ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1743/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 421 din 2 noiembrie 2004, Tribunalul Botoșani a dispus condamnarea inculpatului B.N.G., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 39 alin. (4) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și art. 39 alin. (4) C. pen., la pedeapsa de 7 ani și 4 luni închisoare. În temeiul art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 4 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 5 septembrie 2004 la zi. S-a constatat că părțile vătămate T.E. și A.I. nu s-au constituit părți civile în cauză, prejudiciile de 3.000.000 lei și 1.500.000 lei fiind recuperate prin restituire. S-a confiscat de la inculpat corpul delict. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La datele de 20 august 2004 și 4 septembrie 2004, prin amenințare cu un cuțit, inculpatul a deposedat pe părțile vătămate B.I., T.E. și A.I. de telefoanele mobile. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.N.G.

care a criticat-o, în sensul că pedeapsa aplicată este prea severă, solicitând reducerea acesteia sub minimul prevăzut de textul de lege incriminator, prin reținerea circumstanțelor atenuante personale. Prin decizia penală nr. 406 din 15 decembrie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus în continuare arestarea preventivă de la 2 noiembrie 2004 la zi. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.N.G. care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că a avut o conduită bună înainte de comiterea infracțiunilor, a recunoscut și regretat faptele comise.

Examinând recursul în raport de motivul invocat și care se înscrie în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., se constată că nu este fondat. Verificând actele și lucrările dosarului se reține că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză și au aplicat pedepse just individualizate, conform cerințelor art. 72 și art. 52 C. pen. Astfel, la stabilirea și aplicarea pedepsei instanțele au ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea și împrejurările comiterii lor și anume, inculpatul a deposedat părțile vătămate de telefoanele mobile, amenințându-le cu un cuțit, dar și datele ce caracterizează persoana infractorului.

Astfel, din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul nu se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, acesta fiind condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni și este recidivist, a regreta fapta comisă și se află la o vârstă tânără și avea un loc de muncă la data comiterii faptei. Așadar, pedeapsa rezultantă de 7 ani și 4 luni închisoare este în măsură să asigure atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. În consecință, nu se constată existența unor motive pentru ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie redusă, urmând ca recursul său să fie respins ca nefondat. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul B.N.G. să fie respins, ca nefondat. Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la 5 septembrie 2004 la 11 martie 2006. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N.G. împotriva deciziei penale nr. 406 din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 5 septembrie 2004 la 11 martie 2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2005.