnat pe inculpatul B.C. la 4 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen. și 3 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută

de art. 189 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 33

C. pen.

Cele două pedepse au fost contopite,

conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și s-a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsă, durata

arestării preventive de la 27 februarie 2004 la zi și a fost prelungită starea

de arest cu 40 zile, potrivit art. 350 C. proc. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal

față de inculpat, pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1)

și art. 99 C. pen., ca urmare a retragerii plângerii penale de către partea

civilă G.E.

S-a constatat că partea vătămată

A.C. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul locuiește în satul

Tătărășani, județul Botoșani, fiind consătean cu părțile vătămate G.E. și

concubinul acesteia A.C.

În seara zilei de 26 februarie 2004,

fiind în stare de ebrietate și cunoscând că părțile vătămate împrumutaseră bani

de la o bancă, inculpatul a mers la locuința acestora cu intenția să le

sustragă banii.

Intrând în încăperea în care partea

vătămată G.E. dormea pe cuptorul sobei, inculpatul a târât-o într-o cameră

alăturată unde a pus-o pe un pat și, forțând-o, a început să întrețină cu ea

raport sexual. Aflată în stare de ebrietate, partea vătămată nu a putut opune o

rezistență prea mare, dar a țipat, trezindu-l pe concubinul său A.C. La

intervenția acestuia, inculpatul l-a lovit și, cu un cablu l-a legat de mâini

și de piciorul patului, imobilizându-l, după care l-a căutat în buzunare și i-a

luat suma de 4.000.000 lei, apoi a continuat să o violeze pe G.E.

În aceste împrejurări, au venit la

locuința părților vătămate martorii G.R. și C.C.I. (concubinul martorei), la

apariția cărora inculpatul a părăsit locul faptei.

Situația de fapt a fost stabilită pe

baza procesului-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto,

declarațiile părților vătămate, certificatele medico-legale privind leziunile

suferite și durata îngrijirilor medicale pentru A.C. (2-3 zile) și G.E. (8-9

zile), declarațiile martorilor G.R. și C.C.I., coroborate cu recunoașterile

parțiale ale inculpatului.

Apelul declarat de inculpat prin

care a criticat sentința ca nelegală și netemeinică, susținând că nu a sustras

suma de 4.000.000 lei, invocând declarația părții vătămate A.C. care a precizat

că a găsit banii, solicitând schimbarea încadrării juridice din tâlhărie în

infracțiunile de lovire și violare de domiciliu, prevăzute de art. 180 alin.

(2) C. pen. și art. 192 C. pen. și încetarea procesului, a fost respins prin

decizia nr. 157 din 31 mai 2004, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel

Suceava.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a atacat-o

cu recurs. A solicitat casarea deciziei și sentinței și reducerea pedepsei

săvârșite prea aspră, motiv de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen. A arătat că atunci când a comis fapta consumase

băuturi alcoolice și nu și-a data seama de gravitatea faptei.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările aflate la

dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt corectă în

concordanță cu probele administrate, iar pedeapsa aplicată este just

individualizată.

S-a avut în vedere că inculpatul a

săvârșit trei infracțiuni grave, precum și atitudinea părții vătămate, victimă

a violului care și-a retras plângerea, fapt ce a făcut ca inculpatul să fie

condamnat doar pentru două din cele trei fapte săvârșite. Pedeapsa de 4 ani

închisoare situată în imediata vecinătate a minimului special, prevăzut de art.

211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea

art. 99 C. pen., este singura în măsură să-l reeduce pe inculpat și să-l

prevină de a săvârși noi infracțiuni.

Urmează ca, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.

În baza art. 385

17

4, cu

referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv de

la 27 februarie 2004 la 10 august 2004.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 157 din 31 mai  2004

a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 februarie 2004 la 10 august

2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 august 2004.