ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1743/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 421

din 2 noiembrie 2004, Tribunalul Botoșani a dispus condamnarea inculpatului

B.N.G., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. b C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. b) și art. 39 alin. (4) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2),

art. 37 lit. b) și art. 39 alin. (4) C. pen., la pedeapsa de 7 ani și 4 luni

închisoare.

În temeiul art. 33 și art.

34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani

și 4 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării

preventive de la 5 septembrie 2004 la zi.

S-a constatat că părțile

vătămate T.E. și A.I. nu s-au constituit părți civile în cauză, prejudiciile de

3.000.000 lei și 1.500.000 lei fiind recuperate prin restituire.

S-a confiscat de la inculpat

corpul delict.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La datele de 20 august 2004

și 4 septembrie 2004, prin amenințare cu un cuțit, inculpatul a deposedat pe

părțile vătămate B.I., T.E. și A.I. de telefoanele mobile.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul B.N.G. care a criticat-o, în sensul că pedeapsa

aplicată este prea severă, solicitând reducerea acesteia sub minimul prevăzut

de textul de lege incriminator, prin reținerea circumstanțelor atenuante

personale.

Prin decizia penală nr. 406

din 15 decembrie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus în continuare arestarea preventivă de la 2 noiembrie

2004 la zi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul B.N.G. care a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că a avut o

conduită bună înainte de comiterea infracțiunilor, a recunoscut și regretat

faptele comise.

Examinând recursul în raport

de motivul invocat și care se înscrie în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., se constată că nu este fondat.

Verificând actele și

lucrările dosarului se reține că instanțele au reținut corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului, în raport de materialul probator administrat în

cauză și au aplicat pedepse just individualizate, conform cerințelor art. 72 și

art. 52 C. pen.

Astfel, la stabilirea și

aplicarea pedepsei instanțele au ținut seama de gradul ridicat de pericol

social al faptelor, de modalitatea și împrejurările comiterii lor și anume,

inculpatul a deposedat părțile vătămate de telefoanele mobile, amenințându-le

cu un cuțit, dar și datele ce caracterizează persoana infractorului.

Astfel, din fișa de cazier

judiciar rezultă că inculpatul nu se află la prima confruntare cu rigorile

legii penale, acesta fiind condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni

și este recidivist, a regreta fapta comisă și se află la o vârstă tânără și

avea un loc de muncă la data comiterii faptei.

Așadar, pedeapsa rezultantă

de 7 ani și 4 luni închisoare este în măsură să asigure atingerea scopului

preventiv și educativ al pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință, nu se

constată existența unor motive pentru ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie

redusă, urmând ca recursul său să fie respins ca nefondat.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca

recursul declarat de inculpatul B.N.G. să fie respins, ca nefondat.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la 5 septembrie 2004 la 11

martie 2006.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N.G. împotriva deciziei penale nr.

406 din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 5 septembrie 2004

la 11 martie 2005.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 martie 2005.